Klaus Kenneth revine în România

Klaus Kenneth, Romeo 1 Comentariu

Klaus Kenneth revine în România

Între 1-31 mai, a. c., la invitaţia Editurii Agnos, Klaus Kenneth, autorul volumului Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului, va fi din nou în România.

Klaus Kenneth este unul din personajele cele mai fascinante ale tipologiei convertiţilor contemporani. Pribegind, vreme de peste 40 de ani, în lungul şi în latul pământului (India, Thailanda, Tibet, Mexic, Alaska, Brazilia, Bangkok, Laos, Cambodgia, Peru, Ecudaor, Brazilia, Paraguay, Rusia, Turcia etc.), prin tot felul de spaţii spirituale (hinduism, budism, islamism, neoprotestantism), Klaus se statorniceşte, apoi, în Ortodoxei.
Citeste mai departe…

Povestea zilei, 27-04-2010 – “Rugăciune şi muncă”

Articole Fara comentarii

Rugăciune şi muncă

Pe când Sfântul Antonie cel Mare era încă foarte tânăr şi începător în nevoinţe, a căzut în acedie. Se lupta de unul singur, în adâncul pustiei, şi, fără de călăuză, cugetele ajunseseră să-l tulbure foarte tare. Însă el nu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu, ci, îngenunchind, s-a rugat cu aceste cuvinte:
– Doamne, vreau să mă mântuiesc, însă cugetele nu-mi dau pace nici o clipă! Nu am pe nimeni în afară de Tine, Doamne al meu, să mă înveţe ce să fac! Nu mă lăsa la vreme de necaz!
Mult l-a mai uşurat rugăciunea! Pe dată a căpătat şi răspunsul pe care îl ceruse. Îndată ce s-a ridicat, în colţul odăii a văzut un alt Antonie ce şedea pe un scăunel împletind rafie! Stătea plictisit şi-l privea. În scurt timp l-a văzut lăsând lucrul mâinii, începând a se ruga cu mâinile ridicate la cer. Apoi s-a aşezat la loc, văzându-şi mai departe de lucru, după care iar a prins a se ruga. În cele din urmă s-a întors spre Sfântul Antonie cel Mare spunându-i:
– Fă si tu întocmai cum fac eu! După care se făcu nevăzut…
Atunci pricepu Sfântul că Dumnezeu i-a trimis înger să-l înveţe ce are de făcut. Prinzând, aşadar, curaj, cu mai multă răbdare şi râvnă s-a îndreptat spre asceză.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 – Darul vedeniilor

Acedia corespunde unei stari de lenevie, de plictiseala, de dezgust, de aversiune, de oboseala, de demoralizare, de descurajare, de apatie, de lâncezeala, de nepasare, de somnolenta, de apasare a trupului, ca si a sufletului. Aceasta îl face pe om instabil din punct de vedere fizic si psihic. Când e singur, nu mai suporta sa ramâna în locul în care se gaseste: patima îl împinge sa iasa, sa se deplaseze, sa mearga dintr-un loc în altul. În general, el cauta cu orice pret contactul cu semenii.