ABNEGAŢIE (lat. abnegatio, -onis) - renunţarea de bunăvoie la plăceri, la orice deşertăciune şi egoism: “Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine…” (Mt. 16, 24)

ABSIDA (apsis sau cogchi = scoică) - încăpere semicirculară, formând partea terminală a unei săli dreptunghiulare; aceata era, în vechime, forma de construcţie a unei săli de întruniri publice şi mai târziu şi prima formă de construcţie a bazilicilor creştine. În spaţiul semicircular era înălţată o tribună, unde stăteau oratorii sau judecătorii, când sala secea activităţii magristaţilor. În bisericile creştine, în acest spaţiu a fost aşezat altarul. Astăzi, bisericile ortodoxe construite în stil bizantin au trei abside: una este absida altarului, iar celelalte două formează cele două sânuri laterale ale bisericii dinspre nord şi sud, cu care se termină naosul la răsărit, formând cu absida altarului o treflă. Absida altarului s-a despărţit, cu timpul, de restul bisericii printr-un mic grilaj de lemn, piatră, metal care, înălţându-se, mai târziu, a devenit catapeteasma de azi; v. Stilul basilical.

Absida principală, Mănăstirea Voroneţ

ABSIDIOLE - se numesc absidele laterale mai mici (părţi lărgite ale altarului, spre nord şi sud), care formează proscomidiarul, la nord (unde se păstrează şi se pregătesc pentru sfinţire darurile de pâine şi vin, aduse de credincioşi), şi diaconiconul sau schevofilachion, la sud (unde se află un dulap în care se păstrează vasele sfinte, veşmintele preoţeşti şi cărţile de slujbă); aceste absidiole se mai numesc  şi pastoforii (pastoforion = încăpere mică).

ABSTINENT (lat. abstinens, -tis) - cumpătat, lipsit de lăcomie, cel care se abţine înfrângându-şi o plăcere.

ABSTINENŢĂ (lat. abstinentia) - puterea de a renunţa la plăcerile, poftele, îndemnurile instinctuale.