Care sunt cele două lucruri despre care oamenii discută cu cea mai mare plăcere?
Păcatul altuia şi biruinţa proprie.
Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău
Oamenii învăţaţi n-au descoperit multe taine cu mintea lor, ci cu dorinţa fierbinte şi cu străduinţa lor au bătut la uşa tainelor, iar Dumnezeu le-a descoperit.
Marii descoperitori ai tainelor celor mari ale firii s-au ferit totdeauna de laudele omeneşti, deoarece îşi dădeau seama că tot meritul lor stă în bătaia la uşa tainelor, însă uşa tainelor firii a descuiat-o Acela care ţine în mâinile Sale cheile tuturor tainelor cerului şi pământului (Lc. 11, 5-8). De aceea, când ai izbândă, spune: Doamne, a mea este numai truda; a ta, buna reuşită! Dacă te vei purta altfel şi te vei lăsa îmbătat de laude, să ştii că şi cerul se va purta cu tine tot aşa cum se poartă pământul cu hoţul.
Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău
Când viaţa omului nu este plină de Dumnezeu, nu este plină de fiinţă şi seamănă cu o goliciune. Ceasurile pline de Dumnezeu sunt mai lungi decât ceasurile fără Dumnezeu.
Toate lucrurile sunt goliciune dacă nu sunt pline de Dumnezeu.
Oamenii au fiinţă numai când sunt plini de Dumnezeu. Sunt oameni care au fiinţă, dar şi oameni care nu au fiinţă. Acest lucru se socoteşte după măsura lui Dumnezeu şi după măsura fiinţei pe care o poartă în ei oamenii.
Cu frică şi cu cutremur mărturisesc: sunt şi oameni lipsiţi de fiinţă. Ei sunt ca şi cum nu ar fi. Se deosebesc de oamenii plini de fiinţă precum se deosebesc obiectele din vis de realitate. Cu toate că pentru sufletele nepricepute toţi oamenii par a fi în aceeaşi măsură plini de fiinţă.
Dar mai pot să trăiască oamenii lipsiţi de fiinţă, mă veţi întreba? Da, pentru că atunci când focul se stinge de tot, fumul cel din urmă se învârteşte încă deasupra vetrei.
Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău
La noi în Balcani se întâlnesc încă, prin satele de munte, suflete simple cu atâta bunătate, încât dacă ar fi aruncate în orice stradă principală din cele cinci capitale, şi-ar aduce aminte, vrând, nevrând, de povestea despre tezaurul ascuns în pământ.
Ce s-ar întâmpla cu aceste suflete pline de bunătate, dacă ar studia şaptezeci şi şapte de filosofii şi teologii de la oraş?
S-ar întâmpla, fără nici o bănuială, acelaşi lucru ca şi cu omul sănătos care ar înghiţi şaptezeci şi şapte de pilule, potrivite pentru un om bolnav. S-ar îmbolnăvi.
Filosofiile şi teologiile se înmulţesc acolo unde se înmulţeşte imbecilitatea spirituală. Acolo unde este boala, acolo trebuie şi medicamentul.
Relaţia credinţei faţă de sistemele filosofice şi teologice este asemenea relaţiei dintre igienă şi medicament.
Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău
