Povestit-a cineva din parinti, ca un oarecare filosof insemnat din Cetatea lui Dumnezeu, barbat cucernic, a venit la un sihastru, si-l ruga sa-l primeasca si calugar sa-l faca. Si i-a zis batranul: de poftesti sa te primesc, mergi si vinde averea ta cea dupa porunca, si o da lipsitilor si te voi primi! Si mergand, a facut dupa cuvantul batranului. Dupa aceea i-a dat o alta porunca: sa te pazesti a nu vorbi cu nimeni! Iar el s-a fagaduit sa nu graiasca si doi ani n-a grait. Au inceput dupa aceea oamenii sa-l laude si i-a zis batranul: nu-ti este de folos sa stai aici, ci te trimit la o manastire de obste. Si l-a trimis. Dar trimitandu-l, nu i-a zis sa graiasca, sau sa nu graiasca. Deci, acela pazind porunca ce i s-a dat, a petrecut negraind. Vrand a-l ispiti egumenul cu fapta cand l-a primit, de este mut, sau se preface, l-a trimis cu o trebuinta, in vremea revarsarii apei raului, ca nevoind sa graiasca, sa poata zice ca n-a putut trece apa, si a trimis dupa dansul in taina, sa vada ce va face. Acela, daca a ajuns la rau si a vazut ca nu poate trece, a plecat genunchii spre rugaciune, si venind un crocodil l-a luat in spinare si a trecut in cealalta parte a apei. Dupa implinirea poruncii, a venit iarasi la apa si iarasi l-a luat in spate crocodilui si l-a trecut dincoace. Deci, venind fratele cel trimis dupa dansul, a spus batranului si fratilor si s-au mirat. Nu dupa multa vreme, a murit calugarul. Si a trimis egumenul la batranul lui, graind: mut de ar fi fost, insa ingerul Domnului a fost. Atunci a vestit sihastrul lui ca n-a fost mut, ci mult vorbitor, dar pazind porunca ce i-a dat dintru inceput a petrecut negraind. Si s-au mirat toti si l-au proslavit pe Dumnezeu.

Pateric