Recenzie: Teodor Baconsky „PUTEREA SCHISMEI, UN PORTRET AL CREŞTINISMULUI EUROPEAN”

Cristian Muntean Fara comentarii

Recenzie: Teodor Baconsky „PUTEREA SCHISMEI, UN PORTRET AL CREŞTINISMULUI EUROPEAN”, Editura Anastasia, 2001, 357 p.

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 2/2002

Există în scrisul domnului Baconsky ceva seducător şi senioral ce te invită, provocator, la o dezbatere interioară ce construieşte, la scara omului contemporan, un posibil profil al atitudinii creştine.

Cartea de faţă se compune din eseuri şi conferinţe care au în prim plan creştinismul ca interval între deja şi nu încă (după o celebră expresie a părintelui Stăniloae), ca „loc unde proximitatea Revelaţiei se îngână cu iminenţa mântuirii”.

Autorul este preocupat de aşezarea tradiţiei creştine în era postmodernă, relaţia dintre comunitatea credincioasă şi societatea civilă şi rostul dialogului ecumenic într-o Europă supusă atâtor prefaceri instituţionale, accentuând lipsa Bisericilor din România de a valorifica ceea ce le uneşte spre configurarea unui spaţiu obştesc al binelui… (vezi în acest sens şi precedenta carte a autorului „Ispita binelui. Eseu despre urbanitatea credinţei”).

Cartea este grupată în jurul a patru „problematici” ce vizează societatea modernă punctând din unghiuri diferite posibile regăsiri neconjuncturale: antropologice, ortodoxe, catolice şi europene.

Pentru cei familiarizaţi cu „stilul baconskyan” de abordare a perspectivelor creştine cartea de faţă se prezintă şi se recomandă de la sine. Pentru cei ce mai bâjbâie prin „catacombele modernităţii” dl. Baconsky le propune acest demers spre lectură ca pe un posibil model metanoic întemeiat pe „sacrificarea lucidă a intelectului”.

Primul capitol - Antropologice - ne introduce, realist, în complicata realitate românească ce se regăseşte greu în spaţiul spiritual cu valenţă eshatologică. Regăsirea ţine de enumerarea responsabilităţii personale în termenii unui creştinism viu ce se dobândeşte, concret, sub epitrahilul duhovnicului. A-ţi asuma responsabilitatea, conchide autorul, înseamnă a socoti că propriile fapte îţi decid soarta eshatologică.

Citeste mai departe…