Cine urăşte întreaga lume nu se poate iubi nici pe sine.
Cine urăşte întreaga lume se dispreţuieşte pe sine însuşi. Iar plăcerile pe care şi le împlineşte în fiecare zi şi le aruncă cum ar arunca o bucată de pâine la câini.
Cine urăşte întreaga lume porneşte războiul împotriva lumii întregi. Dar de partea lumii va sta însuşi Dumnezeu.
Ar fi mai bine pentru un astfel de om să spună muntelui: culcă-te peste mine!

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Dumnezeu nu este Dumnezeul egalităţii, ci al dragostei.
Egalitatea înlătură cu desăvârşire dreptatea, şi dragostea înlătură astfel şi moralitatea.
Oare soţul îşi iubeşte soţia din pricina egalităţii?
Mama îşi iubeşte oare copilul din pricina egalităţii? Prietenul îşi iubeşte oare prietenul din pricina egalităţii?
Neegalitatea este temelia dreptăţii şi sprijinitoarea dragostei. Câtă vreme dăinuieşte dragostea, nimeni nu se gândeşte la egalitate. Câtă vreme domneşte dreptatea, nimeni nu vorbeşte despre egalitate. De abia când se pierde dragostea, oamenii vorbesc despre dreptate şi se gândesc la moralitate.
Când dispare şi moralitatea, ea este înlocuită de imoralitate. Din mormântul dragostei răsare dreptatea, din mormântul dreptăţii răsare egalitatea.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Toate morile macină în folosul lui Dumnezeu.
Păcatul, dintr-o parte, trezeşte facerea de bine în cealaltă parte. De o parte furtul ascuns, de cealaltă jertfirea deplină.
Într-o parte închipuirea bolnăvicioasă, pătrunderea dumnezeiască în cealaltă.
Din rău Dumnezeu nu face binele, ci răul trezeşte binele adormit.
Nu poţi săvârşi o faptă bună care să nu deschidă ochii, fie pe ai tăi, fie pe ai altora, pentru o faptă bună asemănătoare.
Pentru că viaţa de chin a lumii acesteia a început cu păcatul şi fiindcă înaintea oricărui bine merge răul, viaţa lumii va sfârşi cu binele.
Când răul va arunca şi cea din urmă carte, binele va tine încă o carte în mâini.
Binele va lua tot câştigul, iar răul va rămâne gol şi dator.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

În clipa în care omul se leapădă de Dumnezeu cu bună ştiinţă, nesilit de nimeni în chip răutăcios - căci orice lepădare de Dumnezeu este răutăcioasă -, el încetează să mai fie om.
Încetează să mai fie animal şi ajunge o întâmplare a firii, fără nume, fără împreună-aşezare cu altele. Deoarece suflarea dumnezeiască, pe care a insuflat-o Dumnezeu asupra chipului de lut, îl părăseşte.
Cum este atunci omul? Se preface într-o aramă sunătoare care se rostogoleşte în prăpastie, iar în această rostogolire sună.
Dumnezeu şi-a luat suflarea înapoi.
Ce rămâne omul atunci? Un chip de praf şi fum care stă în afara lumii zidite de Dumnezeu. Dacă vreodată acest chip de praf şi fum ajunge din nou om, adică primeşte din nou în sine suflarea lui Dumnezeu, atunci are loc creaţia din nou a omului. Mai limpede: o repetare a minunii creaţiei.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

O lume întreagă poate să încapă într-un ochi, iar trei lumi, într-o minte.
Doi ochi văd la fel ca unul. Iar o mie de ochi văd acelaşi lucru ca şi un singur ochi.
Ochiul este ochi pentru o lume, mintea este ochi pentru trei lumi. Ochiul este martorul faptelor, mintea este martorul lucrurilor, al legilor şi al adevărului.
Dacă doi ochi văd acelaşi lucru ca şi un singur ochi, de ce două minţi se ceartă în jurul aceluiaşi adevăr? Fiindcă mintea este ca o oglindă cu mult mai simţitoare decât ochiul; aşa că dacă o întrebuinţezi puţin mai mult decât trebuie, abia dacă mai poţi vedea prin ea ceva mai mult decât prin ochiul trupesc; în oglinda aburită a minţii - aburită din pricina răutăţii şi a păcatului trupesc. Însă mintea poate să aburească şi ochiul trupesc. Şi atunci faptele vor apărea strâmbe în amândoi ochii, şi în minte, şi în ochiul trupesc, întocmai ca în oglinda spartă.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Un ţăran fără carte ştie mai multe decât îşi închipuie un orăşean cu carte. Dumnezeu îl învaţă. Un orăşean cu carte ştie mai puţin decât îşi închipuie un ţăran fără carte. Mândria scade ştiinţa lui.
Învaţă ce vrei şi să ştii ce poţi; însă un lucru trebuie ştiut: întotdeauna este mai de preţ purtarea cea bună, decât multa ştiinţă.
Omul cu carte, îmbrăcat în haine de puşcăriaş, stârneşte scârba, dar cel fără carte îmbrăcat în haine de puşcăriaş stârneşte mila.
Când se află despre un om cu carte că a făcut o faptă rea, pe buzele tuturor se poate citi aceeaşi întrebare: cum a putut cunoaşte acest om nenumărate lucruri şi două lucruri de căpătâi nu le-a putut învăţa: să se teamă de Dumnezeu şi să cinstească pe oameni?
Învaţă ce vrei şi să ştii ce poţi; însă un singur lucru trebuie să-l înveţi: să nu foloseşti rău ştiinţa ta. De atâtea ori s-a spus: e mai bine să nu ştii decât să foloseşti rău ştiinţa ta.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Ştirile zilnice: oamenii l-au ucis pe ţarul Rusiei, ca să se simtă mai bine. Oamenii l-au ucis pe preşedintele Poloniei, ca să se simtă mai bine. Oamenii au ucis şase miniştri, în Grecia, ca să se simtă mai bine. Medicina s-a dezvoltat mult în cele din urmă veacuri în ceea ce priveşte vindecarea prin tăiere. Dar politica a întrecut cu mult medicina. Se crede că tăierea părţii bolnave aduce vindecare, însă tăierea se face fără multă socoteală, iar sângele curge din restul trupului şi nu poate fi oprit.
În viaţa politică şi în general, toţi ucigaşii se înşală în socotelile lor. Cei ucişi continuă să trăiască în societate, nu mai puţin prezenţi decât înainte de moarte. Acest lucru este văzut de toţi, simţit de toţi şi cu toţii se silesc să oprească sângele care curge din organismul societăţii, dar, în acelaşi timp, cu toţii cugetă şi vorbesc despre noi tăieri, despre noi ucideri.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Oamenii de rând se împacă uşor cu această lume. Cei superiori însă s-au simţit străini şi călători în această lume.
Oamenii de rând caută şi găsesc că au pornit din gunoi şi din curtea din spatele casei; de aceea, cântărind de unde au pornit şi unde au ajuns, se simt mândri din pricina chipului şi a feţei lor omeneşti.
Cei superiori caută şi găsesc începutul lor mai presus de flăcările stelelor, în mintea cea necuprinsă şi în sfinţenia cea nespusă şi sunt umili şi trişti pentru că se văd prea îndepărtaţi de faţa şi de chipul lui Dumnezeu.
Pe omul superior nu-l chinuie întrebarea: cine m-a făcut? Pentru el nu poate fi decât un singur răspuns: ori Dumnezeu, ori el însuşi. Şi deoarece socoteşte că tot ceea ce-l înconjoară este mai puţin înţelept decât Dumnezeu şi decât el însuşi. Şi pentru că nu s-a făcut singur, nu rămâne nimeni, nu doar în acest univers, ci şi în sute de universuri ca acesta, pe care să-l poată numi făcătorul său, în afară de singurul Dumnezeu.
Oamenii de rând însă sucesc şi răsucesc întrebarea pe toate feţele şi caută începutul lor în gunoiul ori curtea din spatele casei, nu ca să aibă de cine să se teamă, ori de cine să se ruşineze, ci ca să aibă cu ce să se laude.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Traista fericirii noastre pământeşti este totdeauna ruptă. Cu cât bagi mai multe lucruri în traistă, cu atât se varsă mai mult din ea.
Cei care nu se pricep în înţelepciunea dumnezeiască poartă traistele cele mai mari; însă înţelepţii umblă fără traistă.
Dacă te socoteşti fericit că traista ta nu pare să fie ruptă, atunci ascultă porunca morţii şi te vei simţi pe marginea mormântului; iar în mormânt va apăsa asupra ta nu numai pământ, ci şi traista fericirii tale cu mult prea plină, care va îndoi Întunericul şi greutatea mormântului.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Nefericirea, căreia Dumnezeu îi îngăduie să vină asupra noastră, este mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri.
Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină asupra credincioşilor săi totdeauna la timp. Ea este ca vocea prietenului care strigă la miezul nopţii către cel adormit: arde!
Omul înţelept părăseşte casa cuprinsă de flăcări şi lăsând-o să ardă, îşi scapă viaţa.
Iar omul nebun se vaită în mijlocul focului şi aşteaptă să fie ars în flăcări o dată cu casa sa.

Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”