Cu ce te lauzi?
Cu aurul? Acelaşi aur a fost în măruntaiele muntelui, şi muntele nu s-a lăudat.
Cu hainele? Aceeaşi mătase a purtat-o viermele în el, şi nu s-a lăudat.
Cu sănătatea? O sănătate cu mult mai bună are lupul din pădure, însă nu se laudă.
Cu pofta de mâncare? Leul furnicilor cu pofta nebună mănâncă furnici până moare; dar la urmă îl mănâncă furnicile pe el.
Cu norocul? Iată că vulpea nu se încrede în norocul ei şi chiar când a suta oară reuşeşte să prindă găina, de frică ascultă din care parte va răsuna puşca.
Cu caii? Cum poţi avea o idee atât de înaltă despre caii tăi, când ei nu-şi închipuie ceva deosebit nici despre ei, nici despre tine?

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Natura întreagă seamănă cu un pian mare, în care creaturile sunt de fapt clape.
De oricare clapă s-ar atinge omul, poate auzi ecoul sufletului său.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Cu cât este mai mare bogăţia fără Dumnezeu, cu atât este mai mare mizeria. Cu cât este mai mare ştiinţa fără Dumnezeu, cu atât este mai mare lipsa.
Singur Dumnezeu face pe om bogat ori înţelept. Lumea, fără Dumnezeu, creează numai cerşetori şi proşti.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Dacă peste zi zideşti, iar noaptea dărâmi, niciodată nu-ţi vei termina casa.
Dacă te rogi lui Dumnezeu, şi apoi faci cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, niciodată nu vei putea termina zidirea sufletului tău.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Adevărul nu este nici idee, nici cuvânt, nici relaţie a obiectelor, nici lege. Adevărul este fiinţă.
Adevărul este o putere dătătoare de viaţă; este ceea ce dă viaţă la tot şi la toate.
Adevărul este ca şi cerul - deşi nu este aer în care trăiesc toate fiinţele; ca şi lumina - deşi nu este lumină în care strălucesc toate fiinţele, în cer şi pe pământ.
Adevărul este Fiinţă; este Fiinţa care rămâne totdeauna Aceeaşi, neschimbătoare.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Viaţa omenească nici nu s-ar putea închipui fără de trei lucruri: fericire, nefericire şi moarte. Puţină fericire, puţină nefericire şi moartea fac cu putinţă această viaţă.
Chimia morală a acestei lumi este mult mai interesantă decât chimia fizică.
Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea este îngăduinţa dumnezeiască, iar moartea este biruinţa lui Dumnezeu.
O fericire neîntreruptă, fără nefericire, ar deveni lipsită de culoare şi plictisitoare. O nefericire continuă, fără moarte, ar transforma această viaţă în iad, din care nu este putinţă de ieşire.
În fericire oamenii nu vor să-şi amintească de Dumnezeu; chiar în nefericire nu vor să-şi amintească de Dumnezeu; la moarte însă sunt obligaţi s-o facă.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Cu cât ne arătăm mai înţelepţi în faţa oamenilor, cu atât ne simţim mai proşti în faţa noastră înşine.
Cu cât căutăm mai mult să scoatem la arătare virtuţile noastre, cu atât mai puternic ies la iveală, în faţa noastră, slăbiciunile şi relele potrivnice.
Un soldat a mărturisit prietenului său că ori de câte ori a scos la iveală vitejia lui din război, de atâtea ori, fără să vrea, a răsărit în sinea lui şi chipul tuturor înfrângerilor şi slăbiciunilor din viaţa lui.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Pe pieptul unui cal mort stă un vultur şi mănâncă. Pe pieptul vulturului stă timpul şi mănâncă. Pe pieptul timpului stă veşnicia şi mănâncă.
Mii de privitori - cu vulturul lor pe piept - se uită şi văd o parte din privelişte; abia zece din-tr-o mie văd partea a doua; şi numai unul din zece vede partea a treia. In miile de exclamări dureroase sau mângâietoare, abia se aude exclamarea unuia singur: iată, deasupra veşniciei, pe Stăpânul ospăţului!

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Calculând câştigul, bancherul face cu mare bucurie socoteala câte mii de zile poate încă să mănânce. Iar groparul flămând priveşte din cimitir asupra oraşului şi cugetă: din a cui gură, oare, va cădea mâine bucata de pâine?

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Există cinci opriri principale, după care se conduc oamenii în faptele lor:
1. câştigul propriu cu delectare proprie;
2. legătura de rudenie sau de sânge;
3. legile comunităţii;
4. conştiinţa;
5. simţământul prezenţei Dumnezeului celui viu.
Primele trei opriri există şi la animale; cea de-a patra la mulţi oameni, iar cea din urmă doar la unii oameni.
Să ne exprimăm într-un limbaj militar:
Oprirea a cincea este ca prima linie de bătaie, pe care, dacă omul o pierde, se retrage şi cade în a doua linie de bătaie (respectiv la a patra oprire) şi aşa până la prima oprire.
Aşa merge decăderea omului sau nimicirea. Zicem şi nimicire pentru că omul poate pierde şi ultima linie de bătaie (respectiv oprirea cea dintâi), şi atunci nu-i rămâne nimic decât indiferentismul tâmpit faţă de toate, disperarea şi sinuciderea.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău