Pr. Mihail Stanciu versus Klaus Kenneth

Mărturisesc faptul că, în momentul în care am citit articolul Pr. Mihail Stanciu, După două milioane de kilometri, încă în înşelare, în care – din câte am înţeles – stareţul Mănăstirii Antim îl înfiera destul de dur pe Klaus Kenneth, primul gând a fost să aflu… cine e Pr. Mihail. Prin urmare, am apelat la o sursă absolut autorizată pe care, prin grija Patriarhiei Române, o putem uzita de ceva vreme, şi anume Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010). O carte în care sunt trecuţi câteva sute, mii poate, de teologi români, care au câte ceva de zis în perimetrul Ortodoxiei româneşti. Adică voci verificate, avizate… Sincer, de Klaus Kenneth auzisem de foarte multă vreme. Nu acelaşi lucru l-aş putea spune însă despre Pr. Mihail… Nu mică mi-a fost mirarea să constat nu doar că, din această radiografie a teologiei ortodoxe româneşti Pr. Mihail Stanciu lipseşte cu desăvârşire, ci şi că, în mediile teologice, acelaşi părinte e cvasianonim. E aproape simptomatic – boală teologică veche… – în arealul celor care nu reuşesc să se legitimeze printr-o aşezare academică în act, să defuleze în tot felul de direcţii, acolo unde doar-doar cineva s-ar găsi să îi asculte. Părintele-blogger, din acest punct de vedere, a devenit deja o insituţie mană-cerească pentru mulţi dintre cei care şi-au însuşit datul cu părerea ca metodă de lucru. Deşi sunt un aprig susţinător al libertăţii de exprimare, citindu-l pe Pr. Mihail Stanciu, am reuşit să înţeleg şi anumite prevederi, cu titlu de sfătuire, venite din Dealul Patriarhiei către preoţii noştri de a nu da nicio declaraţie publică presei fără acordul ierarhului locului… De a nu se expune public… Dacă astfel de afirmaţii, precum cele ale Pr. Mihail, ar reprezenta punctul de vedere oficial al vreunei autorităţi bisericeşti, atunci abia ar fi cu adevărat grav. Pentru că astfel manipularea ar căpăta identitate şi legitimitate.

M-am gândit mult, până să dau curs acestui răspuns, dacă merită sau nu să o fac. Despre Klaus Kenneth au scris şi încă scriu personalităţi de marcă ale teologiei, oameni care chiar l-au cunoscut faţă către faţă şi ştiu ce afirmă. Mi se pare o lipsă nu doar de bun simţ ştiinţific, de simţ analitic intern absolut necesar oricărui cercetător, care te fereşte de afirmaţii hazardat-eronate (însă am convenit, din cele de mai sus, că nici pe departe nu poate fi vorba despre aceasta în cazul Pr. Mihail), ci şi de o minimă încercare de evaluare corectă a lucrurilor, pe baza datelor existente.

Pr. Mihail a citit volumul Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului şi a considerat că a şi lămurit problema lui Klaus. O atitudine destul de confortabilă, care te scuteşte mult de efortul de a gândi lucrurile, de a le aprofunda. Suntem încredinţaţi de faptul că niciodată, cu sensuri unice, nu se poate reglementa – vorba lui Blaga – circulaţia pe străzi şi, cu atât mai puţin, circulaţia sevelor într-un organism, cum este cel al Bisericii.

De aceea, pentru cititorii cinstiţi, am considerat că sunt necesare câteva lămuriri în privinţa acuzelor ridicate de Pr. Mihail la adresa lui Klaus Kenneth.

Le fac în calitatea celui care l-a editat pe Klaus Kenneth în România, i-a finanţat turneele de conferinţe şi l-a însoţit, aproape zi de zi, în toate peregrinările sale prin România.

Pr. Mihail uită să se întrebe un lucru absolut esenţial, de la care ar trebui să pornească orice analiză de bun simţ: dacă Klaus Kenneth are sau nu binecuvântarea duhovnicului pentru a susţine aceste conferinţe. În acest punct, orice discuţie nu îşi mai are sens. Da, Klaus Kenneth are nu doar binecuvântarea Pr. Zaharia de la Essex pentru acest turneu, ci şi binecuvântarea unor înalţi ierahi ai Bisericii Ortodoxe Române, care l-au cunoscut, i-au ascultat conferinţele, i-au citit aceeaşi carte pe care o blamează Pr. Mihail… Ridicându-te împotriva ascultării pe care Klaus Kenneth o face faţă de duhovnicul său, anulezi, cu necesitate, instituţia duhovniciei în sine. Şi nu cred că e un lucru care ar trebui să îi scape unui duhovnic, cum se vrea Pr. Mihail Stanciu…

Mai mult, atât el, cât şi mulţi dintre cei care îl susţin, pun la îndoială relaţia lui Klaus Kenneth cu Pr. Rafail Noica. Noua carte, Călător pe pământ românesc, e dătătoare de sens în această privinţă. Pe lângă datele concrete ale ultimei lor întâlniri (de două zile) – într-o vreme în care Pr. Rafail nu primeşte pe nimeni –, cartea în discuţie vine şi cu fotografii lămuritoare. Mai mult, zilele trecute, într-o discuţie cu Pr. Conf. Univ. Dr. Florin Botezan, acesta îmi mărturisea faptul că, şocat de cele citite în jurnalul convertirii lui Klaus Kenneth, l-a căutate pe Pr. Rafail să îi confirme dacă acesta îl cunoaşte, într-adevăr, pe Kenneth şi dacă cele scrise în Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului chiar sunt adevărate şi au binecuvântarea Pr. Sofronie. Răspunsul Pr. Rafail a fost extrem de relevant: îl ştie foarte bine pe Klaus Kenneth, tot ceea ce istoriseşte acesta în carte e purul adevăr şi autorul acestei cărţi a fost unul din ucenicii foarte apropiaţi ai Pr. Sofronie.

În toată vremea cât a stat în România, Klaus Kenneth s-a spovedit, primind dezlegarea pentru a se împărtăşi. Pot da mărturie, în acest sens, Părinţii de la Mănăstirea Lupşa (Alba), Pr. Rafail Noica, Părinţii de la Biserica de pe Dealului (Sibiu), cei de la Schitul Păltiniş (Sibiu) etc. E puţin ciudat cum toţi aceşti părinţi i-au dat dezlegare pentru împărtăşanie lui Klaus Kenneth, în urma spovedaniei, iar cineva care l-a cunoscut doar prin corespondenţă poate emite judecăţi de valoare asupra aşezării sale duhovniceşti.

„Nu este de folos nimănui ca cineva să-şi pună viaţa murdară la vedere”, precizează Pr. Mihail Stanciu, aducând ca argumente tot felul de preconcepţii puse în cârca Sfinţilor Părinţi. Această acuză ar fi trebuit-o să o aducă acum câţiva ani buni în urmă Părintelui Sofronie, când acesta l-a îndemnat pe Klaus Kenneth să îşi publice biografia. De asemenea, după silogismul aceluiaşi Părinte Mihail, apariţia Memoriilor ÎPS Bartolomeu Anania ar fi trebuit abitir înfierată. Pentru că vorbim, în fond, despre două jurnale, în care ambii autori îşi povestesc viaţa. De asemenea, în această cheie de interpretare, întreaga literatură memorială carcerală, în care ai noştri, sfinţi contemporani, îşi descriu, uneori cu lux de amănunte, suferinţele prin care au trecut în închisorile comuniste, ar trebui excomunicată şi catalogată drept eretică, pentru că astfel de experienţe, după părerea Pr. Mihail, ar trebui experiate în tăcere… Şi exemplele sunt nenumărate în această privinţă. Însă pentru aceasta, îţi mai trebuie şi oarece timp de lectură, de studiu responsabil…

În privinţa relaţiei lui Klaus cu Dumnezeu, manifestată, uneori, prin elemente surprinzătoare, chiar credem că Dumnezeu nu poate fi cenzurat şi obligat să Se manifeste decât aşa cum Îşi doreşte El. Iar spusa aceea că, dacă Hristos ar veni în zilele noastre, mulţi dintre aprigii apărători ai aşa-zisei ortodoxii L-ar răstigni fără ezitare pentru că nu se încadrează în normele lor de a înţelege Ortodoxia mi se pare paradigmatică în acest sens.

Ne manifestăm regretul că nu întotdeauna Dumnezeu acţionează după cum vor unii sau alţii, care cuantifică după reţetare proprii modul în care ar trebui să Se manifeste pronia divină.

În ceea ce priveşte impactul pe care îl are Klaus Kenneth în România, ceea ce ar anula, după acelaşi autor, calitatea duhovnicească (e vorba de apariţiile media, conferinţe etc.), trebuie precizat că invitaţia lui Klaus Kenneth de a veni în România vine din partea Editurii Agnos, cea care a organizat şi a susţinut în totalitate turneele şi care i-a fixat desfăşurătorul acestor deplasări (inclusiv apariţii TV, materiale de presă scrisă, conferinţe, lansări de carte etc.). Ar fi absurd să creadă cineva că un autor se autoinvită să-şi promoveze o carte care, în toate ţările în care a fost editată, s-a vândut oricum în tiraje de masă. Iar Mănăstirea Antim e una din acele linii prin care cartea lui Klaus s-a distribuit până acum în câteva sute de exemplare. Asta în condiţiile în care Mănăstirea Antim a beneficiat de un comision destul de generos din această vânzare… Deci, până la urmă, şi Klaus Kenneth poate fi bun de ceva, chiar şi pentru pr. Mihail Stanciu, stareţul acestei mănăstiri…

Editura Agnos

Romeo Petraşciuc

Vezi si:

• Toate articolele cu Klaus Kenneth

Plătirea datoriei

Sfântul Ioan Savaitul s-a dus odată să se închinovieze la o mănăstire din Pont, în care vieţuiau călugări foarte aspri şi neîndurători. În prima noapte de şedere în mănăstire visă că dădea socoteală unor oameni ce stăruiau că le datora o sută de livre de aur. Trezindu-se si cugetând la cele visate, îşi zise în sinea sa:
- Cum bine vezi, avem de plătit o mare datorie!
Aşadar, împlini Sfântul trei ani de şedere în chinovie, făcând deplină ascultare şi primind fără crâcnire faptul că ceilalţi îl întristau şi îl dispreţuiau. Atunci visă cum cineva îi dădu o „adeverinţă” cum că plătise zece livre din datoria ce o avea. Când s-a trezit, pricepând noima visului, se întrebă:
- Doar zece? Oare când voi izbuti să-mi plătesc toată datoria?
De atunci a început să se prefacă nebun, însă fără a-şi uita defel îndatoririle. Atunci, părinţii cei aspri, văzându-l în starea aceea, îl puneau la cele mai grele munci din mănăstire.
Aşadar, după ce a îndurat aceste nevoinţe timp de treisprezece ani, i-a visat iar pe cei ce i se arătaseră prima dată în vis şi care, de data aceasta, i-au dat hârtie cum că-şi plătise datoria cu vârf şi îndesat.
(Scara)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

Egumenul si bucătarul

Într-o mănăstire de obşte vietuia un monah pe nume Eufrosin. Era bucătarul obştii şi, fiindcă toată ziua şi-o petrecea printre cazane şi cuptoare arzânde, nimeni nu-l băga în seamă. Astfel a izbutit să-si ascundă strălucitoarea virtute. Ba chiar unii monahi, din cei cu totul nepricepuţi, văzându-l înnegrit de fum, râdeau şi-şi băteau joc de el.
El însă, deşi ducea fără crâcnire ostenelile îndatoririi sale, îndura totul fără supărare. Nu răspundea, nu cârtea şi nu judeca pe nimeni.
Stareţul mănăstirii era om virtuos, cu îndrăzneală la Dumnezeu. Aşadar, odată s-a rugat lui Dumnezeu să îi descopere care dintre ucenicii săi era mai sporit duhovniceste si mai bine plăcut Domnului.
Într-o noapte, cuprins de extaz, s-a văzut într-o grădină binemirositoare, plină de copaci minunaţi încărcaţi cu frumoase si înmiresmate roade. Sub copaci curgea un râu cu apă cristalină. Minunată era vedenia acelei grădini. În timp ce privea acea rară frumuseţe, stareţul mulţumea neîncetat Creatorului său, fericindu-se şi pe sine că se învrednicise a vedea aşa ceva.
Însă voia şi să guste din minunatele fructe, asa că încercă să ia câteva, dar nu izbuti. Crengile, dimpreună cu roada lor, se înălţau, cum se apropia de ele! După ce a încercat aceasta de mai multe ori, în zadar însă, l-a văzut deodată pe monahul Eufrosin ducându-se să ia şi el ceva din toate câte se găseau în acea minunată grădină. Şi, lucru de mirare, crengile se plecau înaintea lui, dăruindu-şi pârga de bunăvoie. Uimit, egumenul îi strigă:
- Fiule, Eufrosine, cine te-a adus aici, îngăduindu-ţi încă si să stai?
Alunci monahul, zâmbindu-i, îi răspunse:
- Părinte, Dumnezeu, de oameni iubitorul, mi-a încredinţat mie această grădină şi mi-a îngăduit să mă bucur de tot ce se află aici.
- Şi poţi să-mi dai şi mie un fruct?
- Ia câte vrei!
- Dar nu pot, fiule, căci, deşi am încercat de mai multe ori, n-am izbutit să iau nici unul!
Atunci Sfântul s-a apropiat de un măr, a luat cu uşurinţă trei mere si i le-a dat stareţului său.
Îndată ce egumenul a luat fructele, şi-a revenit din extaz! Îl aştepta însă încă o surpriză: chiar ţinea în mâini trei mere!
Atunci a poruncit să se bată toaca de îndată pentru slujba de dimineaţă. În timpul Utreniei a răbdat şi n-a spus nimic, însă la Apolisul Sfintei Liturghii, când încă era îmbrăcat cu veşmintele Arhiereşti, a poruncit să fie chemat fratele Eufrosin, care între timp se dusese la ascultarea lui, să apuce să facă mâncarea la timp.
Atunci câţiva călugări au dat fuga la bucatărie şi l-au adus dinaintea Porţilor Împărăteşti ale bisericii, aşa cum era afumat şi înnegrit de la cuptor, pe faţă, mâini şi rasă.
Atunci egumenul l-a întrebat:
- Fiule, unde ai fost noaptea trecută? Eufrosin şi-a plecat capul, fără a răspunde nimic. Însă fiindcă egumenul stăruia să primească răspuns, i-a zis cu smerenie:
- Nu ştii, părinte, unde ne-am aflat amândoi? Atunci egumenul, tremurând de emoţie, a arătat cele trei mere:
- Nu cumva ştii ce sunt acestea? îl întrebă.
- Ba da, părinte. Sunt merele pe care mi le-ai cerut şi ţi le-am dat.
- Fiule, Eufrosine, fericit eşti, căci te-ai învrednicit a te bucura de asemenea bunătăţi! Fă bunătate şi roagă-te şi pentru mine păcătosul!
Apoi egumenul a povestit întregii obşti vedenia pe care o avusese, după care a căzut la picioarele ucenicului său care plângea ruşinat. Apoi a tăiat merele în bucăţele mici şi le-a împărţit fraţilor.
Sfântul Eufrosin, care până acum suporta fără crâcnire bătaia de joc, acum nu mai putu îndura admiraţia tuturor. De aceea, în scurt timp plecă de la acea mănăstire şi nimeni nu-l mai văzu pe-acolo.
(Everghetinos)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

Mama stâlpnicului

Mama Sfântului Alipie Stâlpnicul, printre multe alte virtuţi, o avea şi pe aceea a minunatei lepădări de sine. Această femeie a primit să stea lângă fiul ei ca să-l slujească şi să îl ajute în luptele sale ascetice. A lepădat bucuriile şi odihna lumească, şi-a întins un cort lângă stâlpul Sfântului si a lucrat cu mâinile-i, cât să poată avea cu ce trăi amândoi.
Sfântul Alipie Stâlpnicul a îndemnat-o să se călugărească, însă ea n-a voit aceasta; ci a stăruit să rămână o simplă ajutătoare şi sprijinitoare fiului ei în luptele sale. Odată însă, în vis, s-a învrednicit de o minunată descoperire, care a făcut-o să îl roage chiar ea pe fiul său să o îmbrace în schima monahală.
Aşadar, i s-a părut că aude un cor de sfinte femei ce cântau imnuri Domnului şi Împăratului lor. Atât de mult i-a plăcut cântarea, că a voit să intre în sala unde cânta acel cor, să-şi unească şi ea glasul cu al corului, într-un imn adus Domnului. Însă cineva, care stătea la poartă, păzind intrarea, nu i-a îngăduit să treacă:
- N-ai voie să intri! i-a spus omul. Nu poţi să cânţi dimpreună cu aceste femei, fiindcă nu eşti maică.
Atunci s-a simţit foarte ruşinată. S-a trezit din somn tulburată foarte. În scurt timp l-a rugat pe fiul său să o facă maică. Îmbrăcând schima îngerească sufletul i-a fost cuprins de o adâncă pace şi de o negrăită bucurie.
(Viata Sfinţilor Alipie si Luca)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

Klaus Kenneth la Alba Iulia

Invitat de către Arhiepiscopia Alba Iulia şi Facultatea de Teologie Ortodoxă la Simpoionul Internaţional Invazia nonvalorilor într-o lume multimedia. Criza spirituală şi discreditarea sacrului, Klaus Kenneth s-a aflat, vreme de trei zile (6-8 mai, a. c.), la Alba Iulia.

Cu această ocazie, în seara zilei de 07 mai, începând cu ora 18:00, autorul celor Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului a fost provocat la o întâlnire cu credincioşii de pe lângă Centrul catehetic Sf. Ioan de Kronstandt al Bisericii Memoriale Mihai Viteazul din Alba.În cuvântul său din cadrul vecerniei, Pr. Florin Botezan (profesor la Facultatea de Teologie din Alba Iulia) şi-a exprimat bucuria prezenţei lui Klaus Kenneth în România, mărturisindu-şi, totodată, uimirea de excursul acestuia, cu totul neobişnuit, înspre Ortodoxie. Mai mult, Pr. Florin Botezan face şi o mică dezvăluire, potrivit căreia, după citirea cărţii, s-a dus la Părintele Rafael Noica să îl întrebe cât e de adevărat ceea ce Klaus povesteşte în volumul său biografic. Părintele Rafael îi certifică mărturia, spunându-i că îl cunoaşte foarte bine pe Kenneth şi tot ceea ce e scris în acea carte e doar adevărul întoarcerii lui Klaus la Hristos.

După slujba vecerniei, de la ora 20:00, urmează întâlnirea cu Klaus Kenneth, în sala Centrului catehetic Sf. Ioan de Kronstandt. Câteva zeci de credincioşi, într-o atmosferă de firească părtăşie, au avut prilejul să asculte drumul întoarcerii la Dumnezeu a lui Klaus Kenneth, într-o seducătoare expunere.

După o scurtă agapă, pregătită cu generozitate de credincioşii de aici, are loc partea a doua a întâlnirii cu Kenneth, cea rezervată întrebărilor, dialogului.

Pr. Lect. Univ. Dr. Jean Nicolae (Facultatea de Teologie Alba Iulia) deschide cea de-a doua parte a acestei manifestări cu prezentarea noului volum purtând semnătura lui Klaus Kenneth (Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal), după care, în întrebări şi răspunsuri, întâlnirea continuă până după ora 24…

Un grup de credincioşi din Timişoara, ajuns la Alba Iulia special pentru a-l reîntâlni pe Klaus, îl mai răpeşte pentru o vreme…

Până în 14 mai, Klaus Kenneth se va afla la Mănăstirea Lupşa şi în împrejurimi (Albac, Pr. Rafael). Următoarea conferinţă va avea loc joi, 13 mai, ora 18:00, la Casa de Cultură din Deva.

Editura Agnos

10 mai 2010
Romeo Petrasciuc

Vezi și:

• Turneu Klaus Kenneth - 2010
• Klaus Kenneth la București- 2010
• Lansare carte Călător pe pământ românesc Librăria Sophia, Bucureşti
• Klaus Kenneth la Ploieşti - 2010
• De ce Ortodoxia? - Interviu cu Klaus Kenneth.
• Invitație la lansarea cărții: Călător pe pământ românesc - Klaus Kenneth
• Călător pe pământ românesc - o noua carte Klaus Kenneth
•  Klaus Kenneth revine în România
• Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos
• Conferinta Klaus Kenneth - 19.10.2009 - Timisoara

Un ţăran şi-a pierdut sapa. Gândea că i-a furat-o vecinul lui, aşa că a început să-l urmărească. După felul cum mergea, după felul cum vorbea, i se părea că el nu este ca toţi ceilalţi oameni. Într-un cuvânt, era convins că acesta este hoţul.

Mai târziu şi-a găsit sapa, pe care o uitase la câmp.

A doua zi s-a întâlnit din nou cu vecinul şi, observând cu atenţie felul cum mergea şi cum vorbea, nu i s-a mai părut că el ar fi hoţul.

Toată viaţa trăim din păreri şi ne înşelăm amarnic pentru că părerile noastre se bizuie pe proasta noastră înţelegere a lucrurilor.

Acţionăm în consecinţă cu înţelegerea lucrurilor. De aceea o bună înţelegere a lucrurilor ne va izbăvi de o grămadă de neplăceri.

De aceea avem nevoie de duhovnic – un povăţuitor sincer – care să ne arate drumul spre Hristos. Să-L avem de model pe Hristos – Acela care S-a făcut om pentru noi tocmai pentru a ne arăta unde putem ajunge cu firea noastră, cum putem dobândi deplin chipul lui Dumnezeu în noi ajungând la asemănarea cu El prin virtute!

Sursa: http://cristianstavriu.wordpress.com/2010/05/03/banuiala-nedreapta-pilde/

ÎNTRE PREOT SI PSIHOLOG

Pr. Dr. Cristian Muntean

În context contemporan se pune destul de acut problema unui posibil paralelism între preot şi psiholog delimitând sfera de influenţă a fiecăruia din perspectiva raportării omului modern la dimensiunea pe care fiecare o implică.

Dacă ar fi să găsim un punct comun paralelismului preot - psiholog, am putea gândi relaţia în contextul larg al temei comunicării ce presupune un proces al împărtăşirii cu o altă persoană sau persoane, cunoştinţe, interese, atitudini, opinii, simţăminte şi idei.

Stan Dekoven prezintă comunicarea ca fiind trimiterea şi primirea mesajului de la o persoană la altă persoană, într-un mod clar înţeles de ambele părţi. El subliniază faptul că adevărata comunicare se realizează atunci când există un sens al comunicării şi al înţelegerii între două sau mai multe părţi.

Stephen R. Covey vine cu expresia „comunicare sinergică” lăsându-ne să înţelegem că întregul este mai mare decât suma părţilor care-1 alcătuiesc iar relaţia dintre părţi este parte integrantă a întregului faţă de care fiecare parte este catalizatoare şi responsabilă.

Aceasta înseamnă că în procesul de comunicare fiecăruia îi este permis să îndeplinească rolul de catalizator şi să genereze forţă pentru această lucrare.

Din perspectivă teologică „comunicarea sinergică” este raportată la dialogul nostru cu Dumnezeu. Măsura în care noi urcăm spre Dumnezeu prin rugăciune este urmată de revărsarea darului dumnezeiesc al harului prin Sfintele taine. Lupta care se stabileşte între întreg şi parte reprezintă Dumnezeu şi omul în continuu dialog spre veşnicie având drept model chipul evanghelic al Mântuitorului Hristos, care nu mai e centrat în el însuşi ca om, ci în Dumnezeu.

Deosebirea lui Iisus de ceilalţi oameni, spunea pr. Dumitru Stăniloae, stă în faptul că el ca om nu este un centru autonom de acte şi reacţii; ci centru omenesc al acestora este în acelaşi timp şi centru dumnezeiesc al lor şi al actelor Sale dumnezeieşti. Toată natura omenească a Sa s-a centrat prin aceasta nu în afară de Dumnezeu, ci în Dumnezeu - Cuvântul. Relaţiile celorlalţi oameni cu acest semen al lor nu sunt relaţii trăite în afară de Dumnezeu, ci relaţii cu Dumnezeu însuşi.

Citeste mai departe…

Despre Creştinismul arab, între tradiţie şi  teritorialitate

Încercarea de a vorbi despre creştinii din Orientul Mijlociu, sau mai bine zis despre arabii creştini încadraţi în lumea musulmană începând cu secolul al VII-lea, poate părea un lucru îndepărtat de spaţiul geografic tradiţional creştin. Ce au însemnat arabii în istoria umanităţii, se cunoaşte foarte bine, au realizat lucruri remarcabile în domenii dintre cele mai diverse, plecând de la descoperirile arheologice şi continuând cu înfăptuiri deosebite în matematică, medicină, filosofie, literatură, arte, etc. Din păcate creştinii din Occident sau chiar cei din Europa de Est şi Rusia uită uneori că religia creştină s-a născut în Orient, iar când vorbesc despre Orientul Apropiat sau cel Mijlociu se gândesc aproape în exclusivitate la arabii musulmani. De asemenea impresiile despre acest spaţiu sunt adesea deformate de mass-media, de o literatură românească, de o informaţie lipsită de obiectivitate, ori de o impresie superficială, ce poate proveni dintr-o scurtă călătorie turistică sau de afaceri. De aceea este necesar un studiu mai amănunţit al tradiţiei arabe creştine, ce se întinde din Orientul Apropiat până în Spania; din punct de vedere cultural ea se intersectează cu tradiţiile siriacă, latină ori armeană, distingând şi filoane maronite, caldee sau asiriene.

Din punct de vedere dogmatic tradiţia arabă creştină se împarte în trei confesiuni:

- cea melkită, ataşată hotărârilor de la Calcedon din anul 451 şi învăţăturii cu privire la unicul ipostas al lui Iisus Hrislos cu cele două firi. În cultura arabă credincioşii melkiţi mai poartă şi numele de Rum, adică romani, în calitate de moştenitori ai creştinilor bizantini “romani”.

- iacobiţii, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singura fire a lui Iisus Hristos; siriacii, copţii şi armenii, care sunt de acord cu ei, şi se consideră “monofiziţi”.

- nestorienii, care susţin existenţa lui Iisus Hristos a două ipostase şi două firi, doctrina este îmbrăţişată de asirieni.

În forma ei eclesială tradiţia arabă îşi găseşte cea mai bună expresie în Biserica coptă din Egipt, cea mai mare dintre Bisericile vechi-orientale ca număr de credincioşi şi ca infuenţă. Biserica asiro-caldeeană îşi are centrul în Irak, Bisericile siriacă şi melkită sunt concentrate în Siria, iar cea maronită in Liban.

Citeste mai departe…

Conferinţă Klaus Kenneth Bucureşti

La invitaţia ASCOR Bucureşti, miercuri, 05 mai a. c., Klaus Kenneth s-a aflat, pentru câteva ore, la Facultatea de Teologie Patriarh Justinian, unde, în Aula „Pr. Prof, Dr. Dumitru Stăniloae”, a susţinut conferinţă Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului. În prezenţa câtorva sute de credincioşi, Kenneth a dat mărturie despre modul în care, peste timp, L-a descoperit pe Hristos, insistând pe imperativul vieţii dinamice, active, în trăirea şi vestirea Ortodoxiei, care este, după propria-i mărturisire, „singurul Adevăr”, adică Revelaţie…

Secţiunea de întrebări a fost moderată de Conf. Univ. Dr. Radu Mureşanu (Facultatea de Teologie Bucureşti).

După un tur de forţă de vreo şase ore de discurs (emisiune Radio Trinitas, lansare carte Sophia, conferinţă ASCOR), Klaus Kenneth şi-a prelungit ziua înspre noapte, într-o călătorie întinsă spre Alba Iulia, unde fusese invitat de către Arhiepiscopia Alba, pentru a participa la Simpozionul Internaţional „Invazia nonvalorilor într-o lume multimedia. Criza spirituală şi discreditarea sacrului”.

Până sâmbătă, Klaus Kenneth e prezent la acest simpozion, după care va rămâne, până joi, în zona Munţilor Apuseni, pentru a se întâlni cu Părinţii de la Mănăstirea Lupşa şi cu Pr. Rafael Noica.

Următoarea conferinţă a lui Klaus Kenneth va fi azi, 07 mai, la Alba Iulia, începând cu ora 18:00, la Centrul catehetic Sf. Ioan de Kronstandt, al Bisericii Memoriale Mihai Viteazul.

Editura Agnos

7 mai 2010
Romeo Petrasciuc

Vezi și:

• Turneu Klaus Kenneth - 2010
• Klaus Kenneth la Alba Iulia - 2010
• Klaus Kenneth la București- 2010
• Lansare carte Călător pe pământ românesc Librăria Sophia, Bucureşti
• Klaus Kenneth la Ploieşti - 2010
• De ce Ortodoxia? - Interviu cu Klaus Kenneth.
• Invitație la lansarea cărții: Călător pe pământ românesc - Klaus Kenneth
• Călător pe pământ românesc - o noua carte Klaus Kenneth
•  Klaus Kenneth revine în România
• Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos
• Conferinta Klaus Kenneth - 19.10.2009 - Timisoara

Lansare carte Călător pe pământ românesc

Librăria Sophia, Bucureşti

Miercuri, 05 mai a. c., începând cu ora 17:00, Klaus Kenneth a fost prezent la Librăria Sophia din Bucureşti, la lansarea volumului Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal.

Au luat cuvântul, în cadrul acestei manifestări, Ghiorghiţă Ciocioi (din partea Librăriei Sophia), Romeo Petraşciuc (Editura Agnos) şi Raluca Toderel (traducătoarea cărţilor lui Klaus Kenneth în limba română).

În discursul său, Klaus Kenneth a subliniat bucuria regăsirii în marea familie a Ortodoxiei româneşti, pe care a descoperit-o în toamna anului trecut, cu ocazia primei sale vizite în România. Cartea în discuţie a fost una din surprizele cu care românii l-au întâmpinat şi de această dată, constituind o savuroasă punere în act a acelei călătorii din octombrie 2009 (un jurnal al turneului, pe care Klaus Kenneth l-a scris şi trimis, „pentru uz propriu”, organizatorilor periplului său românesc), precum şi o reproducere a discuţiilor purtate, pe diverse teme, în toată acea perioadă.

Partea a doua a manifestării a fost rezervată dialogului, întrebărilor venite din partea publicului, extrem de numeros şi angajat în prezentarea cărţii. „Sesiunea de autografe” s-a prelungit destul de mult după ora 18:00, oră la care Klaus Kenneth era aşteptat pentru Conferinţa organizată de ASCOR Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Patriarhul Justinian.

La manifestare a fost prezent şi un grup de credincioşi din Bulgaria, veniţi special la Bucureşti pentru a participa la această acţiune.

Editura Agnos

Vezi și:

• Turneu Klaus Kenneth - 2010
• Klaus Kenneth la Alba Iulia - 2010
• Klaus Kenneth la București- 2010
• Lansare carte Călător pe pământ românesc Librăria Sophia, Bucureşti
• Klaus Kenneth la Ploieşti - 2010
• De ce Ortodoxia? - Interviu cu Klaus Kenneth.
• Invitație la lansarea cărții: Călător pe pământ românesc - Klaus Kenneth
• Călător pe pământ românesc - o noua carte Klaus Kenneth
•  Klaus Kenneth revine în România
• Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos
• Conferinta Klaus Kenneth - 19.10.2009 - Timisoara