Recenzie: SORIN DUMITRESCU, ROCK & POPI, CARTE DE VEGHE CREŞTINĂ,

2:28 pm Cristian Muntean                                                     

Recenzie: SORIN DUMITRESCU, ROCK & POPI, CARTE DE VEGHE CREŞTINĂ,

Editura Anastasia, Bucureşti, 1998

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 2/1999

Cartea pictorului şi eseistului Sorin Dumitrescu „umple” în contextul contemporan nevoia de sinergie între laici şi clerici determinând reevaluarea laicatului şi a rolului său în dobândirea şi păstrarea sobornicităţii Bisericii.

Deşi este concepută dintr-o selecţie de articole şi eseuri, cititorul poate observa nevoia de întreg şi larga problematică bisericească pe care autorul o abordează cu dezinvoltura laicului ce se simte legat deopotrivă de cult şi cultură, pendulând cu justeţe între ele din marea nevoie de „veghe creştină”. O veghe ce începe biblic în spaţiul postrevoluţionar amintind fratricidul lui Cain şi „procesul de intenţie” adresat lui Dumnezeu. În acest context teologic se regăseşte România postrevoluţionară iar intuiţia de fineţe teologică a autorului, ne face să înţelegem tranziţia printr-un alt tip de abordare a textelor biblice care completează aspectul dezolant al unei lumi în derivă. Semnalul de alarmă al autorului asupra victimelor – eroi din 1989 rămâne fără răspuns; în Cimitirul Eroilor, Cain se străduie din răsputeri să-1 pomenească pe Abel, spune autorul, şi doar refuzând să ne răzbunăm vom putea şterge de pe chipul României semnul lui Cain. O Românie răvăşită de atâţia torţionari ce-i căutau înainte de orice început – sfârşitul. Credinţa e înţeleasă simplist şi se opreşte în cel mai bun caz pe prispa Bisericii (vezi Alexandru Horia, „Vorbirea in şoaptă”) care şi-a diminuat vocabularul luptător şi organul polemic. Se face prea mult caz de „ascultarea” Bisericii, neluând în seamă nevoia efectivă de dialog şi mai ales de schimbare la nivelul înţelegerii şi împlinirii ortopraxiei.

Cartea ne introduce şi în misterul neîmplinirilor politice care apasă starea românilor comparabilă – păstrând proporţiile – cu drama lui Ilie Ilaşcu.

Câteva pagini de o frumuseţe aparte autorul le închină „Sfântului de geniu – Andrei Rubliov” pornind de la o „apoftegmă modernă” a lui Berdiaev: „Epoca noastră are nevoie urgentă de sfinţi de geniu şi de genii sfinte”.

Autorul vorbeşte de o deosebire de natură între vocaţie şi talent căci simpla neglijenţă a vocaţiei este în primul rând refuzul de a risca înnoirea propriei firi. Un om se dăruie unei vocaţii, pe când talentul te înlănţuie, te face prizonierul spontaneităţii lui înnăscute.

O altă „stare de veghe” o aduce d-1 Dumitrescu în înţelegerea canonizării domnitorului Ştefan cel Mare pornind de la o întrebare cât se poate de firească: „Ce anume justifică trecerea în rândul sfinţilor a domnitorului Ştefan cel Mare?” şi ajungând după o îndreptăţită meditaţie la concluzia mai mult sau mai puţin înţeleasă: „este sfânt fiindcă şi-a iubit cu atâta disperare Partenerul ceresc, încât nu s-a mai temut să lucreze cu El”.

Penelul critic al autorului se opreşte nonconformist peste multe lipsuri cu care se confruntă Biserica Ortodoxă Română fie din lipsa de interes şi cunoştinţe a preoţilor cât şi din pricina indiferentismului religios. (vezi articolele Părintele microfonofor, Megacatedrala neamului etc). Kitsch-ul religios este descoperit în toată urâţenia lui şi la toate nivelurile ce nu ocolesc dispute ierarhice sau probleme legate de cult (cum ar fi „linguriţa de împărtăşanie”). Toate acestea ne fac să înţelegem profunda criză spirituală care ne angajează la un misionarism constructiv la nivelul duhovnicescului.

Creştinismul este o religie a intervalului dintre aici şi dincolo ce trebuie să le facă responsabili pentru trăirea în Hristos. Intelectualitatea liber cugetătoare de la noi se face vinovată de neînţelegerea acestei dimensiuni a „intervalului” ce se dezvoltă în Biserica teandrică a lui Hristos. Fobia faţă de Biserică a intelectualului liber cugetător, spune Sorin Dumitrescu, se manifestă prin respingerea cultului extern al Bisericii şi anticlericalismul isteric, iar intelectualului ortodoxist îi lipseşte starea mistică de a trăi adevărata întâlnire cu Hristos pe calea ascezei. Faţă de aceste două categorii de intelectuali Biserica are o atitudine „cel puţin bizară”.

Nu se putea să fie scăpat din vedere fenomenul greco-catolic pe care autorul îl discută răbdător prin mai multe planuri: teologic, patrimonial, istoric şi duhovnicesc. Mi se pare una dintre cele mai pertinente şi obiective abordări. Autorul nu se sfieşte să afirme că problematica în jurul acestui conflict ortodox – greco-catolic este de natură social politică şi nu neapărat cultică sau doctrinară.

Cartea se încheie cu nevoia de a reînnoi „duhul parohiei” prin angajarea credincioşilor în dinamica bisericii şi rolul pe care Biserica Sfântului Silvestru 1-a avut în formarea duhovnicească a autorului. Mărturisirea de credinţă pe care o face d-1 Dumitrescu se regăseşte în definirea Fundaţiei Anastasia ca organism ce pendulează între cult şi cultură – o „fundaţie de tăvăleală” cum îi place să spună.

Pentru a-1 înţelege pe Sorin Dumitrescu şi efortul lui de „veghe creştină” e destul să punctăm definirea pe care o face omului îmbisericit: „să-şi asume exigenţele unei parohii şi să devină părtaş la destinul acelei comunităţi eclesiale, să aibă un părinte duhovnicesc, să respecte disciplina sacramentală şi praznicele Bisericii şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine.”

În această lumină trebuie înţeleasă şi cartea de faţă ca o asumare a unei vieţi active şi responsabile în raport cu Dumnezeu. Cât a reuşit autorul să ne facă conştienţi de misiunea noastră în lume rămâne să vedem fiecare prin trezvia „stării de veghe”.

un raspuns

  1. Cuvintele duhovnicești, vol. II (Jurnal 2002-2004) [27] | Teologie pentru azi Says:

    […] http://www.agnos.ro/blog/2010/10/24/recenzie-sorin-dumitrescu-rock-popi-carte-de-veghe-crestina/. […]

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>