Când cineva înlătură pe Dumnezeu ca valoare supremă, atunci natura devine pentru el valoarea supremă.
Când cineva înlătură natura ca valoare supremă, atunci cultura devine pentru el valoarea supremă.
Când cineva înlătură cultura ca valoare supremă, atunci anumite grupuri de oameni sau de lucruri, ori anumiţi oameni şi anumite lucruri devin pentru el valoarea supremă.
Însă a înlătura pe Dumnezeu ca valoare supremă şi a socoti apoi fapta lui Dumnezeu sau faptele omeneşti ca valori supreme înseamnă a schimba aurul în argint şi a preţui mai mult argintul decât aurul; a schimba argintul în aramă şi a preţui mai mult arama decât argintul.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

CUVIOSUL MOISE UNGURUL
(26 Iulie/8 August)

Necuratul vrăjmaş s-a obişnuit ca să ridice război împotriva omului mai mult prin patima cea necurată a desfrânării, pentru ca omul să se întunece prin acea spurcăciune şi să nu privească în toate lucrurile lui spre Dumnezeu, de vreme ce numai cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu. Asupra acestui război nevoindu-se mai mult decât alţii, fericitul Moise a pătimit rău din destul, ca un bun ostaş al lui Hristos, până ce a biruit desăvârşit puterea necuratului vrăjmaş, iar nouă ne-a lăsat pildă viaţa lui binecuvântată.

Fericitul Moise era de neam ungur şi iubit binecredinciosului, Sfântului şi răbdătorului de chinuri domn al Rusiei, Boris. Aceluia îi slujea împreună cu fratele său, Gheorghe, care a fost ucis la râul Alti împreună cu Sfântul Boris, de către ostaşii lui Sviatopolc cel fără de Dumnezeu, care i-au tăiat capul, pentru gherdanurile cele de aur pe care le pusese pe dânsul Sfântul Boris. Deci fericitul Moise, izbăvin-du-se singur de moarte, s-a dus în cetatea Kievului, la Predislava, sora lui Iaroslav, şi s-a ascuns acolo de frica lui Sviatopolc, rugându-se lui Dumnezeu cu dinadinsul, până ce a venit dreptcredinciosul domn Iaroslav, mânat fiind de jalea uciderii fratelui său, şi a biruit pe Sviatopolc cel fără de Dumnezeu.

Deci când Sviatopolc, scăpând în pământul leşesc, s-a întors iarăşi cu Boleslav şi a izgonit pe Iaroslav, atunci el a rămas în Kiev, iar Boleslav, întorcându-se în pământul său, a luat cu dânsul în robie pe două surori ale lui Iaroslav şi pe mulţi boieri de-ai lui, cu care a dus şi pe acest fericit Moise, ferecat cu fiare grele de mâini şi de picioare şi păzit cu tărie; pentru că era puternic la trup şi frumos la faţă.

Citeste mai departe…

Dumnezeu creează, natura clădeşte. Dumnezeu creează şi pe maeştri, dar şi materialul, iar maeştrii îşi sunt unii altora material. Însă nici maeştrii, nici materialul nu pot clădi nimic fără ajutorul continuu şi atotprezent al Creatorului.
Întrebarea unde este Dumnezeu mai mult prezent, în natură, în afară sau înăuntru este totuna cu întrebarea unde este apa mai umedă, în afară sau înăuntru sau unde este sarea mai sărată, în afară sau înăuntru sau unde este mierea mai dulce, în afară sau înăuntru?

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Fapta bună e minunea care face două inimi fericite.
Fapta rea este lipsa minunii, care usucă două inimi.
De aceea nimeni nu vorbeşte despre minune când se usucă iarba, dar toţi vorbesc despre minune când creşte iarba.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Omul nu este acela pe care nu-l poate cuprinde mormântul; ci acela pe care nu-l poate închide nici universul. Într-adevăr, gândurile noastre sunt conştiente de sine, la orice depărtare s-ar întinde.
Iar sentimentele noastre se extind şi se împlinesc în toate fiinţele şi lumile spre care sunt îndreptate.
Iar dacă voinţa noastră poate ajunge până la cerurile îngereşti, creează în jurul nostru un cerc mai larg decât universul; aşa că tot ce fiinţează în acest cerc simte voinţa noastră.
Dacă avem un suflet conştient, atunci sufletul inconştient al tuturor fiinţelor simte gândurile noastre, sentimentele noastre şi voinţa noastră, într-o măsură mai mare sau mai mică, lucru care depinde atât de aceste fiinţe, cât şi de noi înşine.
De aceea omul nu este acela pe care-l poate cuprinde mormântul, ci acela pe care nu-l poate închide nici universul întreg.

Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”

Cu cât e mai multă necredinţa în cei necredincioşi, cu atât e mai tare credinţa în cei credincioşi.
Izgonind buna credinţă din sine, cei necredincioşi rămân cu reaua credinţă. Iar buna credinţă izgonită din ei, trece pe căi nevăzute la cei credincioşi.
Izgonind reaua credinţă din sine, cei credincioşi rămân numai cu buna credinţă. Iar reaua credinţă izgonită din ei, pe căi nevăzute, trece în cei necredincioşi.
Ceea ce reaua credinţă primeşte în cantitate, buna credinţă primeşte în calitate şi dimpotrivă. Astfel, măsura credinţei în lume rămâne aceeaşi în veci.
Nu te teme deci de ceea ce nu se teme Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”

Gândurile tale, care nu se plimbă prin cer, rămân bolnave şi neputincioase.
Cuvintele tale, care nu se izbesc de cer, vor rămâne fără ecou sau vor avea vuietul stâncii rostogolite, care înfioară împrejurimile şi nu aduce nici o binecuvântare văii în care se prăbuşeşte.

Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”

Când ai bogăţie, cugetă cum vei îndura cu vrednicie sărăcia.
Când eşti fericit, cugetă cum vei îndura cu vrednicie nefericirea.
Când te laudă oamenii, cugetă cum vei îndura cu vrednicie defăimările lor.
Iar în toată viaţa ta cugetă cum vei muri cu vrednicie.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău