Părintele Juvenalie: „Teroriştii uterului. Terorism ştiinţific si etica începuturilor vieţii. Eseu de bioetică a gestaţiei.” Ed. Anastasia, 2002

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr.2/2003

Pentru cei integraţi în peisajul literaturii teologice contemporane numele părintelui Juvenalie ocupă un loc distinct nu doar prin lucrările care l-au consacrat în literatura de specialitate ci şi prin forţa cuvântului care deschide cititorului contemporan perspective puţin abordate până acum de un slujitor al altarului.

Un exemplu în acest sens îl constituie noua provocare a cărţii de faţă: Teroriştii uterului, ce încearcă să găsească un răspuns pertinent şi în primul rând creştin faţă de noua ofensivă ştiinţifică (fecundaţia artificială, ingineria genetică, eugenetica, donarea, avortul etc.) ce nu mai ţine seama de principii religioase sau etice.

Partea esenţială a cărţii o constituie faptul că analiza părintelui Juvenalie nu porneşte de pe poziţii exclusiviste ci tinde să abordeze ştiinţific şi duhovnicesc relaţia creştinului cu lumea contemporană.

Cartea este structurată în două părţi: 1. Bioetica, ştiinţa de graniţă. Cadru istoric şi sistematic; 2. Începuturile vieţii umane şi bioetica. În prima parte autorul trasează linii directoare spre o birotică generală iar în partea a două punctează câteva probleme concrete de birotică. Chiar dacă abordarea întregii lucrări se face din perspectiva moralei ortodoxe, autorul face importante referiri şi la părerile în materie ale altor tradiţii creştine şi necreştine.

Autorul pune accent deosebit pe sfinţenia vieţii umane ca dar divin arătând că vocaţia omului, creat după chipul lui Dumnezeu este aceea de a se apropia neîncetat de divinitate. Fără această vocaţie omul nu se poate apropia de starea paradisiacă dată de Dumnezeu la crearea sa.

În teologia ortodoxă română termenul de bioetică este într-o fază de pionierat iar domeniul lui de acţiune se plasează într-un „mediu de frontieră”, încercând să unească două moduri de gândire diferite: gândirea ştiinţifică şi gândirea teologică, asumându-şi responsabilitatea etică faţă de „materialul” cercetării biogenetice şi biomedicale ce este omul însuşi.

Etimologic, bioetica ar însemna o „etică a vieţii”, o etică ce-şi propune să apere, să salveze şi să promoveze viaţa. Ea e de fapt o disciplină ce aplică principiile moralei creştine în domeniul ştiinţelor vieţii.

Fără un sistem axiologic de referinţă, fundamentat pe o viziune antropologică bine definită, nu se poate vorbi de bioetică. În acest sens, o bioetică bazată pe morala creştină ortodoxă ar trebui să pornească de adevărul: viaţa omului este (sau ar trebui să fie) o „viaţă în Hristos”. Sau cum ar spune părintele Arsenie Boca: „să ai o concepţie de viaţă creştină”.

Autorul ne introduce în complexitatea acestei noi discipline de studiu prezentându-ne diversitatea formelor pe care le cunoaşte bioetica începând cu etica medicală tradiţională şi terminând cu probleme ale vieţii animale şi vegetale în legătură cu viaţa omului (p. 33).

Finalităţile bioeticii, spune părintele Juvenalie consistă în analiza raţională a problemelor morale legate de biomedicină şi conexiunile lor cu sfera dreptului şi a ştiinţelor umane.

Ca disciplină cu care se înrudeşte bioetica, autorul ne propune: deontologia medicală, etica şi teologia morală, pe care le defineşte pertinent în raport cu bioetica. Părintele Juvenalie încearcă să găsească un răspuns la lipsa unei bibliografii de specialitate bioetică în câmpul teologic ortodox, arătând importanţa credinţei pentru omul contemporan. Raportându-ne la credinţă problemele bioetice devin false probleme pentru că apărarea vieţii devine o datorie care exprimă voinţa lui Dumnezeu.

Partea a doua a cărţii este structurată pe două capitole importante „Viaţa umană” şi „începuturile vieţii umane şi problemele legate de aceasta”.

Viaţa umană trebuie înţeleasă ca dar al lui Dumnezeu, făcut din iubire şi revendicat din aceeaşi iubire de către Dumnezeu. Această viaţă omul trebuie să şi-o asume ca „jertfă vie” (Rm. 12, 1) şi ca o rugăciune neîncetată (cf. Lc. 18, 1)

Atentatul la adresa vieţii este un atentat la adresa lui Hristos. Boala poate fi privită ca o participare la suferinţele lui Hristos.

Autorul alege din Sfinţii Părinţi un text deosebit de inspirat din Sf. Vasile cel Mare încercând să accentueze valoarea vieţii: „Dacă eşti atent la tine însuţi nu ai nevoie să-1 cauţi pe creator în armonia universului; mult mai multe voci descoperi în tine însuţi, ca microcosmos, marea înţelepciune a acestui Creator” (p. 81).

Teologia ortodoxă a afirmat întotdeauna sfinţenia vieţii ca dar făcut de Dumnezeu omului de la Creaţie şi până la Eshaton.

Părintele Juvenalie descoperă sau ne propune cinci principii ale bioeticii personaliste ce încearcă să accentueze valoarea persoanei umane şi natura relaţiei interumane.

a) Principiul apărării vieţii fizice;
b) Principiul libertăţii şi responsabilităţii;
c) Principiul totalităţii sau principiul terapeutic;
d) Principiul socialităţii şi subsidiarităţii;
e) Principiile de beneficienţă, de autonomie şi de dreptate.

Desigur, aceste principii nu pot acoperi complexitatea vieţii umane. Experienţa morală nu poate fi epuizată de principii. Chipul lui Dumnezeu în om, ca valoare absolută ce reglementează celelalte valori caracteristice persoanei umane şi raporturile interpersonale, dă sens principiilor bioeticii personaliste.

Ultimul capitol al cărţii se opreşte la problemele legate de începuturile vieţii umane, punând un accent deosebit pe importanţa familiei ca „icoană a împărăţiei” şi ca prim semn al începutului împărăţiei lui Dumnezeu în istorie (p. 162)

Taina unirii nupţiale - spune autorul - se raportează prin actul procreativ la taina vieţii şi a creaţiei, omul devenind în acest fel împreună creator cu Dumnezeu şi factor de inaugurare a împărăţiei cerurilor. Pentru că în faţa actului creator de a genera o nouă existenţă umană, printr-un act responsabil, familia se pune în slujba lucrării creatoare a lui Dumnezeu.

Părintele Juvenalie invită cititorii la conştientizarea măreţiei tainei căsătoriei ca vocaţie, căutare şi proiect de viaţă, în care procreaţia şi iubirea să coexiste. De fapt aceasta este chintesenţa lucrării de faţă.

Modul în care tratează problemele atât de complexe ale fecundaţiei artificiale, ingineriei genetice, energetică, donării, avortului etc. arată nu numai exigenţele unei pregătiri în domeniu ci şi puternica ancorare în teologia contemporană.

În lucrarea de faţă autorul ne sugerează de fapt observarea unor principii morale, arătându-ne „limita” între ceea ce este posibil de făcut din punct de vedere tehnic, şi ceea ce trebuie făcut, din perspectivă morală. Bioetica poate fi definită în acest sens ca o „ştiinţă a limitei” atât prin domeniul său de acţiune cât şi prin ceea ce îşi propune să facă. Rolul ei este acela de a atrage atenţia ştiinţei atunci când merge împotriva omului şi de a fi ecoul conştiinţei în câmpul ştiinţei, propunând respectul oricărei vieţi umane, în orice situaţie existenţială.

Răspunsul părintelui Juvenalie la noile provocări post moderniste este cât se poate de binevenit pentru fiecare dintre cei ce se simt responsabili în a da un răspuns ortodox acestor noi provocări ce încearcă să schimbe perspectiva moral creştină a vieţii.

Îi mulţumim părintelui Juvenalie pentru acest nou demers în luminarea conştiinţei spre împărăţia lui Dumnezeu.