Recenzie: Christos Yannaras, „Foamea şi setea”, Editura Anastasia

10:52 am Cristian Muntean                                                     

Recenzie: Christos Yannaras, „Foamea şi setea”, Editura Anastasia, 2000, 178 p.

Pr. Dr. Cristian Muntean

 

În peisajul teologic contemporan numele teologului şi filosofului grec Christos Yannaras se detaşează considerabil prin profunzimea analizelor teologice care reactualizează ideea de persoană ca realitate anaforică sau ca determinare a unei relaţii, (vezi C. Yannaras, „Persoană şi Eros”, p.21) pentru că persoana este esenţialmente „deschidere spre”, adică relaţie dinamică, respectiv ecstază, dispoziţie nativă de a veni în întâmpinare, de a se dărui.

Cartea „Foamea şi setea” ne face să înţelegem întreaga creaţie teologică de mai târziu a autorului, din perspectiva unui jurnal mai mult sau mai puţin teologic. Născut la Atena în anul 1335, Christos Yannaras a făcut studii de teologie şi filosofie la Atena, Bonn şi Paris. Este doctor al Facultăţii de litere a Universităţii Sorbona din Paris şi al Facultăţii de teologie din Tesalonic. Este autorul unui impresionant număr de lucrări de teologie şi filosofie. În prezent este profesor de filosofie la Facultatea de ştiinţe politice din Atena şi membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase.

Textele cuprinse în cartea de faţă reprezintă, după părerea autorului, „jurnalul de călătorie al setei şi al foamei personale”. Si dacă s-a bucurat de cinci ediţii de la prima apariţie din 1961 înseamnă că „foamea” şi „setea” n-au fost zadarnica ci s-au transformat, generos, în omenia care de multe ori ni se refuză gratuit.

Jurnalul filosofic al lui Yannaras descoperă drumul iubirii lui către Dumnezeu (Valeriu Pantazi) prin omul cu perspectivă filosofică ce încearcă să vadă întregurile potrivind faţa întunecată cu cea luminoasă a lucrurilor.

Rostul unui jurnal filosofic este acela de a-şi întrupa autorul, ne aminteşte în prefaţă Valeriu Pantazi, aşa cum bobul de grâu se întrupează în tulpină şi spic, pentru că boabele să fie mai multe şi nesfârşit să rodească.

Jurnalul filosofic ne capacitează spre un exerciţiu de gândire ce porneşte în urma unei lupte interioare care la tinereţe îmbracă forma unei însetări şi înfometări după Adevărul – Hristos. Această luptă reprezintă o stare de criză interioară ce nu înseamnă totdeauna revoltă sau neapărat mărturisire. Este un dialog al singurătăţii dar nu al însingurării.

Yannaras ne propune în textele, adunate sub un titlu incitant, „Foamea şi setea” să însetăm după ceva veşnic nou, între senzaţia ameţitoare a căderii şi freamătul urcuşului.

Bucuria este cea mai mare ispită în viaţa omului pentru că gustul bucuriilor osebite ale vieţii este plătit cu preţul setei sale, de aceea, poate, rugăciunea adolescenţei împlinite a autorului se regăsea într-o nevoie de normalitate, într-o viaţă obişnuită.

În „Oboseala şi fuga” Yannaras insistă pe distincţia dintre oboseală şi fugă. Dacă fuga este drumul care ne scapă de contracţia tragică dintre lumea din noi şi cea din jurul nostru, oboseala este rodul intensităţii şi al sensibilităţii care ascunde în noi nepotrivirea dintre lumea din noi şi lumea vieţii noastre de zi cu zi căreia suntem nevoiţi să ne supunem.

În „însoţirea unui mare scop” autorul ne atrage atenţia asupra dificultăţii de a-1 atinge pentru că scopul în sine presupune aşteptare iar aşteptarea – înţelepciunea răbdării. Riscul este o nouă provocare a singurătăţii care reprezintă suferinţa unei vieţi lipsite de afecţiune dar împlinită în darul lui Dumnezeu ce se descoperă doar atunci când rămâi singur. „Preţul” acestei singurătăţi este conştiinţa libertăţii. Picioarele tale calcă prin pustia lumii şi faţa ta e îndreptată spre Dumnezeu. Rămâi un călător fără un oraş cunoscut, fără un cămin drag, un drumeţ, un trecător ce-şi caută împlinirea.

Dar pentru această împlinire ai nevoie, în „lupta cu marasmul şi cu moartea”, de răbdare, nu ca acceptare pasivă a sfârşitului ci ca stăruinţă plină de speranţă ce poartă în ea o viitoare rodnicie. Omul adevărat este cel ce caută neîncetat, cel ce merge mereu pentru că în căutare împlineşti povara a două mari cruci: îndoiala lăuntrică şi duşmănia oamenilor. Yannaras descoperă adevărata căutare în tradiţie pe care ne-o asumăm prin participare personală, responsabilă şi esenţială pentru a gusta experienţa trăită a ceea ce a fost înainte. Când o raportăm la Dumnezeu căutarea e mai înainte de toate o foame şi o sete nepotolită, o nevoie nemărginită de plinătate, o căutare dureroasă a lui Dumnezeu. De aceea exclamaţia autorului are un iz profetic: „Fericiţi cei ce rămân totdeauna neîndestulaţi şi neostoiţi în foamea şi în setea de Dumnezeu pentru că ei au o mare iubire de Dumnezeu”.

Finalul este cât se poate de provocator descoperindu-ne un Yannaras însetat şi înfometat de Dumnezeu pe care îl mărturiseşte inspirat ca, „un drum şi nu un capăt, un urcuş şi nu o culme” vizând relaţia om – Dumnezeu din perspectiva eshatonului.

„Addenda şi povestiri de mai târziu” cuprinde câteva povestiri ce ne fac să-1 înţelegem pe autor prin fineţea unor descrieri literare dintre care par a se detaşa „Deşertul” şi „Nifon Kelliotul” pentru că recompun dimensiunea căutării prin gingăşia expresiei.

În felul ei, cartea domnului Yannaras este o invitaţie nu doar la lectură ci mai ales la trăire căci „Dumnezeu există în modul în care există omul, pentru ca omul să poată exista în modul în care există Dumnezeu”. De aceea o posibilă invitaţie spre lectură mi se pare acum de prisos.

2 Raspunsuri

  1. Adriana Sim Says:

    Am pus mana pe carte intamplator, e a unei prietene, si mi se pare o comoara. As vrea sa o am si eu dar nu o gasesc nicaieri. Se mai poate comanda de undeva?

  2. PC Says:

    Di cate stiu, pr. Paisie si pr. Porfirie il combat pe acest scriitor.

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>