Pomenirea semnului cinstitei Cruci, care s-a arătat pe cer în zilele împăratulut Constanţiu, fiul marelui Constantin.

Sfanta cruce s-a aratat pe cer deasupra Ierusalimului in dimineata zilei de 7 mai, 351 in timpul domniei imparatului Constantiu, fiul Sfântului Constantin (praznuit in 21 mai).

In acea vreme, erezia arianismului conform careia Hristos a fost un simplu om si nu Dumnezeu, era cauza multor dispute si scindari in interiorul imperiului. Chiar si dupa primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, multi au fost atrasi de falsele invataturi iar ortodocsii s-au trezit in multe locuri in minoritate.

Constantiu, conducatorul partii estice a imperiului era adept convins al arianismului. Fratii sai, Constantin al II-lea si Constans, crestini ortodocsi evlaviosi, erau conducatorii partii de vest. Ambii au fost ucisi in doua batalii diferite prin anul 350, lasandu-l pe Constantiu sa domneasca singur. Tot in acel an, 350, Sfântul Chiril (praznuit in 18 martie) a devenit Patriarh al Ierusalimului si a inceput lupta acerba impotriva arianismului.

In luna mai a anului 351 a aparut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasa, care se intindea de la Golgota pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, fiind pe cat de lunga pe atat de lata, stralucind mai tare decat soarele. O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu. Istoricul Sozomen scria ca aceasta minune a dus la convertirea multori pagani si iudei la crestinism.

S-a mai pastrat in timp si o epistola scrisa de Sf. Chiril adresata imparatului, in care ii descria fenomenul miraculos, mustrandu-l sa se alature credintei crestine. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

Minunea dumnezeiasca a Crucii deasupra Ierusalimului a intarit pe ortodcsi in credinta lor si a contribuit la intoarcerea multor arieni in sanul bisericii. Aceasta este si o reamintire a celei de-a doua veniri a Mantuitorului pe pamant cand “semnul Fiului se va arata pe cer” (Matei 24:30).

(Sinaxar, 7 mai)

Klaus Kenneth la Ploieşti

La invitaţia Bibliotecii Judeţene Nicolae Iorga, Klaus Kenneth s-a aflat, marţi, 04 mai, pentru câteva ore, la Casa Memorială Paul Constantinescu din Ploieşti. Conferinţa a debutat cu un cuvânt de întâmpinare al Prof. Nicolae Boaru, Director al Bibliotecii Judeţene Parhova, care a ţinut să sublinieze bucuria găzduirii unui astfel de eveniment, precum şi consideraţia privind demersul misionar şi cultural pe care Klaus Kenneth îl face în vestirea lui Hristos.

Conferinţa, intitulată generic Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului, s-a prelungit până târziu, înspre noapte, într-o familiară părtăşie, Klaus răspunzând tuturor întrebărilor ridicate de către cei prezenţi.

Klaus Kenneth va fi prezent azi, 05 mai, între credincioşii din Bucureşti, începând de la ora 17:00, la Librăria Sophia, str. Bibescu Vodă, nr. 19 (unde va avea loc lansarea volumului Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal) şi, de la ora 18:00, în cadrul unei noi conferinţe, desfăşurate în Aula Facultăţii de Teologie.

5 mai 2010

Romeo Petrasciuc
Vezi și:

• Turneu Klaus Kenneth - 2010
• De ce Ortodoxia? - Interviu cu Klaus Kenneth.
• Invitație la lansarea cărții: Călător pe pământ românesc - Klaus Kenneth
• Călător pe pământ românesc - o noua carte Klaus Kenneth
•  Klaus Kenneth revine în România
• Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos
• Conferinta Klaus Kenneth - 19.10.2009 - Timisoara

“Indispoziţia” avvei Siluan

Într-o dimineaţă se duse la chilia avvei Siluan ucenicul său, Zaharia, spre a lua binecuvântare pentru oarece rucodelie de care voia să se apuce. Bătu, aşadar, la uşă şi, fiindcă nu îi răspunse nimeni, o întredeschise să vadă dacă era înăuntru. Atunci îl zări pe avva Siluan în extaz dumnezeiesc, rugându-se cu braţele ridicate spre cer! Tânărul plecă tiptil, fără să spună nimic, însă, când se întoarse la amiază, l-a aflat în aceeaşi stare. La fel şi după-amiază. Abia seara îl găsi pe avva Siluan stând pe scăunaşul său, cu mâinile împreunate pe piept, cufundat în gânduri. Atunci, prinzând curaj, Zaharia îl întrebă:
- Avva, ce-ai făcut astăzi?
- Am avut o mică indispoziţie, spuse avva Siluan. Însă nu e nimic grav, aşa că nu te nelinişti!
Zaharia însă nu se lăsă convins de acest răspuns liniştitor. Aşadar, căzu în genunchi la picioarele avvei Siluan, zicându-i acestea:
- Avva, nu mă ridic de aici, până nu-mi descoperi ce-ai văzut!
Atunci avva Siluan s-a văzut nevoit a-i spune că, în timp ce s-a rugat, într-atât i se înălţase cugetul, încât vedea cu acesta (cu cugetul) slava lui Dumnezeu.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

Isihia si ospitalitatea

Sfântul Arsenie cel Mare, urmând dumnezeiască poruncă, a lăsat palatele domneşti şi s-a dus să vieţuiască în Skiti, în Nitria. În acele locuri s-a vădit a fi mare iubitor al isihiei si al tăcerii.
Odată un străin a voit să se ducă la Sfântul Arsenie. A mers, aşadar, la biserica din Skiti si a cerut să fie dus la Sfântul Arsenie. Bătând la uşa Sfântului, împreună cu însoţitorul său, acela le-a deschis pe dată, i-a primit cu bucurie şi i-a îmbrăţişat. Apoi s-au aşezat toţi trei, rămânând asa, în tăcere. N-au schimbat nici un cuvânt! A trecut aşa vreme îndelungată şi, la un moment dat, însoţitorul îi spuse străinului:
- Eu, frate, mă întorc acum!
- Te-oi urma şi eu, răspunse străinul, căci văd că degeaba stau aici!
În timp ce se îndepărtau amândoi, străinul îi ceru însoţitorului său să îl ducă la avva Moise, care pe vremuri fusese tâlhar. Cu mare bucurie i-a mai primit cuviosul Moise, vorbind cu ei tot felul de lucruri duhovniceşti, fără nici o retinere. Străinul era cuprins de entuziasm! Plecând, însoţitorul îl întrebă pe străin:
- Care dintre cei doi sihastri îţi pare mai sporit în virtute?
- Neîndoios, avva Moise care ne-a găzduit şi ne-a odihnit duhovniceşte, răspunse străinul.
Unul dintre cei mai mari sihastri ai locului, aflând întâmplarea, nu ştia ce să laude mai mult: aspra tăcere a primului sau de suflet folositoarea vorbire a celui de-al doilea. Prin urmare, se rugă lui Dumnezeu să îi desluşească noima întregii întâmplări.
Aşadar, noaptea, visă că se afla pe malul Nilului pe care pluteau două corăbii. Într-una se afla avva Arsenie. Plutea lin, plină de strălucire si de căldura Sfântului Duh… În cealaltă se afla avva Moise, însoţit de îngeri ce îl hrăneau cu miere…
Atunci a priceput sihastrul că amândoi Sfinţii erau deopotrivă, ca vrednicie, înaintea lui Dumnezeu; însă tăcerea Sfântului Arsenie era mai bine plăcută lui Dumnezeu decât ospitalitatea avvei Moise. În vis, pe cuviosul Moise îl hrăneau îngerii; însă Sfântul Duh se odihnea în tăcerea Sfântului Arsenie!
(Everghetinos)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

Turneu Klaus Kenneth - 2010

Update: 28 mai 2010

Ploieşti, 04 mai

ora 18: Conferinţă, Casa Memorială „Paul Constantinescu”, str. N. Bălcescu, nr. 15

Bucureşti, 05 mai

ora 17: Lansarea volumului Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal, autor Klaus Kenneth (convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel), Librăria Sophia, str. Bibescu Vodă, nr. 19, sector 4

ora 18: Conferinţă, Aula Facultăţii de Drept Teologie

Alba Iulia, 07 mai

ora 18: Conferinţă la Centrul Catehetic Sf Ioan de Kronstandt al Bisericii Memoriale Mihai Viteazul

Deva, 13 mai

ora 18:  Casa de Cultura

Caransebeş, 14 mai

ora 18: Sala de Festivitati a Episcopiei Caransebesului

Petroşani, 17 mai

ora 18: Conferinţă, Aula Universităţii Petroşani

Sibiu, 20 19 maiora 12: Întâlnire cu tinerii, Biblioteca ASTRA

Sibiu, 19 mai

ora 18: Conferinţă, Aula Facultăţii de Teologie

Cluj Napoca, 20 mai

ora 19: Conferinţă, Aula Nicolae Iorga a  Universității  Babes Bolyai,
Str Mihail Kogalniceanu Nr 19

Campina, 21 mai

ora si locația urmează a fi stabilite

Piteşti, 24 mai

ora  17. 00:  in Sala Amfiteatru a Muzeului Judetean.

Buzău, 25 mai

ora şi locaţia urmează a fi stabilite

Iaşi, 27 mai

ora 18: Conferinţă, Universtitate

Botoşani, 28 30 mai

ora 18: Teatru M. Eminescu

Suceava, 31 mai

ora 18, sala mica a Casei de cultura.

Datele vor fi actualizate permanent, iar Blogul Editurii Agnos va încerca să vină cu informaţii, imagini, înregistrări de la fiecare conferinţă, pe măsura desfăşurării acesteia.

Vezi și:

• Turneu Klaus Kenneth - 2010
• Ultima conferinţă Klaus Kenneth - mai 2010
• Conferinţă Klaus Kenneth la Botoşani - mai 2010
• Klaus Kenneth la Iaşi şi în pelerinaj în Bucovina şi Ucraina
• Conferinţa Klaus Kenneth la Buzău
• Conferinţa Klaus Kenneth Piteşti - mai 2010 (audio)
• Klaus Kenneth a conferenţiat la Câmpina - mai 2010
• Klaus Kenneth la Cluj - mai 2010 (audio)
• Klaus Kenneth la Sibiu - mai 2010 (audio)
• Conferinţă Klaus Kenneth în Petroşani - mai 2010
• Klaus Kenneth în conferință la Caransebeș - mai 2010(audio)
• Klaus Kenneth la Deva - 2010(audio)
• Klaus Kenneth la București- 2010(audio)
• Lansare carte Călător pe pământ românesc Librăria Sophia, Bucureşti
• Klaus Kenneth la Ploieşti - 2010
• De ce Ortodoxia? - Interviu cu Klaus Kenneth.
• Invitație la lansarea cărții: Călător pe pământ românesc - Klaus Kenneth
• Călător pe pământ românesc - o noua carte Klaus Kenneth
• Klaus Kenneth revine în România
• Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos
• Conferinta Klaus Kenneth - 19.10.2009 - Timisoara

Răsplata răbdării

Un pustnic vieţuia într-o colibă, la vreo douăzeci de mile de izvorul de unde îşi lua apă tot schitul. Astfel, era nevoit să facă în fiece zi cale lungă spre a-şi lua apa trebuincioasă. Într-o zi, în care soarele ardea straşnic, pustnicul îşi pierdu răbdarea şi se întrebă în sinea sa:
- Oare chiar e nevoie să mă ostenesc într-atât? Poate ar fi mai bine să mă sălăşluiesc mai aproape de izvor!
În timp ce cugeta acestea, simţi că cineva păşea pe urmele sale. Întorcându-se, văzu un tânăr înveşmântat în strai de lumină, pe care-l întrebă, cuprins de minunată uimire:
- Cine eşti si de unde vii?
- Am fost trimis de Domnul să-ţi număr paşii pe care îi faci ca să ţi se dea neştirbită răsplată răbdării tale, zise tânărul, după care se făcu nevăzut.
Atât de mult l-au întărit pe pustnic cuvintele îngerului - căci înger era - încât nu numai că nu s-a sălăşluit mai aproape de izvor, ba şi-a durat altă colibă mai departe, în pustie, pentru a mai merge încă o dată pe atâta până la izvor.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

Miercuri, 12 mai 2010, orele 17:00, la libraria Mihai Sadoveanu (langa Cinema Scala), Fundatia
ART PRODUCTION va invita sa participati la lansarea a “4 DVD-uri de colectie” care cuprind “Conferintele de la Ateneul Roman 2009” sustinute de actorul si regizorul DAN PURIC.

Lucrarea beneficiaza de o prezentare grafica si tehnica de exceptie, a fost realizata de Fundatia ART PRODUCTION in colaborare cu TVR si reuneste in cele  4 DVD-uri, care poarta titlurile conferintelor despre “OMUL FRUMOS”, “CORP”, “UMOR”, “IUBIRE”, emisiunile prezentate la Televiziunea Romana in toamna anului trecut.

Domnul DAN PURIC  va fi prezent la eveniment si va face prezentarea celor 4 DVD-uri.

”Supravietuirea neamului romanesc apartine tragicului, dainuirea lui insa apartine miracolului.
Agatandu-se doar de cer si de Marea Neagra, fara de prieteni in jur, romanul a trecut prin haul istoric cu sufletul zdrobit.
In fata acestui suflet zdrobit de astazi m-am oprit ca sa ma rog.
Am crezut ca eram singur, dar cand m-am intors, in spatele meu se-ntindea o mare de suspine.
Va multumesc!”

Dan Puric

Cleopatra, de mucenicie iubitoarea

În vremea când împărat al Romei era Maximian, s-a mucenicit în Egipt, în jurul anului 304, Sfântul Uoar, pe atunci tânăr ofiţer într-o legiune romană. Creştin râvnitor, a fost prins în închisorile unde se ducea pe ascuns, să aducă uşurare şi să-i încurajeze pe mucenici. Astfel, veni şi rândul său să-şi dea sângele pentru dragostea de Hristos. În locul unde se mucenicea, se afla, trimisă de Pronia lui Dumnezeu, o creştină foarte cucernică, pe nume Cleopatra. Era văduvă, dar foarte bogată. Alături de ea se afla şi unicul său fiu. Nobila doamnă urmărea cu durere în suflet chinurile cumplite prin care se încerca îndepărtarea tânărului de credinţa sa. Când trupul mucenicului rămase fără suflet într-însul, Cleopatra i-a plătit pe călăi cu bani mulţi şi a luat trupul mucenicului. Cu mare evlavie l-a dus acasă unde l-a şi îngropat.
După câţiva ani, în timpul domniei lui Constantin cel Mare, sfârşindu-se prigoana împotriva creştinilor, Cleopatra plecă din Egipt, întorcându-se în locul său de baştină, în Palestina. Bineînţeles, luă cu ea moaştele mucenicului, ca pe un odor de mare preţ. Odată ajunsă acasă, mare parte din avere şi-o cheltui durând o măreaţă biserică închinată Sfântului Uoar, unde i-a şi pus moaştele într-o raclă cu totul de aur. Când fură toate gata, îi chemă pe episcopul locului şi pe clericii din eparhie la sfinţirea bisericii. După Sfânta Liturghie, i-a găzduit pe toţi Creştinii aflaţi acolo, poftindu-i pe toti la o masă îmbelşugată. Văduva şi fiul ei s-au îngrijit chiar ei de toţi invitaţii, fără a apuca să pună ceva în gură. La căderea nopţii, după ce casa se golise de lume, frânt de oboseală, tânărul s-a dus în odaia lui să se odihnească. La scurt timp maica sa a intrat în odaie, aducându-i ceva de mâncare. Cu durere văzu că tânărul ardea de febră! Îngrijorată foarte, îl îngriji cum se pricepu mai bine, uitând că şi ea era obosită si nemâncată. Dar, pe ce trecea timpul, febra creştea şi, până să vină doctorul, tânărul îşi dădu sufletul în braţele maicii sale, doborâtă de durere. Pierzându-şi femeia cumpătul aproape de tot, din pricina necazului năpraznic abătut asupra sa, a luat trupul neînsufleţit şi l-a dus în biserica mucenicului. Punându-l pe racla cu sfintele moaşte, a căzut în genunchi izbucnind în plâns neostoit. Îndurerată, îi aminti mucenicului, vorbindu-i de parcă s-ar fi aflat în faţa ei, tot ce făcuse de dragul lui, cerându-i să facă ce făcuse şi Ilie samarinencei, adică să-i învie fiul!
Tot plângând şi suspinând, doborâtă de durere şi osteneală, aţipi. În somn avu un vis minunat ce-i mângâie inima de maică. Cerul i se deschise în fata ochilor şi, din lumină, înveşmântat în strălucire, se ivi mucenicul lui Hristos, purtând cunună de aur! Cu o mână îl ţinea, ca pe un prieten, pe fiul ei, care avea şi el pe cap o cunună din bogate flori!
- Nu mă socoti nerecunoscător, Cleopatra! îi spuse Sfântul cu dulceaţă în glas. Îţi aminteşti de câte ori, îngenuncheată înaintea moaştelor mele, ai cerut daruri pentru fiul tău? Aşadar, ce dar mai bogat îţi puteam da decât această slavă pe care o vezi cu ochii tăi? Dacă, deşi ai văzut-o, totuşi îţi doreşti fiul alături de tine, liber este să se întoarcă!
Şi, întorcându-se spre tânăr şi arătându-i-o pe maica lui, îi spuse:
- Prietene, de vrei, du-te cu maica ta! Tânărul însă alergă spre mucenic, căzându-i
în braţe, arătând că nu voia nicicum să se despartă de el, şi, întorcându-se spre maica sa, îi zise:
- Aşadar, stărui a mă lipsi de această neasemuită bucurie? Vrei să mă întorci de la cele vesnice la cele vremelnice si de la bucurie la tristeţe? Mamă, nu te mai jeli şi pregăteşte-te să mă însoţeşti în curând!
Această vedenie fu o adevărată mângâiere pentru inima rănită a văduvei. După ce şi-a îngropat fiul în noua biserică, şi-a împărţit săracilor tot avutul, a îmbrăcat straie sărăcăcioase şi s-a aşezat lângă mormintele mucenicului şi al fiului său. Şapte ani s-a îngrijit de biserică şi, când s-a strămutat la cele veşnice, se bucura deja de renumele de sfântă.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh” II, editura Sophia, 2006 - Darul vedeniilor

O ZI MEMORABILĂ A MITROPOLITULUI ANDREI ŞAGUNA LA BRAŞOV

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr.2/2003

Despre viaţa şi activitatea Mitropolitului Andrei Şaguna s-au scris pagini memorabile pe măsura impozantei personalităţi a ierarhului, chemat la arhierie în vremuri tulburi ale istoriei neamului.

Mitropolitul Antonie punctează „momentul Şaguna”, sintetizând în puţine cuvinte valoarea prezenţei acestuia în istorie. „Momentul Şaguna în istoria Bisericii şi în destinul Transilvaniei se înscrie ca un moment de răscruce pe o întindere de mai mult de un sfert de veac (1847­1873). Un sfert de veac mereu în dilatare, pentru că Şaguna a iniţiat şi a trasat orientări noi pentru Biserica ortodoxă a vremii lui, dar beneficiile lor se resimt şi azi şi se vor resimţi peste veacuri.”

Nu insist asupra vieţii şi activităţii marelui ierarh, pentru că ele se cunosc îndeobşte. Dar, pentru a ne familiariza cu figura ierarhului, ar fi nimerit să observăm descrierile câtorva contemporani de-ai săi, pe care le întâlnim şi în lucrarea citată de Mitropolitul Antonie.

La moartea lui Şaguna, episcopul sas Teutsch a scris: „Şaguna a fost conducătorul intelectual - singurul cunoscut - al poporului său şi a putut să obţină, în această calitate, astfel de rezultate politice, cum rar se întâmplă vreunui muritor a se învrednicii de ele”.

Citeste mai departe…

De ce Ortodoxia?

Convorbire realizată de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel

fragment din cartea Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal - Klaus Kenneth

Fă-ne să înţelegem un lucru… De ce ai ales tocmai Ortodoxia ca mod de viaţă în Hristos? L-ai cunoscut pe Hristos în protestantism. Nu era mai simplă varianta aceasta de „mântuire” protestantă? De ce ai ales o cale din aceasta, mai „masochistă”, în care Hristos vrea totul, când era mult mai simplu să mergi pe mâna celor care declară sus şi tare că „Hristos ne iubeşte şi suntem mântuiţi!” Ce i-a lipsit protestantismului?

Am simţit foarte repede că protestantismul e superficial. Dacă măcar un pic ţi-e inima sensibilă, atunci imediat observi că e ceva putred, că ceva lipseşte acolo. Acesta e un lucru pe care îl simţi în primul rând.

În al doilea rând, îi vezi pe pastorii lor care predică despre faptul că trebuie să faci ceva, dar ei înşişi nu fac… Cunosc pastori care au maşini de lux, trăiesc în vile mari şi beau cel mai bun vin, în vreme ce Hristos a venit pe un măgar.

De îndată ce protestanţii simt că vine un moment în care trebuie să se nevoiască puţin, ei îl refuză, spunând că sunt deja mântuiţi. Şi, astfel, nu e greu de văzut că nu sunt altceva decât ouă putrede acolo. Şi pastorii şi poporul, masele, cu toţii. Mi se întâmplă şi astăzi să vină mulţi protestanţi la mine - pentru că trăiesc şi lucrez într-o lume protestantă -, protestanţi care simt şi ei lucrurile acestea şi care mă întreabă ce altă soluţie există. Iar dintre aceştia, destul de mulţi au deveni ortodocşi, iar unii dintre ei chiar au intrat în mănăstire, fiind călugări şi măicuţe.

Acesta ar fi primul aspect. Însă mai este şi acela că, dacă întâlneşti oameni ca părintele Sofronie, ca Sfântul Sofronie cel Mare, atunci eşti atât de atins de adânca lor dragoste, încât consecinţa logică este întrebarea: Cum a devenit omul acesta aşa? Ce a făcut ca să fie aşa?

După cum am mai povestit, l-am văzut odată predicând pe părintele Rafael şi am văzut chipul său transformându-se în icoana lui Hristos. La polul opus, atunci când predică protestanţii, ai parte din nou de o înţelepciune lumească, scolastică, adacemică. Iar dacă inima ta tânjeşte după Hristosul adevărat, ea nu se poate mulţumi cu feţe de bebeluş şi bomboane roz. Chiar şi Biblia vorbeşte despre acest gen de oameni. Nu îi numeşte chiar feţe de bebeluşi, dar le spune că sunt încă prunci şi beau lapte. Iar Sfântul Pavel le spune că le dă oase şi carne tare, să aibă ce digera.

Citeste mai departe…