Parintele Dumitru Staniloae si poetul Ioan Alexandru. Amintiri

Video Fara comentarii

Tot cu ocazia sărbătoririi a 108 ani de la naşterea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, am găsit un material video înregistrat în anul 1989 în care putem regăsi două mari personalităţi ale secolului trecut: pe Părintele Stăniloae şi pe poetul Ioan Alexandru. Cuvinte şi oameni vii, pe care nu avem voie să îi uităm şi la care poate ar trebui să luăm aminte şi astăzi. Vă dorim vizionare plăcută şi înălţătoare!

Viata părintelui Dumitru Staniloae

Articole Fara comentarii

Întrucât astăzi s-au împlinit 108 ani de la naşterea marelui teolog Dumitru Stăniloae, am hotărât să ne oprim puţin asupra biografiei sale, crezând că este necesar să ne cunoaştem valorile şi persoanele care nu ne permit să roşim în faţa străinilor. Vă dorim lectură cu folos!
Părintele Dumitru Stăniloae a fost preot, teolog, professor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist roman, fiind considerat unul dintre cele mai proeminente nume ale teologiei europene din secolul al XX-lea. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în 12 volume). A fost Membru de Onoare al Academiei Române.

200px-dumitru_staniloae.jpg

Dumitru Stăniloae s-a născut la Vlădeni, ca ultimul din cei 5 copii ai lui Irimie şi Rebeca Stăniloae, nepoată de preot. La data de 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii doi copii, gemeni, Dumitru (moarte în septembrie 1931) şi Mioara (moare în 1945). În 1933, se naşte Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaş. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naşte în 1959.
A urmat studiile secundare la liceul „Andrei Șaguna” din Brașov între 1914 şi 1922, şi cele superioare la Facultatea de Litere din Bucureşti (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuţi (între anii 1923 – 1927). La Cernăuţi a obţinut doctoratul în 1928.
Este trimis apoi de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultăţile de Teologie din Atena (1927 – 1928), Munchen şi Berlin (1928 – 1929), pentru a se specializa în Dogmatică şi Istorie bisericească şi face călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad. Reîntors în ţară, ocupă funcţia de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) şi titular, din 1935, de Dogmatică la Academia teologică „Andreiana” din Sibiu. Funcţionează ca profesor până în 1946. Între 1929 – 1932 şi 1936 – 1937, predă Apologetică, între 1932 – 1936, Pastorală, iar între 1929 şi 1934, limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936, ocupând această poziţie până în 1946.
Este hirotonit întru diacon în 1931, preot în 1932 şi protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi consilier arhiepiscopesc.
Începând cu ianuarie 1934 şi până în mai 1945, este redactor al publicaţiei „Telegraful Român”.
În 1947, este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la catedra de Ascetică şi Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultăţii în Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcţia de funcţionar la Sfântul Sinod, reluându-şi în octombrie postul la catedră.
În 1968 este invitat la Freiburg şi Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susţine conferinţe. În 1969 conferenţiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegaţiei B.O.R., în 1971.
Este numit „Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 şi este premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creștineşti.
În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru de onoare, în acelaşi an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Atena. În 1992 primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. În 1993, teologul Ioan I. Ică Jr. şi Mircea Păcurariu editează volumul omagial: „Persoană si comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vîrstei de 90 de ani”, Sibiu, Ed. Diecezană, 1993. În 2002 a apărut prima carte în engleză care discută analitic teologia Pr. Stăniloae: Lucian Turcescu, dir., Dumitru Staniloae: Tradition and Modernity in Theology (Center for Romanian Studies, 2002).
Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reţinut de Securitate alături de membrii mişcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959, este dus la penitenciarul Aiud, unde este ţinut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.
Moare în anul 1993 şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica, Bucureşti.

Lucruri ce s-au intamplat astazi…

Articole, Raluca Toderel Fara comentarii

Căutând pe internet date despre ziua de 16 noiembrie, am găsit mai multe decât m-aş fi aşteptat, unele dintre ele fiind chiar interesante.

De exemplu, in 16 noiembrie 1986 s-a nascut poetul Andrei Muresanu, autorul imnului nostru national. De asemenea, in 16 noiembrie 1852 a trecut la cele vesnice Nicolae Bălcescu, istoric român şi cel mai de seamă reprezentant al mişcării paşoptiste. Tot într-o zi de 16 noiembrie, în anul 1881, a fost înfiinţată Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Bucureşti, care aşadar împlineşte astăzi 130 de ani.

 dsc00007.JPG

Cel mai important eveniment petrecut într-o zi de 16 noiembrie, insa,  mi s-a parut a fi nasterea marelui dogmatist şi teolog român Dumitru Stăniloae, în anul 1903. Asupra acestuia din urmă ne vom opri astăzi, încercând să culegem şi să vă prezentăm date importante şi fragmente din opera sa.

Povestea zilei, 16-11-2011 – “Viata dupa moarte”

Povestea zilei Fara comentarii

Precum omul supravieţuieşte părului său tuns sau unghiilor sale tăiate ori mâinilor şi picioarelor tăiate, tot aşa va supravieţui şi întregului său trup.
Şi precum norul alb se deosebeşte de apa îngheţată, iar oţelul înroşit în foc se deosebeşte de oţelul rece, tot aşa se deosebeşte omul de lumea nemuritoare.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău