În clipa în care omul se leapădă de Dumnezeu cu bună ştiinţă, nesilit de nimeni în chip răutăcios - căci orice lepădare de Dumnezeu este răutăcioasă -, el încetează să mai fie om.
Încetează să mai fie animal şi ajunge o întâmplare a firii, fără nume, fără împreună-aşezare cu altele. Deoarece suflarea dumnezeiască, pe care a insuflat-o Dumnezeu asupra chipului de lut, îl părăseşte.
Cum este atunci omul? Se preface într-o aramă sunătoare care se rostogoleşte în prăpastie, iar în această rostogolire sună.
Dumnezeu şi-a luat suflarea înapoi.
Ce rămâne omul atunci? Un chip de praf şi fum care stă în afara lumii zidite de Dumnezeu. Dacă vreodată acest chip de praf şi fum ajunge din nou om, adică primeşte din nou în sine suflarea lui Dumnezeu, atunci are loc creaţia din nou a omului. Mai limpede: o repetare a minunii creaţiei.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

O lume întreagă poate să încapă într-un ochi, iar trei lumi, într-o minte.
Doi ochi văd la fel ca unul. Iar o mie de ochi văd acelaşi lucru ca şi un singur ochi.
Ochiul este ochi pentru o lume, mintea este ochi pentru trei lumi. Ochiul este martorul faptelor, mintea este martorul lucrurilor, al legilor şi al adevărului.
Dacă doi ochi văd acelaşi lucru ca şi un singur ochi, de ce două minţi se ceartă în jurul aceluiaşi adevăr? Fiindcă mintea este ca o oglindă cu mult mai simţitoare decât ochiul; aşa că dacă o întrebuinţezi puţin mai mult decât trebuie, abia dacă mai poţi vedea prin ea ceva mai mult decât prin ochiul trupesc; în oglinda aburită a minţii - aburită din pricina răutăţii şi a păcatului trupesc. Însă mintea poate să aburească şi ochiul trupesc. Şi atunci faptele vor apărea strâmbe în amândoi ochii, şi în minte, şi în ochiul trupesc, întocmai ca în oglinda spartă.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Un ţăran fără carte ştie mai multe decât îşi închipuie un orăşean cu carte. Dumnezeu îl învaţă. Un orăşean cu carte ştie mai puţin decât îşi închipuie un ţăran fără carte. Mândria scade ştiinţa lui.
Învaţă ce vrei şi să ştii ce poţi; însă un lucru trebuie ştiut: întotdeauna este mai de preţ purtarea cea bună, decât multa ştiinţă.
Omul cu carte, îmbrăcat în haine de puşcăriaş, stârneşte scârba, dar cel fără carte îmbrăcat în haine de puşcăriaş stârneşte mila.
Când se află despre un om cu carte că a făcut o faptă rea, pe buzele tuturor se poate citi aceeaşi întrebare: cum a putut cunoaşte acest om nenumărate lucruri şi două lucruri de căpătâi nu le-a putut învăţa: să se teamă de Dumnezeu şi să cinstească pe oameni?
Învaţă ce vrei şi să ştii ce poţi; însă un singur lucru trebuie să-l înveţi: să nu foloseşti rău ştiinţa ta. De atâtea ori s-a spus: e mai bine să nu ştii decât să foloseşti rău ştiinţa ta.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău