Sfintii ierarhi si marturisitori ardeleni

Sinaxar Fara comentarii

 Sfinții ierarhi și marturisitori Ardeleni

Pe pământul Transilvaniei s-a văzut că Mântuitorul, în vremuri de prigoană pentru popor, trimite stâlpi ai credinţei spre întărirea celor oropsiţi. Dintre aceştia Sfinţii ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici au scris pagini de luare-aminte pentru noi, cei trăitori în epoca relativizării adevărului credinţei. Apărători ai Ortodoxiei în faţa influenţelor calvine, Sfinţii Ierarhi Mărturisitori au întărit unitatea românilor în jurul dreptei credinţe, amândoi fiind întemniţaţi şi torturaţi pentru a renunţa la apărarea credinţei ortodoxe.

Mitropolitul Ilie Iorest a avut de înfruntat presiunea principelui maghiar Gheorghe Rakoczi, care îi cerea acestui ierarh ortodox până în măduva oaselor să sprijine infiltrarea catehismului calvinesc printre credincioşii ortodocşi! Amintindu-şi despre spusa Mântuitorului. “Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu” sfinţitul ierarh s-a opus unei asemenea mişelii, fiind arestat şi ţinut în închisoare vreme de nouă luni.

În noiembrie 1643, mitropolitul lorest a reuşit să se elibereze din închisoare pe baza chezăşiei a 24 de persoane, obligându-se să plătească, în schimb, vistieriei crăieşti 1000 de taleri. Din Transilvania, lorest s-a întors la Putna şi de aici a plecat în Rusia pentru a strânge milostenie. La 26 august 1645, vlădica lorest a fost primit de ţar, căruia i-a dăruit părticele din moaştele sfântului Dumitru. După câteva luni petrecute în Moscova, mitropolitul lorest s-a înapoiat în Moldova cu daruri bogate, răscumpărându-şi chezaşii..

Sfântul Ierarh Sava Brancovici este originar tot din Transilvania supusă presiunilor calvine; în anul 1656 este ales mitropolit al Transilvaniei, pe care a păstorit-o într-o perioadă în care la conducerea principatului se aflau principii calvini. Multe prigoniri vor fi văzut ochii Sfântului în cei 24 de ani de păstorire! Şi, cum era de aşteptat, el însuşi a fost arestat şi întemniţat, fără a se cunoaşte împrejurările morţii sale.

Vezi viețile lor pe larg:


Povestea zilei, 23-04-2010 – “Şarpele bătrânului Isaac”

Povestea zilei 1 Comentariu

Şarpele bătrânului Isaac

Bătrânul Isaac, călugăr la Mănăstirea Dionysiou (1850-1932), avea drept prieten un şarpe cumplit, de care nu se despărţea niciodată. Şarpele era lung de vreun metru şi jumătate, din cei cunoscuţi la Sfântul Munte sub numele de „alafiaţi”.
În cei doi ani cât a stat părintele Isaac la cuptorul de pâine al mănăstirii, şarpele nu s-a dat dus de lângă el. Părintele îi pregătea mâncare din terci de făină, îngrijindu-l fără teamă. Însă şi şarpele îl slujea cu credinţă pe părintele Isaac, la care „făcea ascultare”! Fără milă vâna toţi şoarecii care dădeau târcoale cuptorului. Şi într-atât se obişnuise cu părintele, încât se suia în sărăcăciosul său pat de lemn, dormind liniştit alături de el, adunat covrig.
– Când l-am văzut prima oară, povestea stareţul Gavriil, cum se târa pe la cuptor, m-au trecut toate sudorile! Însă bătrânul Isaac se purta cu şarpele atât de firesc, de parcă ar fi fost în rai.
– Părinte Isaac, îl întrebau temători ceilalţi părinţi, la ce-ţi trebuie şarpele ăsta aici la cuptor?
– E bun şi, unde mai pui, nu face nici un rău! Nu vă temeţi de el, căci nu face decât să omoare toţi şoarecii!
Cât timp a stat la cuptorul de pâine, şarpele nu s-a despărţit de părintele Isaac. Însă îndată ce-a plecat părintele de-acolo, a dispărut şi şarpele, luând, probabil, calea muntelui.
(Isaac Dionisiatul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul îmblânzirii fiarelor