Zis-a un batran: voiesc sa fiu biruit si sa am smerenie, decat sa fiu biruitor si sa am mandrie.
Zis-a un batran: sa stiti ca alt drum catre mantuire nu este decat smerenia, dupa cum scrie Evanghelia vamesului. De va fi cineva neatins de pacate spurcate, sa nu cumva sa se inalte cu gandul sau, socotindu-se pe sine fara de pacate, ci unul ca acela mai vartos sa se smereasca si sa se pazeasca, socotindu-se mai pacatos decat toti oamenii. Iar de se va inalta cu gandul sau, socotindu-se ca este neatins de pacate spurcate pentru ca n-a cazut in nici un pacat trupesc si lumesc, ci este curat tot si pururea gata si vrednic de impartasirea Sfintelor Taine; iar pe altul, pe care il stie el ca a cazut candva in vreun pacat, il socoteste nevrednic de Sfintele Taine, unul ca acela cu astfel de gand inalt si fara de smerenie, este nevrednic, necurat si urat lui Dumnezeu si in pieire merge si nu-i va folosi curatenia lui, neavand smerenie.
Ca, mult mai placut si mai iubit este de Dumnezeu pacatosul smerit, decat dreptul mandru.
Pateric
O inregistrare de folos cu Parintele Calistrat cu raspunsuri despre “Viata, cosmosul, originea, rostul omului pe pamant” (36 parti)
Inregistrare preluata de pe blogul Parintelui Calistrat, preot slujitor şi duhovnic în cadrul Mănăstirii Vlădiceni din Iaşi.
Părintele Tadei s-a născut în 1914 (†2003) într-o familie evlavioasă de ţărani. Pentru că se naşte prematur, la şase luni, va fi un copil bolnăvicios. Mama îi moare la scurt timp după naştere şi va fi crescut de mai multe mame vitrege care manifestau plăcerea sadică de a-l snopi adesea în bătaie. Această perioadă grea Părintele Tadei o rezumă în câteva cuvinte: “Când eram mic, eram slab şi neputincios. Adesea îmi spuneau acasă: Nu eşti bun de nimic. Uită-te la Miladin (un băiat de vârsta mea) cum îl ajută pe tatăl lui, iar tu mănânci pâine zadarnic.” Mă dureau cuvintele acestea. Aproape de casa noastră se afla un copac, şi adesea mă duceam acolo şi mă rugam la Dumnezeu să facă astfel încât să fiu şi eu de folos cu ceva”.
După ce termină şcoala primară şi Şcoala de Comerţ şi Meserii din Petrovaţ se îmbolnăveşte pe la 15-16 ani de pneumonie. Starea i se agravează pe zi ce trece. Medicii îi mai dau de trăit cinci ani. În faţa sfârşitului său inexorabil tânărul Toma ia decizia să îi slujească lui Dumnezeu în tot acest timp care i-a mai rămas. Mai întâi ajunge la Mănăstirea Gorniak. Un călugăr rus îl îndrumă spre mănăstirea Milkovo pentru că, îi spune el, călugăria “aşa cum o înţelegi tu, nu o vei găsi nicăieri în mănăstirile noastre. O astfel de rânduială există numai la ruşi, la mănăstirea Milkovo”. Prima ascultare pe care o primeşte la mănăstirea Milkovo este la baia cu aburi. “Am îndurat cu greu aburul acela, căci aveam plămâni slabi. A trebuit să mă plec la podea, unde nu era abur.” După moartea Staretului Ambrozie obştea se destramă. Iar cel care avea să devină Stareţul Tadei urmează un drum plin de încercări. La mănăstirea Gorniak este hirotonit, urmează şcoala de iconografie la mănăstirea Milkovo. După ce este arestat de două ori în timpul celui de-al doilea război mondial de nemţii care ocupaseră Serbia, Părintele Tadei este numit stareţ la Mănăstirea Vitovniţa, unde îi va înfrunta pe comuniştii care începuseră să controleze zona.
Acestea sunt doar câteva amănunte din viaţa exterioară a Stareţului. Importantă, extraordinară aş putea spune, pentru vremurile pe care le trăim este învăţăruta sa duhovnicească. (Mai mult aici)
Dar mai bine sa-l lasam pe parintele sa ne vorbeasca…
Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: care este lucrul strainului? Raspuns-a lui batranul: eu am vazut odata pe un frate strain, care a venit la noi in biserica in vremea slujbei. Iar dupa sfarsirea sluibei, a mers in trapeza si a sezut si el cu fratii la masa sa manance bucate. Iar unii din frati i-au zis: dar tu, frate, fiind strain, de ce faci indrazneala ca aceasta, de ai sezut fara blagoslovenie impreuna cu noi la masa? Scoala-te de la masa si iesi de aici afara! Iar el auzind aceasta, indata s-a sculat de la masa si a iesit afara. Iar alti frati s-au scarbit pentru aceasta si mergand iar l-au chemat pe fratele cel strain inauntru si i-au zis sa sada iar la masa. Atunci el indata a intrat si a sezut la masa, precum i-au zis lui, nimic indoindu-se sau mahnindu-se. Si dupa ce a mancat bucate si s-a sculat de la masa, l-au intrebat pe el fratii, zicand: spune-ne noua, frate, ce gandeai in inima ta cand te-au scos afara de la masa? Credeam ca te vei scarbi foarte mult. Raspuns-a lor fratele; zicand: nu m-am scarbit, ci eu am pus in gandul meu sa ma aseaman cu un caine, care cand il goneste cineva afara, el iese si cand il cheama, iar vine. Acestea auzindu-le fratii, foarte s-au folosit toti de smerenia acelui frate strain.
Trei manifestari deosebite, intr-o singura locatie: Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti - 14 ian. 2011 orele 18:00 (Palatul Sutu).
INVITATIE: Cele sase smerite incercari si inceputuri livresti ale lui Stelian Gombos
Riscul de a fi autentic crestin si bun roman in secolul XXI (Dan Puric) si
Madalina Corina Diaconu (expozitie foto)
Un batran oarecare a mers la un targ, sa-si vanda lucrul mainilor lui. Si mergand el pe drum a intalnit un om indracit muncindu-se. Apropiindu-se indracitul l-a lovit pe batran cu palma peste obraz, iar batranul a intors si cealaita parte a obrazului sa-l mai loveasca. Iar dracul vazand smerenia batranului n-a putut rabda, ci indata a iesit din om si a fugit. Si omul a ramas sanatos si a cazut la picioarele batranului, multumindu-i lui ca l-a izbavit pe el, cu rugaciunea lui, de muncirea cumplitului diavol.
De vei porunci ceva fratelui tau cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu sa faca vreo treaba oarecare, el se va supune cuvantului tau, celui cu smerenie si va face ceea ce ii vei zice lui. Iar de vei porunci lui cu stapanire, ca si cum l-ai stapani pe el, iar nu cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu care vede si cunoaste tainele inimilor, nu-i da lui indemnare in inima sa te asculte, si sa faca cele ce fi poruncesti lui cu stapanire. De vreme ce aratat este lucrul care se face pentru Dumnezeu, asijderea si lucrul care se face cu porunca stapanitoare. Caci lucrul care este al lui Dumnezeu este cu smerenie, cu rugaminte si cu blandete. Iar poruncirea cu stapanire este plina de manie, de mahnire si de tulburare, fiind lucrul vicleanului.
Pateric
La un frate oarecare, intr-o noapte citindu-si pravila si rugandu-se lui Dumnezeu, pe la miezul noptii, dupa obiceiul sau, vicleanul diavol prefacandu-se in chip de inger luminat, a intrat in chilie si a inceput a-l ferici, zicand:
- Fericit esti, robule si ostasule cel bun al lui Dumnezeu, ca nu te lenevesti sa te scoli din somnul tau la rugaciunea si slujba lui Dumnezeu.
Si l-a intrebat fratele, zicand:
- Dar cine esti tu, de ai venit la mine sa ma fericesti si sa ma lauzi asa?
- Eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am venit la tine sa te pazesc si sa te izbavesc de toate cursele si inselaciunile vrajmasului, sa te povatuiesc spre faptele cele bune si placute lui Dumnezeu.
- De ai fi tu cum zici, ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti pravila si rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea, nu ziua.
Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat: o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut.
Pateric
Un frate oarecare din Tebaida ne spunea noua, zicand: eu, fratilor am fost feciorul unui jertfitor idolesc. Deci, cand eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si dimineata mergand in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa tatal meu in taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand ca un imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand:
- De unde vii si ce ai facut?
Raspuns-a dracul si a zis:
- Iata in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun.
- In cate zile ai facut acestea?
- In treizeci de zile.
Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand:
- Numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile?
Apoi a venit altul, inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand:
- De unde ai venit?
- Am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun.
- In cate zile ai facut aceasta?
- In douazeci de zile.
Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand:
- Pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile?
Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el:
- De unde ai venit?
- In aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornit sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun.
- In cate zile ai facut aceasta?
- In cinci zile.
Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand:
- Pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut?
Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand:
- Dar tu de unde ai venit?
- Eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in curvie.
Satana auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand:
- Cu adevarat, bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut o biruinta ca aceasta.
Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am venit in pustie, povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii.
Zis-a un batran ca razboiul curviei in acest chip este: ca si cum ar trece cineva pe langa targ sau pe langa carciuma, si trecand ii va veni lui in nas mirosul fierturilor si a fel de fel de fripturi. Deci, de se va birui si se va supune, ca o musca, acelor mirosuri, el isi va lasa drumul sau, se va abate acolo si va manca pana se va satura. Iar de nu va baga de seama si nu va vrea sa se abata sa manance, macar de ii si vor mirosi bucatele acelea, el tace si trece si isi pazeste calea, scuturandu-si gandul cel spurcat din inima, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi mie si goneste pe vrajmasii ce se lupta cu mine! Aceasta sa iti fie impotriva a toate gandurile vrajmasesti si asa vor fugi de la tine.
8:47 
