Isihia si ospitalitatea

Sfântul Arsenie cel Mare, urmând dumnezeiască poruncă, a lăsat palatele domneşti şi s-a dus să vieţuiască în Skiti, în Nitria. În acele locuri s-a vădit a fi mare iubitor al isihiei si al tăcerii.
Odată un străin a voit să se ducă la Sfântul Arsenie. A mers, aşadar, la biserica din Skiti si a cerut să fie dus la Sfântul Arsenie. Bătând la uşa Sfântului, împreună cu însoţitorul său, acela le-a deschis pe dată, i-a primit cu bucurie şi i-a îmbrăţişat. Apoi s-au aşezat toţi trei, rămânând asa, în tăcere. N-au schimbat nici un cuvânt! A trecut aşa vreme îndelungată şi, la un moment dat, însoţitorul îi spuse străinului:
– Eu, frate, mă întorc acum!
– Te-oi urma şi eu, răspunse străinul, căci văd că degeaba stau aici!
În timp ce se îndepărtau amândoi, străinul îi ceru însoţitorului său să îl ducă la avva Moise, care pe vremuri fusese tâlhar. Cu mare bucurie i-a mai primit cuviosul Moise, vorbind cu ei tot felul de lucruri duhovniceşti, fără nici o retinere. Străinul era cuprins de entuziasm! Plecând, însoţitorul îl întrebă pe străin:
– Care dintre cei doi sihastri îţi pare mai sporit în virtute?
– Neîndoios, avva Moise care ne-a găzduit şi ne-a odihnit duhovniceşte, răspunse străinul.
Unul dintre cei mai mari sihastri ai locului, aflând întâmplarea, nu ştia ce să laude mai mult: aspra tăcere a primului sau de suflet folositoarea vorbire a celui de-al doilea. Prin urmare, se rugă lui Dumnezeu să îi desluşească noima întregii întâmplări.
Aşadar, noaptea, visă că se afla pe malul Nilului pe care pluteau două corăbii. Într-una se afla avva Arsenie. Plutea lin, plină de strălucire si de căldura Sfântului Duh… În cealaltă se afla avva Moise, însoţit de îngeri ce îl hrăneau cu miere…
Atunci a priceput sihastrul că amândoi Sfinţii erau deopotrivă, ca vrednicie, înaintea lui Dumnezeu; însă tăcerea Sfântului Arsenie era mai bine plăcută lui Dumnezeu decât ospitalitatea avvei Moise. În vis, pe cuviosul Moise îl hrăneau îngerii; însă Sfântul Duh se odihnea în tăcerea Sfântului Arsenie!
(Everghetinos)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 – Darul vedeniilor