Recenzie: „EXPERIENŢA MĂRTURISIRII” VALERIU ANANIA, „DE DINCOLO DE APE. PAGINI DE JURNAL ŞI ALTE TEXTE”,

EDITURA DACIA, 2000, 159 PAG.

Pr. Dr. Cristian Muntean

Niciodată n-am să ştiu pe care dintre „ei” i-am admirat mai mult: ierarhul Bartolomeu, memorialistul Valeriu, poetul, publicistul, prozatorul sau dramaturgul ? Şi pentru a găsi un răspuns ar trebui să reiau mare parte din cărţile care mi-au hrănit adolescenţa prin forţa lor de expresie. Dar n-am s-o fac pentru că-mi place acest soi de incertitudine care te pune în faţa operei întregi, unde începi să te regăseşti în măsura în care te cauţi.

„De dincolo de ape” este un alt fel de mărturisire, nu atât de provocatoare ca cea despre patriarhul Iustinian din volumul „Atitudini” sau ca cea despre Arghezi din „Rotonda plopilor aprinşi”. Volumul se situează în continuarea altor două de publicistică: „Din spumele mării” şi “Pledoarie pentru Biserica Neamului”, descoperindu-ne, dacă mai era nevoie, personalitatea complexă a autorului prin diversele genuri literare şi eseuri teologice pe care le abordează. Cu câteva excepţii, aceste texte au apărut în almanahul „Credinţa” al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada (1965 - 1976) al cărei redactor a fost, precum şi în caseta de literatură „Noi” din aceeaşi îndepărtare.

Structurarea materialului aparţine d-lui Ioan Nicu Turcan care strânge în câteva capitole semnificative zbuciumul unui „drum al dorului” de dincolo către cei de dincoace ce se manifestă spiritual prin tot ce poate fi mai românesc: cărţi, autori, spectacole, expoziţii etc. împlinind un destin românesc (o rânduială de la Dumnezeu, cum îi place autorului să spună ) „Dincolo de ape”.

Paginile de jurnal american „românizează” cititorul purtându-i gândurile prin „hoinăreala newyorkeză”, pigmentată cu o sumedenie de comentarii la adresa noilor apariţii româneşti ale anilor ‘69 - ‘71 şi nu numai: „Erasmo” a lui George Uscătescu, „Vămile Pustiei” a lui Ioan Alexandru sau Leonida Plămădeală cu cele „Trei ceasuri în iad”. Desigur, abundenţa numelor şi a operelor este nu doar numeroasă ci şi extrem de diversificată de la Eugen Ionescu şi până la mitropolitul Plămădeală sau patriarhul Iustinian, de la Arghezi şi până la Ionel Perlea sau Vasiliu Birlic şi de la Brâncuşi până la Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul.

Mărturiile autorului, fie că e vorba de autori de cărţi sau artişti, redau nu doar erudiţia unui neobosit căutător ci şi frumuseţea expresiei, unică în felul ei.

Ca multe din cărţile sale, „De dincolo de ape” nu este - în fapt - o carte despre care să vorbeşti ci, precum Sadoveanu - lui, „să-ţi aşterni un fotoliu în faţa operelor sale şi să te închini la ceasurile pe care i le-ai închinat”.

Cu verva rândurilor sale, literatul Valeriu Anania m-a făcut să mă regăsesc, ca pe mulţi alţii, în paginile sale sub chipul cititorului de literatură căruia autorul are nobleţea să-i mulţumească pentru răgazul lecturii: „… Mă găteam să-i şi mulţumesc, lui, eroului meu necunoscut, celui ce mi-a adulmecat întâia mea carte în librării şi mi-a făcut-o nevăzută mai înainte de asfinţitul soarelui, tăindu-i calea spre arhivele criticii literare. (…) Acest anonim suveran căruia nimeni şi niciodată nu i-a putut răpi libertatea de a alege şi isprăvi o carte, despre acest personaj fabulos, incert şi tiranic care-i face pe zei să tremure şi pe cei nevolnici să-şi mănânce unghiile”.

Vă mulţumim părinte Anania pentru „răgazul” acestor lecturi, cu care încărunţim şi noi, nu doar cu îndoieli „aburite pe pagina albă” ci cu recunoştinţa de a vă fi citit şi, mai ales, cunoscut.