Un monah nevoindu-se impotriva satanei, s-a impuns la ochi din greseala dar nu s-a rugat sa mai vada, ci rabda si pentru rabdarea lui i-a daruit Dumnezeu vedere si iarasi a vazut.

Pateric

Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor.

- Te rog, deschide Psaltirea - îi zise preotul - şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2.

Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”.

- Destul! Te rog, acum, adu foarfecele!

- Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele?

- Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ.

- Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând.

Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase

Zis-a un batran: de-ti va veni boala, sa nu te scarbesti! Caci daca vrea Stapanul sa patimesti cu trupui, tu cine esti de te necajesti? Oare nu El poarta grija de tine in toate? Sau fara Dansul traiesti? Rabda, si roaga-l pe El, sa-ti dea cele de folos! Aceasta este voia Lui, si deci sezi cu indelungata rabdare si mananca din milostenie!

Pateric

Libraria Sophia si Editura Agnos va invita joi, 9 iunie 2011, ora 18.00, la lansarea volumului “Crestinism de vacanta” de Parintele Constantin Necula.

Libraria Sophia, strada Bibescu Voda nr. 19, langa Facultatea de Teologie Ortodoxa.

Indemn la neodihna

Intr-o vreme a demisiilor tot mai frecvente din angajamente de bun simt, moralitate si buna cuviinta si a navetismului conjunctural intre fermitate si indolenta marturisitoare, Parintele Constantin Necula tine cu tot dinadinsul sa ne convinga, din nou, ca in crestinism nu exista vacanta, somaj tehnic ori teama de nelucrare. Si ca astfel de vacantari ale spatiului nostru de lucru ne oculteaza marturisirea doar in masura in care nu stim sau nu reusim sa intelegem un lucru fundamental: ca in Biserica suntem pe liber doar din autosuficienta, din proprie ignoranta. Cartea aceasta se vrea ea insasi un pretext pentru iesirea din nelucrare, din trandavie.

Structurata ca o scrisoare de dragoste catre toti „tinerii de varste diferite ai Bisericii”, ea vine sa ne arate ca, pentru a veni la Hristos, nu exista alta conditie decat aceea de a vrea, pur si simplu, sa iesi din criza fiului risipitor, sa te intorci cu fata catre Inviere.

In fapt, paginile acestea s-au nascut la confluenta a trei conferinte sustinute la invitatia tinerilor din Bucuresti, Cluj si Arad, pe subiecte extrem de la zi: „Atat iubesti, cat daruiesti”, „Crestinism de vacanta”, „Raspunsul Bisericii la vreme de criza”. Unitatea lor vine nu doar dintr-o abordare tematica oarecum circumscrisa ideii de ne-vacanta in Biserica, ci si dintr-un mod propriu, original de a sistematiza si puncta prioritatile iesirii din apatia duhovniceasca, dublate, desigur, de stilul inconfundabil al autorului.

Mereu intre tineri, mereu atent la problemele lor, Pr. Constantin Necula e unul dintre specialistii in materie de neconventionalism, nonconformism. Si unul din preotii Bisericii noastre care isi refuza mereu instrainarile, departarile, intr-o frumoasa incapatanare de a ramane tanar, nelinistit de dragul lui Hristos si al slujirii sale.

De aceea, cartea aceasta e una care vorbeste la persoana a doua singular, fiecaruia dintre noi in parte.

Romeo PETRASCIUC

Cuprins:

Indemn la neodihna
Atat iubesti, cat daruiesti
Crestinism de vacanta
Raspunsul Bisericii la vreme de criza

De când eram la ţară, îmi aduc aminte de un om care plecase la hotar cu trăsura şi un prunc mic. Pe drum, caii s-au speriat, apucând spre o prăpastie. Bietul om a sărit din căruţă la vreme şi şi-a scăpat şi copilul teafăr. Când s-a văzut cu copilul scăpat a strigat: “Acum se pot prăpădi căruţa şi caii!… Acum prăpădească-se lumea!…”.

Aşa e şi cu mântuirea sufletului. Prăpădească-se toată lumea cu toate plăcerile şi desfătările ei, numai să ne vedem sufletul scăpat. Însă “creştinii” de azi judecă tocmai invers: umblă să-şi dobândească lumea, prăpădindu-şi sufletul, uitând cuvintele Mântuitorului: “Că ce folos de va dobândi omul lumea întreagă şi îşi va pierde sufletul său?” (Luca 9, 25)

Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase

Un batran oarecare sezand deosebi la chilie, s-a imbolnavit. Neavand cine sa-i slujeasca, sculandu-se manca orice gasea in chilie. Si asa a facut multe zile, fiindca nu a venit nimeni sa-l caute. Dupa ce au trecut treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimeni la el, a trimis Dumnezeu un inger sa-i slujeasca si a petrecut cu el sapte zile. Apoi si-au adus aminte fratii si au venit sa-l caute. Batand ei la usa, s-a dus ingerul. Iar batranul striga dinauntru : duceti-va de aici fratilor ! Dar ei stricand usa, au intrat si l-au intrebat, pentru ce striga. El le-a raspuns : treizeci de zile am patimit si nimeni nu m-a cercetat si iata, sapte zile sunt de cand a trimis Dumnezeu un inger care imi slujea si cum ati intrat voi, s-a departat de la mine. Acestea zicand, a adormit, iar fratii minunandu-se, au proslavit pe Dumnezeu.

Pateric

Un batran adeseori patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se imbolnaveasca si s-a intristat cumplit si plangea, zicand: m-a parasit Dumnezeu si nu m-a cercetat.

Pateric

Când doctorul află pe cineva greu bolnav şi ameţit de boală, ia un ac şi cu el împunge pe cel bolnav. De simte bolnavul împunsătura şi se mişcă, atunci mai este nădejde de scăpare şi tămăduire. Dar de nu simte bolnavul nimic, atunci e pierdută orice nădejde.Aşa sunt, dragă cititorule, şi suferinţele şi necazurile ce ni le trimite Doctorul nostru cel sufletesc, Tatăl ceresc. De simţi acul mustrărilor şi al suferinţelor, atunci tu poţi fi tămăduit şi mântuit. Dar, dacă nu le mai simţi, eşti pierdut.

Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase

Se povestea despre avva Macarie, ca mergand odata la biserica sa citeasca pravila, a vazut in afara chiliei unuia dintre frati, multime de draci, din care unii se inchipuiau in muieri ce rosteau cuvinte necuviincioase, altii in copilandri ce vorbeau cuvinte de ocara, altii jucau, iar altii se schimbau in multe forme. Batranui fiind vazator cu mintea, a cunoscut pricina. Si suspinand, si-a zis : negresit, fratele petrece in lenevire si pentru aceasta duhurile cele viclene ii inconjoara chilia. Dupa ce a ispravit pravila, a intrat in chilia fratelui si i-a zis : sunt necajit frate si cred ca de te vei ruga pentru mine, cu adevarat ma va usura Dumnezeu de necazul acesta. El punand metanie batranului, i-a zis : avvo, nu sunt vrednic sa ma rog pentru tine. Insa batranul sta rugandu-l pe frate si zicand : nu ma duc, de nu-mi vei da cuvant ca vei face pentru mine cate o rugaciune in fiecare seara. Asa, a ascultat fratele porunca batranului. Acest lucru l-a facut batranul, vrand sa-i dea pricina sa se roage noaptea. Si, sculandu-se fratele in noaptea viitoare, a facut o rugaciune pentru batranul. Apoi umilindu-se, a zis : ticalosule suflete, pentru un batran ca acesta te-ai rugat, dar pentru tine nu te rogi ? Deci, a facut si pentru sine o rugaciune. Apoi asa facand el in fiecare noapte si savarsind cele doua rugaciuni, in duminica urmatoare, batranul ducandu-se la biserica, i-a vazut pe draci, stand afara din chilia fratelui, ca si mai inainte, dar tristi si posomorati. Si a cunoscut ca pentru rugaciunea fratelui s-au intristat dracii. Astfel, bucurandu-se, a intrat la fratele si a zis : rogu-te mai fa pentru mine inca o rugaciune ! El a ascultat si facand pentru batranul doua rugaciuni, iarasi s-a umilit si si-a zis : o, ticalosule suflete, adauga si pentru tine o rugaciune ! Deci, asa petrecand el si saptamana aceea si facand in fiecare noapte cate patru rugaciuni, duminica iarasi venind batranul, i-a vazut pe draci mai intristati si tacand. Si multumind lui Dumnezeu, cand s-a intors, a intrat iarasi la frate si l-a rugat sa mai adauge pentru dansul inca o rugaciune. Acesta primind si adaugand si pentru sine inca o rugaciune facea in fiecare noapte sase rugaciuni. Cand a trecut batranul, duminica i-a vazut pe draci, stand departe de chilia lui. Dar cum l-au vazut intrand la frate, l-au ocarat, mahnindu-se pentru mantuirea fratelui. Iar batranul, proslavind pe Dumnezeu, a intrat la frate si l-a sfatuit sa nu se leneveasca, ci neincetat sa se roage. Si asa, facandu-se fratele osarduitor la rugaciuni, cu darul lui Dumnezeu, s-au dus dracii cu totul de la dansul.

Pateric

Istoria păstrează următoarea întâmplare:
La anul 1819, un tânăr boier din Germania făcea o excursie de plăcere prin munţi. La o răscruce de drum, văzu o rugă cu chipul lui Iisus Cel Răstignit. Crucea avea de jur-împrejur următoarea scrisoare:

“Aceasta am făcut eu pentru tine!

Dar tu ce faci pentru mine?”

Icoana şi întrebarea ei îi străpunseră inima, îi schimbară viaţa şi tânărul cel iubitor de plăceri deveni un vestitor al Domnului.

Mai târziu, acest întors la Domnul scrise şi el întrebarea de mai sus pe o rugă din apropierea unei cârciumi. Peste un an, cârciumarul era şi el un întors la Domnul. Întrebarea îi străpunsese inima. Încuiase cârciuma şi, dintr-un vestitor al diavolului, se făcuse un vestitor al Domnului.

Fratele meu! Lasă întrebarea de mai sus să sape şi în inima ta!

Ce răspuns ai tu faţă de această întrebare? Ce faci tu pentru Cel ce a suferit şi a murit pentru tine?

Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase