Cea mai mare necurăţie a trupului este nimica toată faţă de necurăţia sufletului pângărit. Puţină apă şi puţin săpun este de ajuns ca toată murdăria trupului să fie spălată: şi noroiul, şi murdăria, şi păduchii şi urâciunea. Însă murdăria sufletului nu se poate spăla cu niciun mijloc până ce nu se înnoieşte sufletul. Un parchet murdar se spală fără să fie nevoie să-l înlocuieşti cu altul nou, ca să fie curat.
Când camera are fereastră, este uşor ca aerul stricat să fie dat afară şi înlocuit cu aer proaspăt. Însă cum se va împrospăta aerul şi camerele lipsite de ferestre şi uşi? Sufletul care are vreo fereastră îndreptată spre Dumnezeu va fi uşor împrospătat, curăţat, renăscut. Însă cum se va curăţa sufletul întinat în care nu este nicio deschizătură îndreptată spre Dumnezeu, izvorul împrospătării şi al întineririi sufletului!?

Pr. Arsenie Boca - Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul