Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor.

- Te rog, deschide Psaltirea - îi zise preotul - şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2.

Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”.

- Destul! Te rog, acum, adu foarfecele!

- Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele?

- Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ.

- Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând.

Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase

Zis-a un batran: de-ti va veni boala, sa nu te scarbesti! Caci daca vrea Stapanul sa patimesti cu trupui, tu cine esti de te necajesti? Oare nu El poarta grija de tine in toate? Sau fara Dansul traiesti? Rabda, si roaga-l pe El, sa-ti dea cele de folos! Aceasta este voia Lui, si deci sezi cu indelungata rabdare si mananca din milostenie!

Pateric