Dragostea fara discernamant strica pe copii.

Am bagat de seama ca astazi, mai ales cei ce studiaza, sunt vatamati de cei de acasa.
Desi sunt copii buni, se strica. Nu gandesc; au o nesimtire. Ii netrebnicesc si ii strica parintii lor. Deoarece parintii au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor sa nu duca lipsa de nimic.

Nu cultiva marimea de suflet la copiii lor, ca sa se bucure atunci cand sunt in lipsa. Fireste, o fac cu gand bun. […] Astazi, cu bunatatea lor, cu bunatatea lor fara discernamant ii prostesc. Ii obisnuiesc sa le vina toate de-a gata, chiar si apa, ca sa citeasca si sa nu piarda timpul, si astfel ii fac netrebnici si pe baieti si pe fete.

Dupa aceea copii le vor vrea pe toate in palma chiar si cand nu vor mai invata.
Si raul incepe de la mame: “Tu, fiul meu, sa inveti. Eu o sa-ti aduc si ciorapii si o sa-ti spal si picioarele. Ia dulceata! Ia cafeaua!”
Si copiii nu inteleg cat de obosita este mama facand acestea, pentru ca ei nu se ostenesc.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - cuv. Paisie Aghioritul )