Zis-a un batran: un frate era ispitit de un gand noua ani si din evlavie se osandea zicand: mi-am pierdut sufletul. Si aceasta o zicea fiindca se socotea pe sine pricinuitor al ispitei. Mai pe urma ingreuindu-se si deznadajduindu-se precum nu se cuvenea de mantuirea sa, a zis: ma voi duce in lume, de vreme ce m-am prapadit. Iar dupa ce a dat sa se duca, i-a venit un glas pe cale, zicand: cei noua ani, in care ai fost ispitit, cununi ti-au pricinuit tie. Pentru aceea, intoarce-te la locul tau si te vei usura de ganduri. Si intorcandu-se fratele a aflat odihna. De unde intelegem ca razboaiele pricinuiesc cununile.

Pateric