Apariţia luminii

A doua vedere a luminii, de care s-a învrednicit pe atunci tânărul Sfânt Simeon noul Teolog, la vârsta de douăzeci şi opt de ani, s-a petrecut în anul 977 într-o chilie de la Sfânta Mănăstire Studion, din Constantinopol.
Într-o seară, după o zi obositoare, duhovnicul său, Sfântul Simeon Cuviosul, văzându-l că nu mânca şi nu bea nimic, îi spuse:
– Află, fiule, că pe Dumnezeu nu-L poţi mulţumi nici cu post, nici cu privegheri, nici cu nevoinţe şi, în general, cu nici o altă virtute, aşa cum îl poţi mulţumi cu un suflet smerit, simplu şi plin de bunătate.
Ucenicul căzu cu multă smerenie la picioarele Sfântului şi, cu inima înfrântă, îl rugă:
– Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te să aflu milă prin mijlocirile tale, căci eu n-am făcut nimic din cele spuse de tine, ci m-am îmbogăţit în păcate pe care, de altminteri, mi le ştii prea bine!
Mişcat tare, duhovnicul îi porunci să se ridice şi să se ducă să doarmă, după ce va fi spus doar Trisaghionul.
„Îndată ce-am început Trisaghionul, povesti Sfântul Simeon Noul Teolog, mi-am adus aminte de cuvintele cuviosului şi-am prins a plânge cu lacrimi de bucurie şi fericire. Atunci o lumină puternică a strălucit asupră-mi, lăsându-mă cuprins de extaz! Nu mai ştiam unde mă aflam şi în ce timp şi nu-mi mai aminteam nici măcar cine sunt! Când mi-am revenit, spuneam <<Doamne, miluieste!>>. Însă cine mă ajuta să-mi mişc limba în gură, în starea în care mă aflam, habar nu am! Numai Dumnezeu ştie! Eu nu stiu nici măcar dacă mă aflam în acea lumină în trup sau în afara lui. Numai Dumnezeu stie aceasta… Simţeam cum mă izbăveam de întunericul sufletesc şi din cugetarea lumească, din lenea, din adormirea, din osteneala şi de povara trupului meu cel stricăcios. Şi mai simţeam o dulceaţă şi o desfătare duhovnicească mai presus de orice desfătare a simţurilor… Însă, în scurt timp, acea lumină bogată începu să pălească încet-încet, şi tot micşorându-se aşa, în cele din urmă se stinse de tot… Când mi-am dat seama că a dispărut, m-a cuprins jalea. Cumplită durere mi s-a aprins în suflet, din pricină că se îndepărtase de mine dulcea vedere a luminii celei nezidite”.
(Sfântul Simeon noul Teolog)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 – Darul vedeniilor