Pentru ca limbajul bisericesc presupune si o serie de termeni specifici, care nu sunt intotdeauna la indemana oamenilor, si pentru ca dictionarele, uneori, “ia-le de unde nu-s”, ne-am propus sa initiem o rubrica in cadrul blogului nostru, in care sa explicam anumiti termeni bisericesti, folosindu-ne in principal de Dictionarul de cunostinte religioase al parintelui profesor Ene Braniste, aparut la Editura Andreiana, 2010.

Aşadar, astăzi începem cu primii 5 termeni ai dicţionarului:

ABATE (lat. abbas, -atis, fr. Vabbe) - se numeşte superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumentul unei mănăstiri ortodoxe); e numit şi prior.

ABAŢIE, ABAŢII (ital. abazzia) - mănăstirea condusă de un abate sau o abatesă; stăreţie.

ABEL - în Biblie (Facere, cap. 4), fratele lui Cain, fii ai primilor oameni, Adam şi Eva, au avut un destin dramatic: Abel este ucis de Cain, fratele său, deoarece, aducând jertfă lui Dumnezeu din prodsele muncii lor, lui Cain i s-a părut că Dumnezeu a primit cu mai mare plăcere jertfa lui Abel. Pentru păcatul fratricid, Cain este blestemat să fie fugar pe pământ şi să nu-şi mai găsească liniştea. În iconografia ortodoxă, acest episod este ilustrat în pictura pronaosului bisericii (ex. la Bucov, Voroneţ, Humos) sau în pictura exterioară (pe pereţii din afară ai zidurilor bisericii)

Sursa imaginii

ABJUR (a abjura, lat. abjuro, -are) - a renega, a renunţa în mod public, uneori sub jurământ, la o credinţă; abjurare, renegare a unor convingeri.

ABLUŢIUNE (lat. ablutio, -onis = spălare) - purificare religioasă (ex. spălarea mâinilor - act religios, ritual, pe care clerul ortodox îl săvârşeşte înainte de a începe Sf. Liturghie)