ASISTENŢA RELIGIOASĂ ÎN MINISTERUL DE INTERNE

Articole, Cristian Muntean Fara comentarii

ASISTENŢA RELIGIOASĂ ÎN MINISTERUL DE INTERNE

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr.2/2002

Numeroase documente atestă prezenţa preoţilor în sistemul internelor. Putem aminti, încă din secolul al XIX-lea, de această prezenţă. Astfel, în 1860, preotul Nicolae de la biserica Ienei a fost numit la pompierii din Capitală, care nu avuseseră până atunci preot. La Spitalul oştirii din Bucureşti, în locul preotului Ioanichie, care a decedat în 1863, a fost numit preotul Stoian, de la biserica Schitu Măgureanu care era şi duhovnicul Temniţei capitalei. În acelaşi an (1863), preotul Costache Mirodat a fost numit la corpul grănicerilor – cordonul Dunării. Protosinghelul Silvestra a fost numit la Regimentul 2 – lănceri din Iaşi, în locul preotului Vasile, care a fost trecut la Regimentul de pompieri din acelaşi oraş. Dintre preoţii de „polc” (militari), numiţi în timpul lui Al. I. Cuza ca fiind „preoţi duhovnici ai ostaşilor şi confesori militari”, au provenit o seamă de străluciţi arhierei (cf. Constantin Gheorghe).

Nu voi stărui asupra rolului pe care l-au avut preoţii în structurile militare şi nici importanţa cu care era gândită colaborarea dintre Biserică şi Ministerul de Interne. Amintim doar că în legea asupra organizării Poliţiei Generale a Statului din 1903 se prevedea (art. 29) „asistenţa unui preot” la depunerea jurământului, iar în Legea din 21 iulie 1929, la art. 78, se preciza expres că formularul de jurământ trebuia să fie semnat şi de preotul care a asistat. Acelaşi lucru era menţionat în Regulamentul Legii şi Statului Jandarmeriei Rurale din martie 1931: la art. 85 se preciza că „Jurământul de jandarm se primeşte de comandantul de legiune pentru jandarmi angajaţi, iar pentru ofiţeri, de inspectorul general, în faţa preotului Jandarmeriei, iar la art. 108 se specifica faptul că „formularul de jurământ, subscris şi de preotul care a asistat, se va păstra la cazier”.

În Regulamentul nr. 32 pentru şcolile de jandarmi rurali (29 iulie 1930), de pildă, cursul numit „Educaţia morală” se făcea de „comandantul companiei şi ofiţerii ajutori, ori de câte ori se dă ocaziune, iar de preotul garnizoanei se ţin conferinţe morale de două ori pe lună”.

Trebuie menţionat că numai o cercetare minuţioasă în arhive poate să facă distincţie între preoţii care acţionau în structurile care fac parte astăzi din Ministerul de Interne şi cei din armată. Emulaţia preoţilor între aceste două structuri se datora, în primul rând, educaţiei religioase a societăţii. Apelul la preoţi se făcea direct, iar în structurile cu caracter pur militar, cum era de pildă jandarmeria care, potrivit legii, era subordonată Internelor, Justiţiei şi Ministerului de Război, intra în colaborare, în această direcţie, pe linia celor legiferate pentru Armată. Acest fapt se desfăşura atât în ce priveşte ceremonialurile militare cu ocazia depunerii jurământului cât şi la unele sărbători când era necesară prezenţa preotului sau când era solicitat pentru o conferinţă sau spovedanie.

Citeste mai departe…