Atacul piraţilor

Sfântul Ilarion, vrând să scape de slava şi cinstea cu care îl înconjurau oamenii după ce săvârşise minunea povestită deja, şi-a luat ucenicii si a plecat în taină din Epidaur, îndreptându-se spre portul Vrevilimbo din Dalmaţia.
Acolo au aflat un vas ce se îndrepta spre Cipru, aşa că s-au îmbarcat pe el. La un moment dat, au ajuns într-o regiune plină de stânci şi recife. Fiindcă în acel loc marinarii nu puteau folosi vâslele, au fost nevoiţi să-şi încetinească drumul, împingând vasul cu prăjini. Însă în acel lor primejdios pândeau piraţii care, îndată ce i-au zărit, s-au năpustit asupra lor.
Pe mare s-a făcut grozavă tulburare! Marinarii s-au înarmat, încercând să se apere de năvălitori. Mulţi dintre călători jeleau, gândindu-se la necazul în care se aflau. Până si ucenicii Sfântului se dădeau de ceasul morţii din pricina întâmplării. Însă Cuviosul Ilarion le spuse liniştit:
- De ce vă înfricoşaţi şi de ce vă temeţi? Oare nu tot aşa atacau şi soldaţii lui Faraon, care s-au înecat în mare?
Şi, în timp ce prima navă a piraţilor se apropie de ei cu gând să-i prade, Sfântul luă o piatră, o aruncă între cele două corăbii şi le strigă priaţilor:
- Opriţi-vă în locul unde a căzut piatra! Nu cutezaţi a vă apropia mai mult.
Însă piraţii nu i-au ascultat sfatul. Ce s-a întâmplat, veţi vedea mai departe. Oricât încercau piraţii să se apropie, corăbiile lor, în loc să înainteze, dădeau înapoi! Se duceau tot mai înapoi! După multe şi zadarnice strădanii, s-au dat bătuţi… Astfel corabia pe care se afla Sfântul Ilarion a scăpat de la pieire şi a trecut de acel loc plin de primejdii, ajungând nevătămată în portul spre care pornise.
(Viaţa Sfântului Ilarion)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul facerii de minuni