Cuvânt post-faţă la volumul “O bârfă nespovedită” de Pr. Bogdan Taifas, Editura Agnos 2011

Tinereţea, îndrăzneala pertinentă, curajul Cuvântului, înmănuncheate de un fir nevăzut de spontaneitate şi îmbrăţişate de iubirea gândului frumos, pot fi remarcate ca fiind tot atâtea calităţi ale autorului, cât şi atuuri ale exprimării imediate, impulsive şi necesare limpezirii apelor tulburi ce ne înconjoară, mai ales astăzi… Pornind de la rigiditatea şi împietrirea bârfei într-o eră incipientă - dar cât de actuală -, traversând cu Moise prin marea făcută zid şi dar şi mormânt celor ce nu cunoşteau valoarea cuvântului dat şi, cu atât mai puţin, a Cuvântului Întrupat, ajungem la înţelegerea celor văzute, dar ascunse, rostite, dar nespuse şi, mai ales, strigate, dar neauzite, precum celor din pustie…, în gura mare, în patru zări, de cei aleşi - dintre noi - profeţi, pescari de oameni şi, de ce nu, mărturisitori ai Evangheliei lui Hristos-Domnul. Autorul ne plasează la intersecţia cerului şi a pământului, în simplitatea a două drepte firesc aşezate, care ne conduc spre crucea lui Hristos, asumată prin botez spre responsabilitatea Cinei Euharistice şi, de ce nu, spre împăcare în iubire adevărată - evitând sărutul lui Iuda -, ca dăruire a darului primit spre binecuvântare veşnică! Astfel ne-a surprins încă o dată tânărul preot eseist Bogdan Constantin Taifas, cu un gând frumos, trei degete, două drepte existenţiale întru aplecare adâncă şi smerită, fără derapaje ale demnităţii, făcându-ni-L pe Hristos Iisus Domnul oaspete de seamă al casei sufletului nostru. Şi cum îi stă bine fiecărui dăruitor de suflet, precum este preotul Bogdan Constantin Taifas, care şi-l aşterne pe hârtie, suspendată în aer pare să rămână o întrebare: noi ce-I oferim Celui ce ni Se oferă, după ieşirea din era de piatră a bârfei milenare?

Pr. Prot. Doru Grigore Gâdea