Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Învierea Mântuitorului provoacă și face posibilă o privire nouă asupra vieții și morții deopotrivă. Zorii așteptării, cu lumina abia începutului, comută lumea într-o lumină nouă, parte creată și, mai ales, parte necreată, făcând posibilă exegeza lumii moderne dinspre azimuturi de sens nebănuite. La vremea crizei de acum, ucigătoare prin toxina falsei libertăți (cum ar spune N. Steinhardt), un eveniment pe care-l așteptăm de ani buni, vine să întărească acest mod hermeneutic de a privi realitatea, născut în lucirea Învierii.

Canonizarea Mitropolitului Andrei Șaguna.
Trebuie să recunosc că în toată Săptămâna Patimilor cel mai prezent sentiment este acela al grăbirii timpului fizic, prin contragere liturgică, pentru a aduce mai grabnic, și mai grabnic, zorii Învierii mai aproape, și mai aproape. Fiecare seară din Săptămâna Patimilor este, în fapt dimineață; fiecare întristare, zori de bucurie; fiecare trădare, sămânță de credință. După paradoxala spusă, a aceluiași Nicolae Steinhardt, că a crede nu înseamnă a crede pentru că ci a crede cu toate că, în ciuda, în pofida… Ori, grăbindu-ne astfel, Învierea Mântuitorului prăznuită anul acesta ne apropie de zorii zilei care ni-l vor aduce pe Mitropolitul Șaguna în Catedrală, în mijlocul credincioșilor săi. Ne oferă, odată în plus, perdeaua de transparentă bucurie prin care să privim asupra contemporaneității noastre, disjuncte și frivole în gândire, dar dispusă să propună nașteri din nou ale modelelor duhovnicești. Hristos, Domnul Cel Înviat, ni-l apropie pe Domnului Domn, Mitropolit Andrei Șaguna, ni-l face văzut în revărsarea de Lumină a Învierii. Să ne grăbim. De sub brazda de pământ a Rășinariului trupul Mitropolitului, zidit în fibra românismului, așteaptă ridicarea pe brațele tinerilor români ardeleni spre aducere întru închinare. Nu, nu vom purta pe brațe cărțile sale și nici școlile dăruite Neamului și Limbii Române, dar întâmpinându-i venirea cu rostiri și rugăciuni pre limbă română, aducându-ne pruncii în brațe, îmbrăcați românește, cântând întru bucurie românească întoarcerea sa în Cetatea Sibiului, vom răspunde râvnei și rugăciunilor sale, binecuvântatul vlădică al unității întru Învierea Mântuitorului și supraviețuirii istorice a Neamului românesc.
De aceea Învierea Mântuitorului, Praznicul ei din leatul de la Hristos 2011, grăbește venirea Arhiereului Său Andrei Acasă. Fi-vom vrednici de această întâlnire cu propria noastră istorie? Ști-vom oare să răspundem la toate întrebările ce ni le va pune când va da ochii cu noi? Vom lăsa ochii în jos, rușinați, ori vom susține privirea înaltă a Vlădicului absolut al spațiului ardelean? Cert este că venirea lui va fi încă un dar al Învierii lui Hristos, în afara Căreia nu pot exista astfel de întoarceri ale cerului printre pământeni. Punctul Zero al reîncărcării noastre de Lumină cheamă strălucitoarea întoarcere a Mitropolitului Șaguna în miezul vieții noastre cotidiene. Reiterarea crezului național românesc, reafirmarea demnității noastre ca popor al Învierii. Restaurarea unității naționale bisericești, în Duh și în Adevăr, reasumarea universalității Ortodoxiei mântuitoare. Așezat în mijlocul poporului, în miezul liturgic al Catedralei Sfintei Treimi, vatra de duh a Bisericii Ortodoxe din Ardeal, Șaguna vine Acasă să ne dăruiască forța de zori duhovnicești a Învierii. Dacă după o astfel de venire ne vom întoarce la orgoliile și micimile noastre, nu vom rodi roadă șaguniană în cultura teologică și națională, nu vom învăța dimensiunea duhovnicească a onoarei de a fi român vom fi mai triști și mai vrednici de milă. De aceea să folosim zorii Învierii Domnului să luminăm sufletele noastre pentru a primi taina venirii Mitropolitului Șaguna, Mitropolitul întregului Ardeal, cu Cer și pământ.
Fiecare cântare a troparului Învierii poartă în arpegiile sale duhovnicești notele distincte ale unor astfel de întoarceri din mormânt a sfinților noștri. Ferice de Neamul care poartă în fibra sa taina de lumină a Sfinților săi. Ridicați dar Porțile, să intre Împăratul Măririi. Cu el și smeritul Mitropolit Andrei Șaguna. În zorii Învierii, chipul lui lângă Acela al Biruitorului Morții.