Un mnonah tebeu avea darul slujbei de la Dumnezeu, ca pe fiecare sa-l socoteasca cu cele ce-i trebuiesc. Si s-a intamplat odinioara intr-un sat a da milostenie si iata a venit o femeie, la dansul sa ia milostenie, purtand haine vechi. Vazand-o cu vechituri imbracata, a bagat mana sa-i dea mult si s-a zgarcit mana de a scos putin. Apoi a venit alta catre el , imbracata in haine bune si vazandu-i hainele, a bagat mana vrand a-i scoate putin si a intins mana de a scos mult. Si a intrebat pentru amandoua si a primit raspuns: cea care poarta haine bune este de neam mare si a saracit si numai pentru curatie a castigat hainele. Iar cealalta, pentru ca sa ia milostenie, s-a imbracat in vechituri.

Pateric

A zis un batran: de vei vedea pe cineva razand sau mancand prea mult, sa nu-l judeci, ci mai vartos sa zici: fericit este acesta, neavand pacate si pentru aceasta se bucura sufletul lui.

Pateric

Un oarecare batran mare sedea in Siria, intre hotarele Antiohiei si avea un frate, care era gata sa judece, de vedea pe vreun frate gresind. Deci, de multe ori il invata pe dansul batranul, graind: cu adevarat, fiule, te inseli si-ti pierzi sufletul, de vreme ce nu stie nimeni ce este in om, decat duhul care este intr-insul. Caci de multe ori inaintea oamenilor fac fapte rele, iar in taina se pocaiesc inaintea lui Dumnezeu. Pacatul il vedem, dar pocainta si faptele cele bune ce le-au facut, numai Dumnezeu le stie. Pentru aceasta si cu ochii de vei vedea pe om pacatuind, nici cat de putin nu-l judeca pe el, ca numai unul Dumnezeu este Judecator. Ca tot omul ce judeca pe altcineva, se afla ca un antihrist al lui Hristos de vreme ce I-a rapit dregatoria si stapanirea ce I-a dat Tatal, facandu-se el judecator mai inainte decat Dansul.

Pateric

In memoriam: Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania - acum la naşterea sa cea veşnică, în ceruri

Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!… Iată că anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem părtaşi la naşterea în viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cerurilor a unui mare cărturar, scriitor, teolog, iararh, cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine - Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încrederea în Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei, vreme de mai mulţi ani!… De aceea, pentru noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului şi demnului logofăt spiritual al Clujului, Albei, Crşanei şi Maramureşului sfârşitului de secol XX şi începutului de secol XXI - care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune şi Ardealului strămoşesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 - 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului şi Clujului iar din anul 2006 (şi) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului!…

Drept urmare, în iureşul zilei şi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu a cărui plecare o regretăm foarte mult astăzi!… De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente în disciplina teologică şi în cea pastoral - misionară, apologetică şi mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire şi abnegaţie!… El este şi va rămâne în continuare, în conştiinţa discipolilor, profilul teologului şi a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistenţă şi acrivie ştiinţifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate şi exactitate!… Cu vaste şi avizate cunoştinţe în cele mai diverse discipline culturale, istorice şi teologice, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ şi foarte multă onestitate, nobleţe şi dârzenie sufletească!… Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi probabil, şi invidiat!… El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probităţii sale intelectuale, morale şi sufleteşti!… De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminarişti, studenţi-teologi, preoţi şi călugări, şi nu în ultimul rând foarte mulţi laici şi intelectuali, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!…

Citeste mai departe…

La un sihastru oarecare obisnuia un preot sa mearga pentru aducerea Sfintelor Taine, fiindca el nu iesea afara. Deci a venit cineva la sihastru si l-a parat pe preot graind nenumarate prihaniri asupra lui. Cand preotul a venit, dupa obicei, pentru aducerea Sfintelor Taine, nu i-a deschis sihastrul, fiind scarbit. Atunci preotui s-a intors inapoi. Si iata glas catre sihastru, graind: “au luat oamenii judecata Mea”. Si odata cu glasul, a avut o vedenie: a vazut un put de aur si o ciutura de aur si funia de aur si apa foarte buna si limpede si a vazut un oarecare bubos ce scotea si turna. Vrand sihastrul sa bea din apa, s-a sfiit, si nu a baut, caci era bubos cel ce scotea apa. Si iata glas catre dansul iarasi zicand: “pentru ce nu bei din apa, ce pricina are bubosul ce scoate apa, ca scoate si toarna?” Venindu-si intru sine sihastrul si luand seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a facut pe el sa-i slujeasca in continuare.

Pateric