Mistreţii şi leopardul

Avva Ştefan se nevoia în Moloha, într-o râpă greu de trecut, aflată la patruzeci de mile de Muntele Sinai. Aşadar, drumul spre Moloha era greu şi foarte primejdios.
Fiindcă avva Ştefan nu mânca altceva, semănase legume. Însă nişte mistreţi îi distrugeau grădina, mâncându-i legumele. Într-o bună zi, pe când şedea trist, gândindu-se la paguba ce-i făceau mistreţii, văzu trecând un leopard. Strigându-l avva Ştefan să vină la el, leopardul se apropie de acest om sfânt care-i spuse:
- Ai puţină bunăvoinţă şi nu pleca de-aici! Rămâi lângă mine să-mi păzeşti mica grădină şi, când or veni iar mistreţii, prinde-i şi mănâncă-i! Leopardul i-a dat ascultare, rămânând alături de el mulţi ani la rând, păzindu-i grădina până în ceasul morţii avvei Ştefan.
(Felurite povestiri)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor

Ajutor la înmormântare

Sfântul Zosima, voind să îngroape moaştele Sfintei Măria Egipteanca, a început să sape cu o crenguţă găsită în acel loc pustiu şi secetos. Însă fiindcă pământul era uscat, nu avea nici un spor. De-aceea suspina nemângâiat. Deodată, văzând că se apropia un leu înfricoşător, a fost cuprins de frică. Leul însă a venit blând la picioarele sfintei. Atunci sfântul s-a închinat şi-a spus:
- Fiară sălbatică, Dumnezeu mi te-a trimis în ajutor! Sapă, aşadar, pământul, cu ghearele tale, ca să îngropăm trupul sfintei, căci eu unul sunt neputincios! Nici putere şi nici unelte de săpat n-am. Sapă-i tu groapa!
De îndată leul a început să sape cu labele din faţă. Şi a săpat exact cât trebuia, pentru a fi îngropat trupul sfintei. După ce a terminat de săpat, „a bătut metanie” Sfântului Zosima şi-a plecat în pustie.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor