Sunt foarte mulţi oameni care lucrează de dimineaţă şi până seara la lumina soarelui, fără ca să privească la soare, fără să simtă soarele, fără să cugete măcar o dată la soare!
Sunt foarte mulţi oameni care îşi petrec veacul lor în lumina, puterea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, fără ca să privească la Dumnezeu, fără să cugete măcar o dată la Dumnezeu!
Şi soarele tace, fără nici o mânie, şi continuă să lumineze neîncetat. Şi Dumnezeu tace, fără de mânie, şi continuă să ajute pe om neîncetat.
Însă când se face întuneric, când cade bruma, când începe gerul, atunci oamenii îşi aduc aminte de soare, îşi întorc privirea spre soare, laudă soarele, suspină după soare.
Tot aşa, când încep suferinţele, mizeriile, oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu, laudă pe Dumnezeu, suspină după Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Teoriile despre egoism nu se pot îndreptăţi cu ajutorul naturii. Oamenii sunt grabnici să arunce vina pe alţii pentru fapta lor cea rea.
Natura se conduce după oameni.
Natura îşi întocmeşte dispoziţia ei după dispoziţiile omului. Câtă vreme Adam a fost supus lui Dumnezeu, şi natura i-a fost supusă.
Când însă el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi natura s-a răzvrătit împotriva omului. Precum o cugetare hotărâtă şi puternică, o dorinţă sau o slăbiciune lucrează asupra întregului organism al omului şi asupra nervilor omului până în vârful lor, tot aşa şi dispoziţia omului, credinţa şi moralitatea sa lucrează asupra întregii naturi din jurul său.
Răutatea omului poate să umple întreaga natură de răutate, iar bunătatea omului poate preface întreaga natură în bunătate.
La români, poporul crede că ploile, seceta, grindina, anii bogaţi ori săraci, sănătatea şi bolile depind de curăţia morală a poporului.
Este cea mai veche şi cea mai rodnică credinţă a tuturor popoarelor de pe pământ.
Pentru oamenii curaţi, natura este bună; pentru păcătoşi, ca şi pentru necuraţi, natura este răzbunătoare.
Natura este deci oglinda omului. Aşa cum este omul, aşa îl înfăţişează şi natura, prin sine.
Nu există o lege a egoismului în natură. Numai egoiştii, când egoismul lor ajunge la culme, îşi privesc faţa schimbată în oglinda lumii şi pun urâciunea lor pe seama oglinzii.
Dar când a răspuns oglinda de urâciunea feţei, pe care trebuie s-o arate aşa cum este?

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău