ÎNTRE PREOT SI PSIHOLOG

Pr. Dr. Cristian Muntean

În context contemporan se pune destul de acut problema unui posibil paralelism între preot şi psiholog delimitând sfera de influenţă a fiecăruia din perspectiva raportării omului modern la dimensiunea pe care fiecare o implică.

Dacă ar fi să găsim un punct comun paralelismului preot – psiholog, am putea gândi relaţia în contextul larg al temei comunicării ce presupune un proces al împărtăşirii cu o altă persoană sau persoane, cunoştinţe, interese, atitudini, opinii, simţăminte şi idei.

Stan Dekoven prezintă comunicarea ca fiind trimiterea şi primirea mesajului de la o persoană la altă persoană, într-un mod clar înţeles de ambele părţi. El subliniază faptul că adevărata comunicare se realizează atunci când există un sens al comunicării şi al înţelegerii între două sau mai multe părţi.

Stephen R. Covey vine cu expresia „comunicare sinergică” lăsându-ne să înţelegem că întregul este mai mare decât suma părţilor care-1 alcătuiesc iar relaţia dintre părţi este parte integrantă a întregului faţă de care fiecare parte este catalizatoare şi responsabilă.

Aceasta înseamnă că în procesul de comunicare fiecăruia îi este permis să îndeplinească rolul de catalizator şi să genereze forţă pentru această lucrare.

Din perspectivă teologică „comunicarea sinergică” este raportată la dialogul nostru cu Dumnezeu. Măsura în care noi urcăm spre Dumnezeu prin rugăciune este urmată de revărsarea darului dumnezeiesc al harului prin Sfintele taine. Lupta care se stabileşte între întreg şi parte reprezintă Dumnezeu şi omul în continuu dialog spre veşnicie având drept model chipul evanghelic al Mântuitorului Hristos, care nu mai e centrat în el însuşi ca om, ci în Dumnezeu.

Deosebirea lui Iisus de ceilalţi oameni, spunea pr. Dumitru Stăniloae, stă în faptul că el ca om nu este un centru autonom de acte şi reacţii; ci centru omenesc al acestora este în acelaşi timp şi centru dumnezeiesc al lor şi al actelor Sale dumnezeieşti. Toată natura omenească a Sa s-a centrat prin aceasta nu în afară de Dumnezeu, ci în Dumnezeu – Cuvântul. Relaţiile celorlalţi oameni cu acest semen al lor nu sunt relaţii trăite în afară de Dumnezeu, ci relaţii cu Dumnezeu însuşi.

Citeste mai departe…