Nu poţi deveni om mare, până ce nu te socoteşti mort. Nu poţi deveni om mare, în nici un loc din lume şi în nici o situaţie în societate, în primul rând, până ce nu te temi de tot cel ce este mai mic decât Dumnezeu; în al doilea rând, până ce nu iubeşti tot ce este mai mic decât Dumnezeu şi, în al treilea rând, până ce nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău

Totdeauna întregul este mai limpede pentru ochi decât partea.
Aceasta, desigur, din cauza sensului şi a ansamblului întregului.
Este mai limpede de văzut stejarul decât ghinda din stejar. Este mai limpede de văzut trăsura decât roata trăsurii. Este mai limpede de văzut omul, decât mâna omului. Întregimea naturii este mai limpede pentru ochi decât lucrul din natură.
Dumnezeu este mai limpede vederii decât natura şi tot ce fiinţează în natură.
Bineînţeles, dacă omul îşi aţinteşte privirea asupra ghindei din stejar, ghinda se arată mai limpede vederii decât stejarul; dacă îşi aţinteşte privirea asupra roţii, roata se vede mai bine decât trăsura; dacă îşi aţinteşte privirea asupra mâinii, mâna este mai clară decât omul; dacă îşi aţinteşte privirea asupra lucrului din natură, lucrul este mai limpede decât natura; şi dacă îşi aţinteşte privirea asupra naturii, natura ajunge mai limpede vederii decât Dumnezeu.
Însă această limpede vedere a părţii este de o clipă, pe când vederea limpede a întregului este neîncetată. De aceea Dumnezeu este cea mai mare şi cea mai durabilă clarviziune.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău

Bunătatea este departe văzătoare şi vede cauzele cele mai îndepărtate. Răutatea este mioapă şi vede numai cauzele cele mai apropiate.
Răutatea, întocmai ca pasărea, crede că este nevoie de nori ca să plouă. Bunătatea vede că este nevoie de Dumnezeu ca să plouă.
Răutatea, întocmai ca măgarul, crede că este nevoie de gunoi ca să crească porumbul. Bunătatea vede că este nevoie de Dumnezeu ca să crească porumbul.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău

Nu ajunge ca omul să aibă numai tăria voinţei, numai tăria sentimentului, numai tăria cugetării.
Chiar toate împreună nu sunt de ajuns, fără un scop luminat.
La ce-i foloseşte atletului iuţeala picioarelor şi tăria plămânilor, dacă de teama lui toţi se feresc de el şi nimeni nu-i cere ajutorul?
Îmbrăcate în veşmântul nopţii, puternicele stihii ale naturii călăuzesc pe călător cu frică; luminate însă de zorile dimineţii, călătorul se împrieteneşte cu ele.
Asemenea sunt şi aşa-zisele suflete tari. Îmbrăcate în întunericul iubirii de sine şi al deşertăciunii, ele ajung de temut pentru oamenii şi firea din jurul lor. Înveşmântate însă cu lumina dumnezeiască, ele ajung izvorul bucuriei pentru toţi din jur.
Grindina este mai tare decât ploaia; cu toate acestea, grindina nu are nici un prieten pe pământ.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău

Când omul îşi întoarce faţa către Dumnezeu, toate drumurile duc spre Dumnezeu. Când omul însă îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, toate drumurile duc spre prăpastie.
Cine se leapădă de Dumnezeu, cu buzele şi cu inima, acela săvârşeşte în viaţă tot ceea ce duce la desăvârşita lui stricăciune trupească şi sufletească.
De aceea nu te grăbi să cauţi călău pentru necredincios. El l-a găsit în sinea lui şi îi este mai de încredere decât unul pe care i l-ar da lumea.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău

Când câştigul este privit de aproape, se vede câştig. Când câştigul este privit de departe, se vede pagubă.
Când paguba este privită de aproape, se vede pagubă. Când paguba este privită de departe, se vede câştig.
A avea pe Dumnezeu este singurul câştig, care rămâne câştig, fie privit de aproape, fie de departe.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău