Teodor cel ce a fost episcop la Rossu povestea: un batran cunoscut de mine a venit odata la mine la lavra Pirghiilor, aproape de Iordan, unde sedeam eu. Si mi-a zis: frate Teodore, fii bun si vino cu mine la muntele Sinai. Eu, neputand sa calc cuvantul batranului, i-am zis: sa mergem! Dupa ce am trecut Iordanul, mi-a zis batranul: frate Teodore, vino sa punem metanie, ca pana la muntele Sinai nici unul din noi sa nu manance. Raspuns-am: cu adevarat, parinte, eu nu pot sa fac aceasta. Auzind batranul, departandu-se putin de mine, a pus metanie rugandu-se lui Dumnezeu. Apoi sculandu-se, am calatorit mai departe si pana la sfantul munte Sinai, nimic n-a gustat. Iar acolo, la Sinai, cum am ajuns, impartasindu-se cu Sfintele Taine, a luat si a mancat. Si iarasi de la Sinai ne-am dus la Sfantul Mina, in Alexandria. Cand a sfarsit batranul si drumul acesta, postind si acolo, impartasindu-se, iarasi a mancat. Apoi am venit indarat la Sfanta Cetate (Ierusalim). Si batranul n-a mancat nimic pe cale. Ci impartasindu-se asemenea cu Sfintele Taine, la Sfanta Inviere a lui Hristos, Dumnezeul nostru, a luat si hrana. In toata calatoria aceasta, atat de indelungata, nu a mancat batranul decat de trei ori, fiindca avea darul lui Dumnezeu, care il intarea.

Pateric