Cuvant despre vremurile din urma (Klaus Kenneth)
Aprilie 12, 2011 12:00 pm Klaus KennethKlaus poate că e unul din „tipii” aceia ciudaţi despre care vorbea un părinte duhovnicesc din veacul al IV-lea. Spun „ciudat”, pentru că în generaţia noastră am văzut, de la al Doilea Război Mondial încoace, un declin incredibil al societăţii nu doar în Occident, ci peste tot în lume. Internetul, www, invazia non-valorilor în toate domeniile vieţii noastre, controlul gândurilor prin televizor şi celelalte mijloace mass-media au creat mai mulţi robi patimilor şi au îmbolnăvit mai mult suflete cu dorinţa de sex, putere şi bani decât s-a întâmplat în orice altă generaţie de mai înainte. Apostazia generală şi alungarea lui Hristos din societate ne-au lăsat lipsiţi de apărare şi dezorientaţi, dar căutând în continuare după ceva „adevărat”. Părintele acela duhovnicesc despre care vă spuneam – îmi pare rău că i-am uitat numele, dar, dacă veţi citi vieţile sfinţilor, îl veţi găsi – vorbea cu un ucenic despre sfârşitul lumii. Tânărul vieţuitor l-a întrebat pe stareţ:„Ce am reuşit noi să facem, Avva?”
„Am reuşit să facem jumătate din ceea ce au făcut părinţii de dinaintea noastră” a fost răspunsul bătrânului.
„Ce vor putea atunci să facă monahii care vor veni după noi?” a continuat ucenicul.
„Ei vor face jumătate din ceea ce am reuşit noi să facem”.
„Atunci, ce le va rămâne de făcut ultimilor creştini? Ce vor mai putea ei să facă?” a vrut să ştie tânărul călugăr.
„Ei abia dacă vor putea să îşi păstreze credinţa, dar vor fi mai slăviţi în ceruri decât părinţii care puteau să învie morţii”.
Părintele a continuat să explice că vor fi atâtea ispite, tentaţii şi ademeniri, încât doar cu mare greutate şi cu multă nevoinţă creştinii acelor – acestor, de fapt – vremuri vor putea să îşi păstreze credinţa.
Aceste cuvinte sunt deci pentru tine şi pentru mine. Şi noi ne luptăm împotriva acestor măreţe cântări de sirenă de pe internet, căzând, ridicându-ne, căzând din nou şi încă o dată ridicându-ne, căci Dumnezeul nostru, Care este Dragoste, nu ne lasă singuri.
(Fragment din “2 milioane de kilometri în căutarea Adevărului, Editura Agnos, 2009)