Copilul trăieşte în anotimpul de faţă, filosoful însă trăieşte în cel care urmează să vină.
O fetişcană rumenă atrage cu frumuseţea ei şi privirea copilului, şi a filosofului. Copilul o priveşte şi se bucură de ceea ce vede.
Filosoful o cântăreşte cu gândurile adâncite în viitor, şi în locul fetişcanei frumoase, cu tristeţe vede un schelet uscat, în jurul căruia nu se aude zumzetul albinelor de primăvară, ci vântul de toamnă.
Ce ar putea să împrăştie norul de pe fruntea filosofului? Nimic în afară de prelungirea cugetului înapoia tuturor anotimpurilor trăite, departe, în anotimpul veşnicei primăveri.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Când mintea face socoteala singură, atunci inima se preface într-un burete plângător şi şterge.
Când inima face socoteala singură, atunci raţiunea se preface într-un burete plângător şi şterge.
Iar tabla cea neagră a sufletului aşteaptă cu nesaţ o scriere nouă, mereu nouă, de teamă ca nu cumva să plece în cealaltă lume fără socoteala făcută.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău