Betleemul sufletelor noastre.

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 12/1996

Pentru oricare dintre noi, Bethleemul reprezintă centralitatea unui spaţiu ce ne aduce mereu bucuria inefabilă a Naşterii Fiului lui Dumnezeu. Pentru creştinul care trăieşte viaţa liturgică a Bisericii şi dimensiunea spirituală a existenţei sale, Bethleemul primeşte, paradoxal, un loc de smerenie şi măreţie, în egală măsură, corelat de fapt cu însuşi paradoxul Ţării Sfinte, care trăieşte o adevărată antiteză existenţială.

Mulţi pelerini păşesc an de an aici, încercând să dezlege, prin experienţă personală, misterul Naşterii mai presus de fire. Biserica Naşterii din Bethleem te primeşte într-o grandoare austeră, ca mai toate construcţiile creştine ale Ţării Sfinte. Biserica, în formă de navă, aminteşte de primele veacuri creştine, fiind refăcută de Iustinian în perioada domniei sale, Se pot vedea şi azi o parte din mozaicurile pardoselii sfintei biserici, ce adăposteşte, sub altar, peştera Naşterii, ce are la rândul ei două altare. Deasupra sfintei peşteri, pelerini din toată lumea se închină cu evlavie la altarul sfintei biserici, a cărei catapeteasmă a fost dăruită, împreună cu steaua de argint de pe locul Naşterii, de către domnitorul român Şerban Cantacuzino.

Coborând printr-o uşă laterală spre sfânta peşteră, te cuprinde o emoţie inexplicabilă şi o tensiune sfânta, iar lacrimile-ţi curg în voie, spălând taina păcatelor. Măreţia bisericii care te speria se transformă acum în teama sfântă a smereniei locului şi a nevredniciei tale de a te închina la locul Naşterii. în urechi îţi răzbat cuvintele divine: „Descalţă încălţămintea ta, că locul pe care calci este sfânt”. Această coborâre şi urcare din peştera dătătoare de viaţă te face să te gândeşti la întreita afundare în apa botezului, prin care te naşti om nou, în duhul lui Hristos, devii purtător de Hristos în marea misiune a urmării Lui prin credinţă lucrătoare în iubire.

Ce înseamnă pentru noi Bethleemul? Nu doar dimensiunea unui spaţiu ci o descoperire a „ieslei” noastre sufleteşti, a esenţei noastre spirituale, care trebuie să aibă ca punct de plecare iubirea aproapelui şi să poată ajunge la virtutea iubirii vrăşmaşului.

Citeste mai departe…