Călător pe pământ românesc – o noua carte Klaus Kenneth

Anunturi, Klaus Kenneth 3 Comentarii

Călător pe pământ românesc

o noua carte Klaus Kenneth

În curând, la Editura Agnos va apărea un nou volum purtând semnătura lui Klaus Kenneth. Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal reprezintă o carte-dar a autorului pentru cititorul român, oferită în preajma noului său turneu în România.

Structurată în două părţi (De ce sunt ortodox şi Călător pe pământ românesc), volumul inserează o serie de convorbiri realizate cu Klaus pe vremea şederii sale în România, din toamna trecută, precum şi un Jurnal al călătoriei sale, înfiripat în acele zile, cu amănunte de o savoare extraordinară.

Convorbirile, realizate de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel, sunt grupate sub genericul De ce sunt ortodox, având ca titluri-reper formulări de genul: „Calea Ortodoxiei este drumul regal”, De ce Ortodoxia, Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos, „Au venit demonii şi mi-au dat puterile căutate şi dorite”, În ghearele morţii trupeşti şi sufleteşti, „Dumnezeul nostru nu e fitecine”.

Cea de-a doua parte e o frescă de o suavitate aparte a primului contact al lui Klaus Kenneth cu România, din toamna anului trecut, pagini în care autorul se dezăluie cititorului extrem de familiar cu poporul în mijlocul căruia şi-a dus mărturisirea vreme de trei săptămâni. Detalii luminoase, punctări de o francheţe şi luciditate dezarmante, într-un stil inconfundabil de bucuros, fac din aceste pagini unele ce se abandonează lecturii cu o voluptate aleasă, pilduitoare.

„Cunosc destul de bine lumea – spune Klaus în finalul acestei lucrări – şi cred, acum, că românii sunt cel mai evlavios popor de pe pământ, care nu vede nicio diferenţă între bisericesc şi lumesc.

Fie ca Dumnezeu să apere această credinţă şi să o întărească. Fie ca El să preschimbe superstiţiile în credinţă ortodoxă. Fie ca El să îi scoată, în timpul Liturghiei, pe oameni din timp şi din spaţiu. Aici, la Liturghie, mă simt bine şi liber, mă simt acasă, iar inima mea tânjeşte plină de bucurie spre momentul împărăşirii. Fără aceasta, restul nu ar fi decât „spectacol mort”! Dar nu, aşa ceva nu s-ar potrivi României! Credinţa moartă nu e credinţă ortodoxă! Simt adânc în mine că aparţin şi eu acestui loc, că, într-un anumit fel, sunt şi eu român, că sunt una cu ei şi că fac parte din poporul lor. E un lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni. Aceasta este Ortodoxia!

Dumnezeul meu, cât sunt de fericit pentru întreaga călătorie! Aici nu rămâne decât o singură posibilitate: reîntoarcerea!

Dumnezeu să binecuvânteze România!”

Cartea e tradusă din limba germană de Raluca Toderel (traducătoarea volumului Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului) şi va fi prezentă, în curând, în librării.

Povestea zilei, 22-04-2010 – “Ascetul şi căprioara”

Povestea zilei 1 Comentariu

Ascetul şi căprioara

Bătrânul Teofilact a fost unul dintre sfinţii nevoitori ce vieţuiau la Schitul Sfântul Vasile, de la Muntele Athos. Se spune că odată s-a apropiat de coliba sa o căprioară ce avea un picior rupt. Cum stătea căprioara întinsă pe jos, părintele s-a apropiat de ea, vorbindu-i cu multă milă, ca unui om:
– Stai să-ţi leg picioruşul rupt, şi-o să vezi că te faci bine!
Ascultătoare, căprioara a stat liniştită să-i lege piciorul. Bătrânul a luat două beţe, o fâşie de pânză ca faşă, şi i-a legat nefericitei făpturi piciorul rupt, aşa cum ar fi făcut-o un doctor ortoped. Apoi, a mângâiat-o cu blândeţe şi i-a zis:
– Acum du-te, drăguţă, şi Maica Domnului să aibă grijă de tine! Şi mai vino peste treizeci-patruzeci de zile, să-ţi dezleg bandajul.
Într-adevăr, după timpul orânduit de bătrânul Teofilact, căprioara s-a întors la coliba părintelui care i-a desfăcut legătura. Piciorul se tămăduise de-a binelea!
(Gherasimos Menaghias)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul îmblânzirii fiarelor