Sa nu cerem odihna noastra.

Asta impiedica venirea lui Hristos. Fiecare sa caute sa odihneasca pe semenul sau. Adevarata odihna se naste din odihnirea celuilalt. Atunci se odihneste si Dumnezeu in om si omul inceteaza sa mai fie om, si se indumnezeieste.

Evanghelia si ratiunea lumeasca nu se impaca. In Evanghelie este dragoste.
In ratiune este interes.

In evanghelie se spune: “Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila, mergi doua” (Mt.5, 41)
Aici unde exista logica? Aici este mai degraba nebunie.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - cuv. Paisie Aghioritul )

(† 2 iulie)

Pentru a înţelege moti­vaţiile generale care au dus la trecerea în rândul sfinţilor a acestui „domn mai presus de orice laudă“, cum îl caracteriza Dimitrie Cantemir pe voievodul Ştefan cel Mare, este necesar să cunoaştem principiile care stau la baza oricărei canonizări. Pentru a fi trecută în rândul sfinţilor o persoană, Biserica Ortodoxă verifică împlinirea următoarelor condiţii:

1.  Ortodoxia neîndoielnică a credinţei,

2.   Proslăvirea  ei  de  către Domnul cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă,
b) puterea de a înfrunta orice primejdii   sau   chinuri   pentru mărturisirea   dreptei   credinţe, până la moarte,
c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase,
d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte,
e) puterea de a apăra şi de a sluji cu un devotament eroic credinţa în Biserica Ortodoxă.

3.  Răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea acesteia şi  confirmarea  ei  prin  cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii.

Citeste mai departe…

Rationalismul in epoca noastra

Cel ce crede ca va putea cunoaste tainele lui Dumnezeu cu teoria exterioara, stiintifica, seamana cu neghiobul care vrea sa vada raiul cu telescopul.

Unui catolic i-am spus: “Una din principalele diferente pe care le avem este si aceasta:
Voi puneti creierul, noi credinta. Voi ati dezvoltat rationalismul si, in general, elementul uman. Cu ratiunea voastra limitati puterea dumnezeiasca, pentru ca aruncati la margine harul dumnezeiesc. Voi aruncati conservant in aghiazma ca sa nu se strice. Noi aruncam aghiazma peste cele stricate si se fac bune. Noi credem in harul care sfinteste, si aghiazma tine 200 si 500 de ani, si nu se strica niciodata”.

Adica intra mandria. In esenta aceasta ratiune este cuvant stricat si nu drept. Mandria este ratiune stricata. Ratiunea care are egoism are si pe diavolul cuibarit in ea.

Cand cineva incearca sa isi rezolve treburile numai cu ratiunea, ameteste. Trebuie sa puna pe Dumnezeu inainte de orice actiune a sa. Sa nu faca ceva fara sa se increada si in Dumnezeu, pentru ca dupa aceea se va chinui si isi va obosi mintea, simtindu-se rau sufleteste…

Inima rationalizata s-a adunat in minte si lucreaza doar mintea: in mod tipiconal incerci sa fii in regula cu toate. Insa in cele duhovnicesti lucrurile sunt altfel. E nevoie de simplitate.
Sa te misti simplu si sa ai incredere in Dumnezeu.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - cuv. Paisie Aghioritul )