Povestea zilei, 7-11-2011 - “Sinuciderea”

Povestea zilei Fara comentarii

Sinuciderea nu este scurtarea suferinţelor, ci prelungirea lor. Albina care fuge dintr-un stup în altul ajunge să fie dispreţuită şi într-unul, şi în celălalt; dispreţuită în stupul din care a fugit şi dispreţuită în stupul în care a fugit.

Sinuciderea este încercarea de a fugi din împărăţia acestei vieţi. Însă pe un dezertor nici o împărăţie nu-l primeşte cu braţele deschise.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

“Nu exista moarte”
Marturii despre Parintele Arsenie Boca

Cartile noastre, Fragmente, Pr. Arsenie Boca Fara comentarii

- Fragment -

Era un frate, Traian, văduv, care făcea focul la catedrala din Sibiu, pe când eram student la Facultatea de Teologie. Acesta trăia numai cu prescură şi un pic de agheasmă. Stătea acolo unde făcea focul şi, până seara, citea tot mereu Psaltirea. Era un om al lui Dumnezeu, care astăzi s-a mutat şi el dintre noi. Când s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, Sfinţia Sa, i-a spus: “Să nu ne părăseşti!” Traian a zis: “Până la moarte…” Părintele a întins mâna şi i-a zis: “Nu există moarte!”.

 

3526_boca.jpg

Aşa era Părintele Arsenie! Asta era forţa lui dumnezeiască şi duhovnicească. Credinţa lui în Înviere. El era cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat! Era în continuu cu El. Aşa cum ne-a binecuvântat şi pe noi, să fim mereu cu Hristos Cel Înviat oriunde vom merge. De aceea, Părintele Arsenie, în toate prigoanele pe care le avea, nu era trist. Noi ne întristam de câte ceva şi ziceam că, vai, ce necaz avem noi, iar dânsul suferea de zeci de ori mai mult decât noi şi nu se întrista!

Pr. Petru Vamvulescu (Sibiu)

În curând la Editura Agnos: “Mărturii despre Parintele Arsenie Boca”

Dictatura mediocritatii

Articole, Pr. Constantin Necula 5 Comentarii

Nu au fost puţine verile grele care au trecut peste noi în ultimii douăzeci de ani. Nu. Nu-i vorba de încălzirea globală ori de fenomenele meteorologice. Nici măcar de criza prin care lumea a ajuns, în sfârşit, la preţul corect plătit pentru cifrologia în care şi-a îngropat credibilitatea.

E vorba despre dictatura mediocrităţii, ce şi-a aruncat năvodul peste Ţară. Despre modul în care resursele umane ale unei ţări sunt batjocorite, tensionate şi părăsite dinaintea flagelului financiar-economic în care ne zbatem. Căci pe lângă criza financiară avem o criză a integrării în UE, avem legalizarea minciunii şi manipulării media, avem decăderea dinspre morală spre eticismul ateu. Pentru tânărul creştin, cu aşteptările şi viziunea sa asupra veşniciei, tensiunea este de nesuportat, riscând uneori să ajungă în deznădeje şi neorânduială duhovnicească. Şi uneori Biserica, prin discursurile sale paralele şi disjuncte, prin aroganţele extremiste sau pietismele lamentabile, încarcă de deznădejde „folderele” sufleteşti ale unei generaţii de bulversaţi. Pentru că ceea ce emit extremiştii - liberali ori absurzi, deplasaţi spre ideologii care vulgarizează Ortodoxia - ţine de boala care ne cotrobăie prin suflete tot mai des: mediocritatea.
Din dorinţa de a obţine cât mai mari note la examene cu cât mai puţină muncă, tinerii au ales să facă şcoli mediocre, cu diplome soft. Din dorinţa autonomiei financiare se angrenează în tot soiul de servicii şi proiecte din care storc bani mizeri, de la patroni specializaţi deja în exploatarea naivităţii tinereşti. Din dorinţa de a le fi mai uşor părinţilor, tinerii acceptă servicii rezervate în Occidentul evoluat spre egoism acerb numai „luzărilor”, pierduţilor, săracilor din lumea a treia, a patra, a cincea… Din care credeam că nu mai facem parte. Copiii care-şi asumă responsabilităţi de părinţi, cu toată tragedia ce se naşte de aici, pierd din vedere pregătirea lor, adâncirea lor în studiu şi practică intelectuală ori duhovnicească. Şi devin tot mai mediocri - deşi mediocritatea nu are grade de comparaţie -, tot mai acri şi mai demotivaţi. Chiar când cred că sunt creştini, când declară aceasta, se simt demotivaţi, plictisiţi, devenind obraznici, obosiţi, absurzi în pretenţii. Obosiţi de mediocritatea din care-şi trag seva zilnică.
Dictatura mediocrităţii a lovit aşadar tineretul, sufocându-l. A manelizat cultura, devenită un lux aproape nenecesar, la vremea în care maneliştii sunt mai prezenţi în cultura României decât oamenii crescuţi în duhul românismului şi al Ortodoxiei. Din nefericire şi tinerii noştri - dar care or fi cei care nu sunt ai noştri?! - nu au depăşit nivelul general. Modul în care evoluează în viaţa şcolară, în raporturile cu părinţii, cu adunarea creştină căreia-i aparţin, eludarea unei vieţi duhovniceşti construită pe smerenie şi părtăşia cu Biserica, prin lucrarea pedagogică a Duhului Sfânt în viaţa lor, toate acestea şi alte multele sunt semnul îmbătrânirii mediocre a tineretului nostru. E suficient să analizăm modul în care îşi lucrează mântuirea, modul în care emit pretenţii de cunoaştere a Scripturii şi a mărturisirii de credinţă, fără a avea habar de ele; toate arată că, din orgoliile absurde ale maturilor, s-a ratat o generaţie întreagă de tineri. Unii dintre ei au descoperit dimensiunea decăderii în mediocritate în contact cu jumătăţile de măsură pe care societatea occidentală le propune. Şi s-au convertit, născându-se de Sus, după ce au fost târâţi pe jos. De la ei aşteptăm semnalul de reactivare a celulei creştine care stă în miezul sufletului tinerilor noştri. Atât doar că nu am dăruit tinerilor pârghiile prin care să ne comunice dramele lor, tragediile multora dintre ei. Este momentul să restructurăm comunicarea din Biserică. Nu prin activarea blogurilor ori forumurilor internaute. Nimic nu este mai necomunicant decât falsele păreri, unilaterale şi fără temei de cele mai multe ori, aglutinate în masa de mediocritate a comunicării de acum. Dinspre reconstituirea parohiilor vii, ancorate în rugăciune şi cunoaşterea Scripturii, în trăirea ei directă prin intermediul purtării de grijă a unui duhovnic încercat, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, trebuie repornită vindecarea de mediocritate a tineretului nostru. Numai acolo unde comuniunea cu Maica Domnului nu-i cuvânt ieftin, iar sfinţii nu sunt excluşi din viaţa cotidiană, există ieşire din modelel mediocrităţii.
Trebuie să le acordăm mai multă încredere tinerilor, să credem că Hristos crede în harisma tinereţii lor. Să-i ajutăm să crească oferindu-le în primul rând încredere, nu speriindu-i de responsabilizare, ci oferindu-le responsabilităţi în numele lui Dumnezeu.
Am auzit, nu de mult, un slujitor al altarului extrem de deranjat de faptul că susţineam nevoia culturalizării în Hristos a tineretului. El spunea că tinerii noştri ştiu deja o mulţime de lucruri, au o cultură liturgică, au o cultură a revelaţiei asumată. Poate. Cultură creştină înseamnă, în schimb, fidelizare a efortului, refuzul mediocrizării, muncă şi rugăciune deopotrivă, meditaţie şi lectură, şcoală şi asceză. Iar dacă vrem să mai salvăm ceva din dezertările spre mediocritate, de aici trebuie pornit.

Nu avem timp de snobisme misionare. Dar vom avea timp să ne rugăm şi să nădăjduim împreună. Ne vom face timp să fim mai mult împreună. Cât mai avem tineri dispuşi să ne stea alături, nu-i totul pierdut.

Ortodoxia nu este chemată să aibă acţiuni la concurenţă cu celelalte confesiuni ori secte. Singura concurenţă pe care o are de împlinit este aceea cu Evanghelia. Cu plinirea poruncilor. De aici să începem.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Update – K. K. Şi Pr. Mihail Stanciu reloaded! Înşelarea continuă!!!

Klaus Kenneth, Romeo 39 Comentarii

De curând, Părintele Mihail Stanciu, fost stareţ al Mănăstirii Antim din Bucureşti ¬- şi blogger în cea mai mare parte a timpului -, în stilul său caracteristic de a-şi da cu părerea despre orice mişcă în Biserica Ortodoxă, a mai bifat un subiect la zi (de la care, fie vorba între noi, se pare că i s-a tras şi pierderea stăreţiei): Klaus Kenneth.

De data aceasta, Părintele Mihail catadicseşte să se lege nici mai mult, nici mai puţin decât de Pr. Prof. Vasile Mihoc, redutabilul profesor de teologie de la Sibiu, care l-a invitat pe Klaus Kenneth în biserica sa şi l-a îndemnat să ţină un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi la Sf. Liturghie. Şi se lamentează, destul de jenant, acelaşi Pr. Mihail, întrebându-se cum de e posibil ca un teolog de talia Pr. Prof. Vasile Mihoc să se lase înşelat de Klaus Kenneth şi să aibă, culmea, opinie separată de cea a Pr. Mihail Stanciu!
În continuarea materialului, acelaşi Pr. Mihail (căruia îi face plăcere să se semneze întotdeauna, pe blog, cu Pater Mihail, de parcă denumirea noastră românească de părinte l-ar stânjeni oarecum… Din smerenie, desigur!), lansează, în accepţia sa, o dezvăluire incendiară: „Ţin să reamintesc de la bun început și să precizez faptul că titlul best-seller-ului lui K.K. în limba română (”2 milioane de kilometri în căutarea Adevărului”) nu reprezintă traducerea reală și exactă, în limba germană el fiind “Zwei Millionen Kilometer auf der Suche” (2 milioane de kilometri în căutare), coperta originală nici măcar amintind de Hristos sau de Crucea Sa. Chiar nu pot înțelege de ce traducătorii români i-au adăugat Adevărul, când tocmai Acesta îi lipsește…”.
Dacă Pr. Mihail Stanciu ar fi avut până acum vreun contact cât de cât direct cu vreo editură şi ar fi reuşit să îşi ducă la bun sfârşit vreo carte personală pe care să încerce să o publice undeva (ne cerem iertare Părintelui că l-am putea suspecta de aşa ceva…), ar fi ştiut şi că autorul, în momentul în care trimite manuscrisul spre publicare unei edituri, îi dă acesteia dreptul să intervină, uneori extrem de mult, în iconomia acelei cărţi. Scriitori celebri au apărut publicaţi cu titluri total diferite de cele pe care ei le propuseseră iniţial. A se vedea Emil Cioran cu Schimbarea la faţă a României, George Călinescu cu Enigma Otiliei etc. Klaus Kenneth şi-a denumit cartea Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului. Acesta este titlul original al cărţii! Editorii germani, deoarece cartea apărea într-o ţară eminamente catolică, au renunţat la partea finală, din raţiuni destul de evidente. Raţiuni care, desigur, îi scapă prea uşor Părintelui Mihail. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte coperta, orice autor ştie că aceasta e treaba editurii şi a modului în care ştie acea editură să îşi vândă produsul, pentru a-şi recupera banii investiţi.
Şi, ca şi cum acestea nu ar fi fost de ajuns, Părintele Mihail revine, zice el, să prezinte parte din „ideile, unele neclare, altele eretice de-a dreptul, promovate duminică de K.K. în biserica din Sibiu”.
Şi, spune el:
„1. Trecând peste stilu-i caracteristic destins, necoerent logic, fără continuitate, presărat cu glumițe și mișcări scenice de tip du-te - vino prin biserică, gesticulări teatralicești și vocalizări avocățești, mai întâi de toate nu L-a mărturisit pe Iisus Hristos - Domn și Dumnezeu. Tot timpul vorbea numai de Gott (Dumnezeu) fără să facă referiri precise la Mântuitorul nostru Iisus Hristos și la Biserica Lui care este una - Ortodoxă, la Tainele Bisericii fără de care nu există viață duhovnicească.”
Pentru oricine a asistat la cuvântul lui Klaus Kenneth din acea duminică, aceste afirmaţii sunt nu doar gratuite, ci de-a dreptul mincinoase. Îl rugăm pe Pr. Mihail să posteze predica lui Klaus, pentru a-şi argumenta acuzaţiile. În acea predică, Klaus Kenneth a vorbit, în cea mai mare parte, despre Taina Sfintei Împărtăşanii şi necesitatea ei ultimativă, despre importanţa icoanelor, despre Maica Domnului etc.
„2. S-a apucat să interpreteze în mod personal scrisul din aureola Mântuitorului Hristos, arătând că literele grecești “Ο ΩΝ” (rostite O On și traduse prin “Cel ce este”) ar fi tot una cu mantra “aum” din “religiile” orientale. Doamne ferește! Înseamnă că marele predicator K.K. nu face diferența între personalismul creștin și golul depersonalizant al drăcismelor orientale, între numele persoanei dumnezeiești a Fiului și neantul cosmic impersonal, între rugăciunea ca dialog interpersonal treaz și incantația repetată hipnotică.E foarte gravă asocierea și echivalarea aceasta și este o erezie ucigașă de suflet.”
Total fals! Nu a fost vorba niciun moment de asemănarea dintre acele litere greceşti şi mantrele orientale! Şi asta poate verifica oricine din înregistrările audio pe care vom încerca să le obţinem şi le vom posta pe site.
„3. Spre finalul poliloghiei sale, K.K. a propus, și toți, inclusiv părintele Mihoc, au executat (mai puțin câțiva martori oculari care n-au căzut în plasă și care observau stupefiați ce se petrecea în jurul lor), câteva minute de liniște, cu ochii închiși, timp în care el (K.K. adică) le sugera să lase toate resentimentele și grijile deoparte, să-i considere pe toți oamenii frați, să-și imagineze bunătate și înțelegere etc. (mesaje iubiriste adogmatice), atenție!, nu să se roage! Atmosfera părea una de ședință de hipnoză și sugestie în masă, nu de prezență vie și trează în Duhul și în Biserica lui Hristos.”
În cheia interpretărilor de mai sus, nu mai miră pe nimeni până unde poate ajunge fabulaţia Părintelui Mihail. Şi, aşa după cum ne-a obişnuit fostul stareţ al Mănăstirii Antim, lucrurile luate din context şi prezentate tendenţios pot crea, într-adevăr, diversiune în rândul celor neinformaţi.
Mai redăm doar un fragment dintr-un comentariu al stareţului blogger la articlul său (vechea practică românească: el scrie, el comentează…):
„Greșelile dogmatice, mistice și practice sunt multe și repetate la fiecare ieșire la rampă a lui K.K., însă ele sunt amestecate, iată, și cu unele lucruri adevărate, clare, iar multora le scapă din atenție. Ce rămâne în sufletul unui ascultător este tonul și atitudinea (transmise de K.K.) de dispreț față de ierarhia văzută, față unele lipsuri reale ale oamenilor din Biserică. Ciudat este că K.K. niciodată nu a îndemnat pe oameni să se roage pentru ca Dumnezeu să curețe și să vindece aceste lipsuri. Ca și cum te-ai putea mântui fără Biserică, Sfinte Taine, preoția și dogmele revelate și întemeiate de Domnul Hristos. Noi să ne asumăm unii pe alții în rugăciune “și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Aş avea doar câteva întrebări pentru Pater Mihail:
1. Dacă am înţeles bine, sunteţi monah. Din câte ni s-a spus în facultăţile de teologie şi din practica monahală, orice acţiune a unui monah - cu atât mai mult una ce ţine de propovăduire - se face doar cu binecuvântarea duhovnicului şi, în cazul d-voastră, cu a ierarhului locului. V-am ruga respectuos să ne spuneţi cu a cui binecuvântare duceţi această campanie împotriva lui Klaus şi dacă ştie vreunul din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române despre ceea ce aţi scris referitor la acest subiect.

2. După cum ştim, în practica ortodoxă, cuvântul duhovnicului este decisiv pentru manifestările ucenicului. Klaus Kenneth are binecuvântarea Pr. Zaharia Zaharou de a susţine conferinţe în România (lucru de care vă feriţi să amintiţi, desigur, şi despre care aţi putut afla foarte uşor de la Părintele Zahara însuşi, de când a fost în România) şi, mai mult decât atât, are binecuvântarea fiecărui ierarh al locurilor în care conferenţiază. Cum vă puteţi permite, ca monah al acestei Biserici (e drept, unul din miile de monahi români), să contestaţi autoritatea bisericească în virtutea căreia funcţionaţi? Şi, totodată, să anulaţi complet instituţia duhovniciei, acea instituţie în baza căreia Klaus Kenneth a primit binecuvântarea de a propovădui în România?!
3. Puteţi numi câteva nume de ierarhi sau teologi de marcă din ţara noastră care să vă susţină punctul de vedere? Cunoaştem în schimb o mulţime de oameni care, spre deosebire de d-voastră, l-au cunoscut personal, i-au citit cărţile, i le-au prefaţat, i le-au recomandat…
Vă susţineţi afirmaţia că următoarele personalităţi sunt în înşelare?
Pr. Sofronie Saharov (care i-a dat binecuvântarea pentru apariţia cărţii)
Pr. Zaharia Zaharou (care i-a dat binecuvântarea pentru conferinţele din România)
Pr. Rafail Noica (cu care, deşi retras total din lume, s-a întâlnit în România. A se vedea inclusiv pozele cu cei doi, în volumul Călător pe pământ românesc, http://www.agnos.ro/blog/2010/04/22/calator-pe-pamant-romanesc-o-noua-carte-klaus-kenneth/)
Stareţii Mănăstirilor Lupşa, Lainici, Albac etc. (http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-manastirea-lainici-mai-2010/)
ÎPS Dr. Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului (care i-a dat binecuvântarea pentru publicarea cărţii în limba română)

ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Crişanei şi Maramureşului (care l-a invitat special la Alba Iulia, în primăvara anului trecut, pentru a susţine o prelegere în cadrul unui simpozion internaţional organizat de Facultatea de Teologie din Alba şi, în câteva rânduri, pentru susţinere de conferinţe)
ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (care l-a invitat special la Iaşi pentru susţinerea unei conferinţe şi care l-a avut oaspete la masă. A se vedea http://www.agnos.ro/blog/2010/06/04/klaus-kenneth-la-iasi-si-in-pelerinaj-in-bucovina-si-ucraina/)
PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului (http://www.agnos.ro/blog/2010/05/19/klaus-kenneth-in-conferinta-la-caransebes-mai-2010/)
PS Gurie, Episcopul Devei (http://www.agnos.ro/blog/2010/05/19/klaus-kenneth-la-deva-2010/)
ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului (cu a cărui binecuvântare a conferenţiat la Curtea de Argeş)
ÎPS Bartolomeu Anania (cu a cărui binecuvântare a conferenţiat la Cluj, în două rânduri. http://www.agnos.ro/blog/2010/05/25/klaus-kenneth-la-cluj-mai-2010/)
Şi lista ar putea continua mult încă…
De asemenea, credeţi că sunt în înşelare foarte mulţi din părinţii profesori de teologie, care recomandă inclusiv ca lectură obligatorie cartea Două milioane de kilometri în căutarea adevărului?
4. Klaus Kenneth a fost invitat în repetate rânduri în emisiunile Trustului Patriarhiei, Trinitas TV (în două rânduri), Radio Trinitas (în trei rânduri), Ziarul Lumina (unde a avut trei interviuri generoase). Pe lângă acestea, a părut într-o mulţime de media eparhiale locale. Sfinţia Voastră dezavuaţi aceste iniţiative ale oamenilor Patriarhiei Române? În ce parte vă poziţionaţi referitor la cele semnalate? Şi, nu în ultimul rând: Sfinţia Voastră de ce Patriarhie aparţineţi?
5. Cum vă permiteţi să ignoraţi şi să blamaţi întreaga ierarhie bisericească, suspectând-o de tot felul de lucruri şi expunând-o propriilor d-voastră orgolii, doar pentru a vă face rating unui blog pentru care, oricum, nu aveţi binecuvântare?
6. De când unui monah îi revine ascultarea de blogger şi cum se împacă aceasta cu ritmul şi canonul de rugăciune, retragere din lume, nevoinţă, asceză etc. specific oricărui călugăr?

Aşteptăm cu sincer interes răspunsul la aceste întrebări.

Romeo Petraşciuc

 A se citi şi:


http://www.agnos.ro/blog/2010/05/13/pr-mihail-stanciu-versus-klaus-kenneth/ 

 http://www.agnos.ro/blog/2010/08/03/pr-mihail-stanciu-alias-pater-mihail-nu-mai-e-staret-al-manastirii-antim/

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/ispita-staretului-blogger-29435.html 

Martorul Domnului

Cartile noastre, Fragmente 1 Comentariu

fragment din volumul “Oameni iubiţi de Dumnezeu” al părintelui Nicolae Stoia

 „Acesta spre mărturie a venit ca să mărturisească despre Lumină,

pentru ca toţi să creadă prin el” (In 1, 7)

Ştefan Zweig, cunoscutul scriitor austriac din perioada interbelică, mi-a rămas în suflet prin foarte izbutitele sale nuvele, dintre care vreo trei, respectiv Şah orb, Amoc şi Secret arzător, pot sta cu cinste până şi în cele mai pretenţioase antologii ale literaturii universale. Dintre celelalte lucrări ale sus-amintitului autor, una se distinge prin originalitatea cu care abordează realitatea istorică, întrucât el propune o perspectivă care ţine de domeniul speculaţiei filosofice, cu certe prelungiri înspre metafizică. Este vorba de opusculul intitulat Orele astrale ale omenirii în care ne sunt prezentate câteva dintre momentele de răscruce ale istoriei universale, căreia, prin implicaţiile lor, aveau să îi influenţeze decisiv evoluţia.

Campania antiromană a cartaginezilor sub conducerea lui Hanibal, cu elementul său de inimaginabilă nebunie - traversarea Alpilor, în plină iarnă, de către oameni neobişnuiţi cu frigul, împreună cu animalele lor exotice - e unul dintre ele. Dar nu într-aceasta stă nota de imprevizibil a momentului respectiv, ci în faptul că Hanibal, după ce spulberă armata romană şi reuşeşte să ajungă înaintea porţilor „cetăţii eterne”, mai trebuia să facă un ultim gest: să intre în Roma şi să se înstăpânească acolo, prin aceasta Imperiul Roman având să dispară din istorie. Cu toate acestea, din motive care le scapă istoricilor, Hanibal ezită să facă pasul decisiv, în pofida presiunilor exercitate de generalii săi, şi, într-un moment absolut inexplicabil, decide să se întoarcă la Cartagina. Acestea au fost, povestite cu aproximaţie, faptele istorice. De aici încolo, intrăm în domeniul subţire al speculaţiei, fiind obligaţi să ne punem câteva întrebări. Ce s-ar fi întâmplat dacă şovăielnicul Hanibal ar fi intrat în Roma? Care ar fi fost configuraţia Europei, în eventualitatea în care frâiele puterii ar fi încăput pe mâinile cartaginezilor? Mergând mai departe, o altă întrebare se cere imperios rostită: ce destin ar fi avut religia creştină într-o Europă cucerită şi dominată de nord-africani şi care ar fi fost modelată după cu totul alte tipare decât cele iudeo-greco-romane, după care s-a structurat civilizaţia europeană, leagănul de mai apoi al creştinismul?

Dintre celelalte „ore astrale” puse în discuţie de Ştefan Zweig, mi-aş permite să mai zăbovesc niţel asupra încă uneia. În anul 1400, pe actualul teritoriu al Turciei, în apropierea Ankarei, are loc cea mai mare bătălie din Evul Mediu; mare, şi prin mulţimea soldaţilor angrenaţi în luptă, dar, mai ales, prin consecinţele sale. Este vorba de confruntarea armată dintre otomanii în număr de peste o sută de mii, conduşi de impetuosul Baiazid Ilderim, şi mongolii, tot pe atâţia la număr, conduşi de Tamerlan. Turcii se aflau în plină campanie de cucerire a Europei, care traversa o perioadă nu tocmai fastă, fiind răvăşită de multe şi sterile lupte intestine, iar Bizanţul, străjerul fruntariilor europene, îşi trăia cele din urmă momente ale inevitabilei prăbuşiri. Bătrâna Europă măcinată de lupte interminabile şi Bizanţul, restrâns ca teritoriu, care ajunsese doar o umbră a gloriei de altădată a romeilor, erau o pradă îmbietoare şi cât se poate de lesnicioasă pentru geanabeţi. În acest moment cu adevărat „astral” pentru destinul Europei, se iţesc în scenă obscurii mongoli, care înaintează intempestiv şi râvnesc, şi ei, aceeaşi pradă după care tânjeau otomanii. Urmarea acestor fapte va fi celebra bătălie de la Ankara, din anul 1400, în urma căreia osmanlii vor fi spulberaţi, iar Baiazid, închis într-o cuşcă, dimpreună cu cei trei fii ai săi. Însă, la fel de brusc şi de inexplicabil cum au apărut, mongolii îşi întrerup subit campania de cucerire a Europei şi se topesc în vastul teritoriu asiatic, iar otomanii ies de pe scena istoriei pentru o jumătate de veac, până în 1453, anul nefericirii bizantine. Neobişnuita confruntare de la Ankara, cu imprevizibilul său deznodământ, aşijderea te obligă să-ţi pui o întrebare de-a dreptul neliniştitoare: care ar fi fost soarta Europei, atât de râvnită de otomani, dacă nu i-ar fi zvânturat mongolii care au apărut în chip absolut surprinzător din stepele imense ale Asiei Mici? Şi ce s-ar fi întâmplat dacă mongolii învingători şi-ar fi continuat drumul către Europa nepregătită să facă faţă unei ofensive militare atât de impetuoase? Întrebări cărora nu li se vor putea da niciodată răspunsuri pe măsură şi care te trimit spre un alt orizont decât cel al simplei analize istorice.

Am făcut acest poate prea lung ocol de la ceea ce vreau să spun, deoarece socotesc că există câteva similitudini între aşa-numitele, de către Ştefan Zweig, „ore astrale ale omenirii” şi momentul cu adevărat unic din istoria universală, naşterea Fiului lui Dumnezeu, împreună cu circumstanţele în care s-a petrecut. De bună seamă, Întruparea este un act care descinde dintr-o altă zare, cu rosturi care nouă nu ne sunt la îndemână, dar care aparţine, deopotrivă, şi istoriei omeneşti, ale cărei legi nu le putea încălca, pentru că ar fi alunecat în arbitrar. Întruparea Domnului este fapt divin care s-a petrecut în împrejurări istorice concrete, care îşi au şi ele incontestabila contribuţie la împlinirea sa, pentru că Dumnezeu nu Se sustrage şi nici nu Se suprapune istoriei, ci se aşază în trupul ei atunci când „toate erau gata” (Mt 22, 4) să-L primească. Fără existenţa acestor elemente care ţin de palierul uman, împlinirea evenimentului absolut unic al Întrupării nu s-ar fi putut petrece. Întâlnirea lui Dumnezeu cu lumea cerea un moment de maturitate a istoriei, în care toate să curgă către aceeaşi ţintă şi să se adeverească pregătite întru primirea Logosului. Orice altă modalitate de apropiere a lui Dumnezeu de lume ar fi compromis istoria, care este „un risc acceptat de Dumnezeu” . Dar şi omul poate compromite cursul lucrurilor, întrucât are libertatea să-L refuze pe Dumnezeu, Care nu se poate apropia de noi fără deschiderea (Ap 3, 20) şi acceptul (Mc 8, 32) nostru, El vădindu-Se într-o anumită „dependenţă” faţă de om, deoarece, fără împreună-lucrarea omului, mântuirea nu ar fi decât un act univoc, care L-ar azvârli pe Dumnezeu în absurd, situaţie pe care, de altminteri, cu deplină obiectivitate, câteşipatru evangheliile nu ezită să o consemneze, atunci când amintesc că Iisus, aflându-Se în patria Sa, „n-a putut să facă acolo nicio minune din pricina necredinţei lor” (Mc 6, 5).

Dar Dumnezeu ne-a luat prea în serios ca să încalce legile după care lumea se conduce şi a venit la noi, „nu cum ar fi putut El, ci cum puteam noi să-L vedem” , doar atunci când toate erau pregătite să-L primească. Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, cunoscută îndeobşte sub numele de vremea mesianică, este şi ea o „oră astrală a omenirii”, dar într-un mod cu totul deosebit, aici fiind vorba de „cu mult mai mult decât atât” (Mt 11, 9), întrucât niciodată nu a mai fost atât de transparentă prezenţa lui Dumnezeu în contingent. Istoria este suma faptelor şi a întâmplărilor oamenilor, dar nu doar a lor, pentru că, dincolo de graniţele sale spaţio-temporale, se străvede o raţiune care le providenţiază pe toate spre un scop, salvându-le din alunecarea în absurd, fără să le rănească sau să le împieteze în curgerea lor. Chiar căzută în păcat, lumea nu a fost abandonată de Dumnezeu, ci s-a păstrat în legătură cu El, prin intermediul unor oameni aleşi pentru împlinirea tainicelor Sale scopuri. Avraam, Moise, Ilie şi toată strălucita pleiadă de profeţi ai Vechiului Testament au avut tocmai menirea de a menţine nestinsă candela nădejdii în venirea Izbăvitorului, „toţi mărturisind despre El” (In 5, 39) şi fiecare, în felul său specific, prevestind sosirea acestui moment unic şi cu atâta înfrigurare aşteptat din străvechimea istoriei umane.

Momentele mari au nevoie de oameni pe potriva măreţiei lor. Există, de altfel, o certă intercondiţionare între evenimentele istorice şi protagoniştii lor, fără să se poată delimita în ce măsură faptele respective îşi cer actanţii şi cât de mare este contribuţia acestora la împlinirea lor. Sfântul Ioan Botezătorul încununează şirul marilor bărbaţi ai Vechiului Testament, care „culminează în aceste două fiinţe: Mireasa şi Prietenul Mirelui” prin care Dumnezeu Şi-a făcut cunoscută voia Sa de mântuire a lumii, Ioan depăşindu-i pe toţi, deoarece „între cei născuţi din femei nu s-a ridicat unul mai mare decât el” (Mt 11, 11). A fost cel mai mare pentru că a stat la cumpăna dintre cele două perioade ale istoriei mântuirii, lui revenindu-i rolul de a anunţa sfârşitul celei dintâi, cea a legii vechi şi a profeţilor „care au propovăduit până la el” (Mt 11, 12), şi de a prevesti zorii celei noi: „gătiţi calea Domului, drepte faceţi-I cărările!” (Mt 3, 3), purtându-le pe amândouă spre Cel după care se cereau, după Mesia, plinitorul istoriei.
Sfintele Evanghelii sunt destul de reţinute în a ne oferi informaţii despre viaţa şi activitatea Sfântului Ioan, dar atâtea câte avem ne sunt suficiente spre a ne face o părere justă despre existenţa lui de excepţie. Născut din părinţi înaintaţi în vârstă, situaţie întâlnită şi la alte personalităţi religioase ale Vechiului Testament, tatăl său era preot la templul din Ierusalim, căsătorit cu vrednica Elisabeta. Venirea sa în lume este o întreţesere de fapte care ţin de sfera normalităţii umanului şi altele care ies din ordinea firescului, precum vestirea naşterii de către îngerul Gavriil, vârsta înaintată a părinţilor, muţenia subită a tatălui său, ca o pedeapsă a neîncrederii în vestea adusă de înger. Însă, dincolo de aspectul lor supranatural, prin toate aceste elemente, Dumnezeu dorea să îndrepte atenţia lumii asupra persoanei lui Ioan, cel care avea să devină o mărturie referitoare la mesianitatea lui Iisus, pentru că „toţi câţi auzeau acestea le puneau la inimă, zicând: ce va să fie acest copil? Căci într-adevăr mâna Domnului era cu el” (Lc 1, 66).

taierea-capului-sfantului-ioan-botezatorul.jpg

Precât de atipică i-a fost naşterea, pe atât de neobişnuită i-a fost şi viaţa. Retras în aspra pustie a Iudeii, Ioan se consumă într-o existenţă de o spiritualitate extremă - „avea îmbrăcăminte din păr de cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcuste şi miere sălbatică” (Mt 3, 4), ceea ce îi atrage admiraţia unanimă, fiind socotit „îngerul ce-I va pregăti calea Domnului” (Mal 3, 1). Prin izbânzile sale spirituale, greu de imaginat pentru un om obişnuit, Sfântul Ioan se pregătea pentru ceea ce era chemat să devină: martorul Fiului lui Dumnezeu în faţa lumii. Câteşipatru evangheliştii sunt unanimi în a-l prezenta pe Ioan drept mărturisitorul lui Iisus în faţa lumii. Numai în capitolul I din Evanghelia după Ioan, unde se vorbeşte cel mai detaliat despre întâlnirea dintre Iisus şi Ioan, verbul a mărturisi sau una dintre formele sale este folosit de nouă ori: „eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 34), ceea ce îi evidenţiază tocmai calitatea de garant al mesianităţii lui Iisus în faţa lumii: „şi eu nu-L cunoşteam; dar pentru ca El să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă” (In 1, 31). Şi dacă profeţii care l-au precedat şi-au consumat existenţa în aşteptarea clipei solemne în care Mesia va veni în lume, întrezărind-o doar prin negura veacurilor, lui Ioan i-a revenit cinstea să anunţe sosirea acestui moment: „iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii! Acesta e Cel despre Care eu spuneam: După mine vine un bărbat Care înaintea mea s-a plinit, fiindcă mai înainte de mine era” (In 1, 29-30).

Trebuia ca vestitorul marii taine să aibă o viaţă de excepţie şi o reputaţie ireproşabilă, căci numai aşa îi putea convinge pe contemporanii săi despre împlinirea acestui fapt divin; doar în acest chip le putea înfrânge cerbicia necredinţei şi îi putea smulge din suficienţa în care se zăvorâseră. Avem aici ilustrarea perfectă a raportului dintre personalitate şi mulţimea care se cere modelată şi condusă spre o anumită ţintă, dar şi a riscului pe care îl presupune raportul respectiv, acela că, la un moment dat, mulţimea, chiar biruită de forţa de atracţie pe care o emană personalitatea, ar putea să se răsucească, răsturnând până şi cele mai optimiste previziuni şi anihilându-şi conducătorul. De-a lungul timpului, au existat nenumărate astfel de situaţii, în care făuritori de istorie au fost distruşi tocmai de cei pe care i-au îndrumat, numai că marile personalităţi, indiferent de domeniul în care şi-au desfăşurat activitatea, au acţionat în virtutea unor interese personale, fiind îmboldiţi de orgoliu şi dorind să se afirme pe ei înşişi, ceea ce i-a condamnat să devină, finalmente, victimele propriilor metehne. Sfântul Ioan Botezătorul a fost şi el o astfel de personalitate marcantă, dar ceea ce îl distinge de ceilalţi şi-l face cu totul unic este faptul că el nu s-a lăsat înghiţit de ispita puterii, ci a ştiut să se înalţe deasupra ei, păstrându-se nesmintit în sensul misiunii pentru care a fost chemat de Dumnezeu, aceea de „îndreptător al lumii spre calea Domnului” (In 1, 23). A existat o clipă cu adevărat astrală pentru cursul evenimentelor la care facem referire, a cărei povară a stat pe de-a-ntregul pe umerii acestui bărbat sfânt şi care ar fi putut lua o cu totul altă turnură. Este vorba de momentul de dinaintea intrării Mântuitorului în istorie, când „poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan: „Nu cumva el este Hristosul?” (Lc 3, 15). Ceas de grea cumpănă, în care mărturia lui Ioan despre Iisus avea să fie decisivă, deoarece, în momentul respectiv, Iisus era încă necunoscut şi oarecum „dependent” de mărturia acestuia.

Încerc să mi-l închipui pe sfântul bărbat şi să înţeleg prestaţia lui de excepţie, care avea să se dovedească decisivă pentru cursul evenimentelor. Cu aspectul său rebarbativ şi, totuşi, asemuit îngerilor; plutind mai degrabă deasupra pământului, decât locuindu-l; firav, dar, în acelaşi timp, copleşitor prin autoritatea sa morală; înfipt în trupul veacului ca un jungher, pricinuindu-le tuturor nemulţumiri şi suferinţe. Ostaşi, vameşi, farisei, arhierei şi capete încoronate, toţi de-a valma îl frecventau, atraşi de cuvintele sale ca de un irezistibil magnet. Toţi sunt certaţi cu asprime, dar niciunul nu îndrăzneşte să cârtească împotriva lui. Iubit şi urât deopotrivă, Ioan era personalitatea cea mai controversată a timpului, dar şi cea mai impunătoare. Atât de mare îi era autoritatea, încât nici măcar regele Irod, deşi mustrat pentru fărădelegea de a fi luat în căsătorie pe femeia fratelui său, Filip, nu cutează să se atingă de el, deoarece „se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămânea-ndelug pe gânduri şi bucuros îl asculta” (Mc 6, 21), astfel încât numai în urma unor intrigi mârşave şi a multor presiuni se încumetă să-l arunce în temniţă.

Ioan era, pentru vremea respectivă, un adevărat far călăuzitor. Iubit de noroade, consultat de farisei şi de saduchei, respectat de vameşi şi de ostaşi şi urât, într-aceeaşi măsură, de potentaţii momentului, pe toţi îi copleşea cu incontestabila lui autoritate. Aici socotesc că se află esenţa chestiunii legate de Sfântul Ioan Botezătorul ca martor al Domnului. Fiind unanim recunoscut drept omul lui Dumnezeu, te întrebi ce s-ar fi întâmplat, dacă, la un moment dat, Ioan ar fi pretins că el este Mesia cel aşteptat. Era atât de mare, încât n-ar fi fost nicio problemă ca mulţimea, uşuratică şi de multe ori imprevizibilă, să-l accepte în această postură. A şi fost, de altminteri, încercat în acest sens, atunci când „au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: Tu cine eşti? Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; spunând: Nu sunt eu Hristosul. Şi ei l-au întrebat: Eşti Profetul?. Şi a răspuns: Nu sunt (In 1, 20-21), Ioan respingând ispita cu aceeaşi fermitate cu care şi-a asumat rostul de mărturisitor al Domnului în iconomia mântuirii. Dacă Ioan s-ar fi lăsat copleşit de acel imbold în virtutea căruia oamenii acţionează în majoritatea faptelor lor şi ar fi procedat aşijderea celorlalţi, scoţându-se pe sine în evidenţă şi dorind să fie el cinstit şi adulat, am fi asistat la o compromitere a lucrării lui Dumnezeu, la o ratare a istoriei mântuirii. Aici ni se descoperă, în toată plenitudinea, sfinţenia lui Ioan, în faptul că a procedat absolutamente altfel decât ceilalţi oameni; deci nu afirmându-se, ci smerindu-se până la completa uitare de sine, aşternându-se înaintea Celui despre care trebuia să mărturisească şi socotindu-se „nevrednic să se plece să-I dezlege cureaua încălţămintelor” (Mc 1, 17). Într-o desăvârşită anulare a propriei sale persoane, se oferă drept garant al mesianităţii lui Iisus, mărturisind că „Acesta este Cel despre Care eu spuneam: După mine vine un bărbat Care înaintea mea S-a plinit, fiindcă mai înainte de mine era. Şi eu nu-L cunoşteam; dar pentru ca El să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă” (In 1, 30-31).

oameni-iubiti.jpg

Intransigenţa morală şi verbul necruţător faţă de cei care se bălăceau în păcat îl vor costa scump, pentru toate acestea el plătind cu viaţa. Ferecat în bezna şi răceala temniţei, rămâne credincios misiunii sale, chiar şi atunci când aripa morţii îi fâlfâie implacabilă deasupra capului. Presimţindu-şi sfârşitul tragic, poate că umbra îndoielii se va fi abătut pentru o clipă asupra împlinirii rostului său, măcinându-i fiinţa plăpândă şi siguranţa lăuntrică. „Om asemenea cu noi în slăbiciunile” (Iac 5, 17) care ne ţintuiesc în mărginirea pământească şi chinuit de eventualitatea neîmplinirii misiunii sale, Ioan îi trimite pe câţiva dintre ucenicii săi la Iisus, să-L întrebe dacă „El este cel ce trebuie să vină, sau pe altul să aşteptăm?” (Mt 11, 3), iar Iisus îi trimite un răspuns pe măsura înţelegerii unui prooroc adevărat: „mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se binevesteşte” (Lc 7, 22). O astfel de întrebare din partea lui Ioan apare oarecum nelalocul ei şi nu tocmai pe potriva discernământului care îl caracteriza, cu atât mai mult cu cât îi cunoaştem consecvenţa cu care şi-a respectat principiile. Singura explicaţie plauzibilă a întrebării pe care i-a transmis-o lui Iisus este aceea că martorul trebuia să mai ofere încă o dovadă înainte de sfârşitu-i tragic - ultima şi cea mai copleşitoare dintre toate. Pentru că neclarităţile nu erau ale lui Ioan; nu el era cel care se îndoia de mesianitatea lui Iisus, ci prea proaspeţii şi încă şovăitorii Săi ucenici. Ei erau cei nedumeriţi, iar mărturia le este oferită prin faptele minunate pe care Iisus le săvârşeşte înaintea lor, ele constituindu-se în tot atâtea dovezi ale divinităţii Sale. Şi chiar dacă, poate pentru o clipă, îndoiala se va fi strecurat şi în sufletul lui Ioan, evidenţa celor săvârşite de Iisus îi spulberă orice umbră de îndoială. De acum, moartea care avea să vină năprasnic nu mai înseamnă nimic. Marea făgăduinţă a lui Dumnezeu s-a împlinit! Mântuitorul lumii a venit, este aici, trăieşte printre oameni, le tămăduieşte bolile, le alină durerile şi le şterge lacrimile. Misiunea lui se încheie aici, „această bucurie a mea s-a împlinit!” (In 3, 29). Aşa a ştiut Sfântul Ioan să privească rânduiala dumnezeiască, definind cu deplină smerenie relaţia dintre el, ca martor, şi Cel despre care trebuia să mărturisească în faţa lumii: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi ca un pământean vorbeşte” (In 3, 30-31).

Momentul solemn în care Iisus Îşi dezvăluie identitatea divină a sosit. De acum, lumina Lui sporeşte tot mai mult, culminând cu strălucirea de pe înălţimile Taborului, iar Ioan, martorul nesmintit al Mântuitorului în faţa lumii şi luceafărul prevestitor al Luminii celei neasfinţite, se topeşte în bucuria copleşitoare a misiunii împlinite. L-a făcut cunoscut oamenilor pe Fiul lui Dumnezeu, spunându-le că „cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică” (In 3, 36), şi, prin nesmintita-i mărturisire, şi-a încheiat în chip tragic rostul de înaintemergător şi martor al Domnului.

Povestea zilei, 4-11-2011 - “Fii linistit ca adancul marii”

Povestea zilei 1 Comentariu

Lasă valurile vieţii să spumege în jurul tău ca şi marea furtunoasă, dar tu stăruie să rămâi cu sufletul liniştit ca şi adâncul mării.
Vântul poate să îndoaie stejarul oricât ar vrea, rădăcina stejarului va rămâne însă liniştită. Stejarul este adânc înfipt cu rădăcinile sale în pământ şi acest lucru îl scapă de toate vânturile. Tot aşa trebuie să fii şi tu în sufletul tău; să prinzi rădăcini adânci în Dumnezeu, pentru că numai acest lucru te poate mântui de orice valuri, de orice îndoieli.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Povestea zilei, 3-11-2011 - “Credinta in viata”

Povestea zilei Fara comentarii

Zilnic oamenii trăiesc şi comunică între ei cel mai mult prin credinţă.
La restaurant omul ia masa cu credinţa că în mâncarea comandată nu se află otravă; doarme în aşternut cu credinţa că sub pernă nu se află scorpioni; primeşte banii la piaţă cu credinţa că nu sunt falşi; cumpără în băcănie chibrituri cu credinţa că nu sunt umede; călătoreşte pe calea ferată cu credinţa că mecanicul este un om normal şi nu se gândeşte la sinucidere.
Femeia se grăbeşte cu ulciorul la izvor cu credinţa că din el curge încă apa. Şcoala fiinţează pe baza credinţei cetăţeanului în cetăţean şi în autoritate. Căsătoria se încheie pe baza credinţei în sinceritatea ambelor părţi.
Peste 50% din viaţa noastră pământească şi a comunicării dintre oameni şi natură se întemeiază pe credinţă; 50% din cea mai nobilă ştiinţă este credinţa curată.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Aparitii noi la Editura Agnos - Oameni iubiti de Dumnezeu

Anunturi, Cartile noastre, Fragmente 3 Comentarii

„Oameni iubiţi de Dumnezeu”, un titlu frumos la o carte frumoasă. Autorul, Părintele Nicolae Stoia, capelan la Penitenciarul din Satu Mare, cu studii teologice la Sibiu terminate acum 30 de ani, vechi şi reputat colaborator al Telegrafului Român, este deja un autor bine cunoscut şi larg apreciat. Mai ales cele câteva volume pe care le-a publicat înainte, bine receptate de cititori, stau mărturie despre înaltele-i competenţe în materie de scris teologic.

Cartea este un adevărat imn închinat măreţiei şi bunătăţii lui Dumnezeu, dar şi frumuseţi creaţiei Sale: „Ne copleşeşte - scrie autorul - perfecţiunea ce răzbate din inima fiecărui lucru şi ne plecăm cu adâncă smerenie înaintea orânduielii întru care toate se vădesc aşezate «povestind» (Ps 18 ,1), prin prezenţa lor, despre Cel ce le-a adus din nefiinţă la fiinţă. În faţa infinitei bogăţii de taine dimprejur, cât şi a celei dinlăuntrul fiinţei noastre, „atât de minunat alcătuită» (Ps 138,14), n-avem la îndemână alt cuvânt mai adecvat, prin care să exprimăm senzaţia ce ne cuprinde, copleşiţi fiind de «minunăţia lucrurilor Sale» (Ps 91, 5), iar «singurul pe care îndrăznim să-l rostim este uimirea» (p. 198). Şi nu mai puţin, un imn închinat dorului sădit în fiinţa umană după întâlnirea cu Dumnezeu: „În frageda făptură umană tălăzuieşte dorul după nemărginire, aşa cum, în cochilia firavă a scoicii, freamătă urieşescul ocean planetar” (p. 9). Scrisul Părintelui Stoia dă mărturie despre acest dor, dar şi despre calea împlinirii lui în Dumnezeu, prin împreună-lucrarea noastră cu El.

Materialele prezente în acest volum, cu referire la sărbători (şi personalităţi) ale calendarului nostru, dar şi la unele capitole de credinţă ortodoxă, cu apărarea acesteia în faţa rătăcirilor, nu sunt propriu-zis predici - sau, mai degrabă nu sunt numai predici. Sunt mult mai mult decât atât. Ne aflăm, cu adevărat, în faţa unor superbe eseuri teologice, în care cititorul avizat este cucerit atât de seriozitatea şi consecvenţa informaţiei biblice şi teologice de înaltă calitate, cât şi de înălţimea şi libertatea gândirii şi, nu mai puţin, de frumuseţile literare. Volumul este, într-adevăr, de mare folos pentru predicatorii credinţei ortodoxe - şi călduros recomandat şi în această calitate -, dar nu în sensul că ar oferi simple predici, reproductibile ca atare. Ceea ce predicatorul află aici este o sursă bogată şi valoroasă şi modele de ţinută pentru a-şi construi propriile-i „cuvinte”, care să-i convingă şi să-i cucerească pe ascultătorii săi.

oameni-iubiti.jpg

Aflăm aici frumoase cuvinte-eseuri legate de sărbătorile împărăteşti: Naşterea Domnului, Tăierea împrejur a Domnului, cu punerea numelui Său, Botezul Domnului, Floriile, Învierea Domnului, cu combaterea „contestatarilor Învierii” (p. 297 şi urm.) Şi cu dovedirea faptului că „taina Învierii adastă în taina trupurilor noastre” (p. 304 şi urm.), Înălţarea Domnului, Schimbarea la Faţă); apoi cele legate de sărbătorile Maicii Domnului: la Naşterea Sfintei Fecioare, la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, la Buna Vestire, „punctul zero al creştinismului”; cele ale diferiţilor sfinţi: Sfântul Ioan Botezătorul, Cuvioasa Maria Egipteanca, Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Grigorie Palama, „părintele teologiei moderne”, cum, pe drept, îl numeşte autorul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a cărui actualitate stă „în faptul că a avut capacitatea de a discerne între esenţă şi aparenţă, între Adevăr şi minciună, chiar dacă preţul ce trebuia plătit era cel mai scump: propria-i viaţă” (p. 107), Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfinţii Apostoli, Sfântul Prooroc Ilie, Sfânta Cuvioasa Paraschiva, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, care a fost o adevărată „sinteză între ortodoxie şi ortopraxie” (p. 183) - desigur, nu în această ordine şi, de fiecare dată, cu titluri emblematice. De precizat, de asemenea, că pentru unele dintre sărbători aflăm mai mult decât un singur cuvânt în această bogată lucrare.
Iată, de pildă, o superbă caracterizare a Sfântului Ioan Botezătorul: „Încerc să mi-l închipui pe sfântul bărbat şi să-i înţeleg prestaţia de excepţie, ce avea să se dovedească decisivă pentru cursul evenimentelor. Cu aspectul său rebarbativ şi, totuşi, asemuit îngerilor; plutind mai degrabă deasupra pământului, decât locuindu-l; firav, dar, în acelaşi timp, copleşitor prin autoritatea morală; înfipt în trupul veacului ca un jungher, pricinuindu-le tuturor nemulţumiri şi suferinţe. Ostaşi, vameşi, farisei, arhierei şi capete încoronate, toţi de-a valma îl frecventau, atraşi de cuvintele sale ca de un irezistibil magnet. Toţi sunt certaţi cu asprime, dar niciunul nu îndrăzneşte să cârtească împotriva lui. Iubit şi urât deopotrivă, Ioan era personalitatea cea mai controversată a timpului, dar şi cea mai impunătoare. Atât de mare îi era autoritatea, încât nici măcar regele Irod, deşi era mustrat pentru fărădelegea de a fi luat în căsătorie pe femeia fratelui său Filip, nu cutează să se atingă de el, deoarece «se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămânea-ndelug pe gânduri şi bucuros îl asculta» (Mc 6, 21), şi numai în urma unor intrigi mârşave se încumetă să-l arunce în temniţă” (p. 24). Şi autorul se întreabă - şi răspunde la această întrebare: „Ce s-ar fi întâmplat dacă Ioan ar fi pretins că el este Mesia cel aşteptat?”.Pe lângă aceste materiale legate de diferitele sărbători, aflăm importante şi interesante materiale tematice. Astfel, de pildă, în legătură cu Maica Domnului, aflăm valoroase materiale despre pururea-fecioria Maicii Domnului, care „a constituit preocuparea de căpătâi a tuturor Părinţilor Bisericii, demonstrând, fiecare în stilul său specific, că această situaţie neobişnuită a fost un fapt real, căruia îi evidenţiau, totodată, şi importanţa deosebită pentru mântuirea neamului omenesc” (p. 62). Apoi despre problema aşa-zişilor „fraţi” ai Domnului, cu combaterea acelei „blasfemii la adresa divinităţii” a acelora care susţin „cu seninătate şi cu voioasă iresponsabilitate, că ea ar mai fi avut şi alţi copii împreună cu dreptul Iosif” (p. 68).În legătură cu Naşterea Maicii Domnului, autorul ţine să precizeze că „sursa cea mai des folosită în acest sens este lucrarea cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Protoevanghelia lui Iacob, aceasta fiind scrierea care, alături de tradiţia vie a Bisericii, ne-a transmis informaţiile, câte le avem, despre viaţa Sfintei Fecioare” (p. 36-37). Despre Buna Vestire, citim, printre altele : „În atmosfera de tulburătoare taină a Buneivestiri, freamătă o mireasmă din splendoarea neasemuită a Începutului; răzbate şi străluceşte o rază din măreţia şi prospeţimea Fiat-ului genesic, cel al pri¬mordiilor, atunci când toate, întemeiate în Cuvântul, «fără de care nimic nu s-a făcut din cele ce s-au făcut» (In 1, 3), au irumpt din genunea nefiinţei, îmbogăţind zariştea firii. Am putea spune că, într-un anume sens, totul a depins de încuviinţarea Fecioarei, care avea libertatea deplină să refuze invitaţia lui Dumnezeu de a-I deveni părtaşă la planul de mântuire a lumii” (p. 52-53). „Dar - zice mai departe autorul - în zămislirea cea mai presus de fire a Fecioarei nu s-au întâlnit numai cele două voinţe, ci şi cele două naturi, atât de diferite în exprimare şi de neapropiat în esenţialitatea lor, «în umanitatea lui Hristos, Cel supraesenţial manifestându-Se în fiinţa umană fără a înceta să fie ascuns chiar şi după această manifestare», ele îngemănându-se desăvârşit într-o Persoană unică: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…” (p. 57).

De asemenea, în afară de cuvântul pentru Sfinţii Apostoli, aflăm un serios material despre erezia primatului papal. Apoi un altul despre convertirea lui Saul din Tars, „vânătorul vânat”, adevărată moarte şi înviere. „Moartea lui Saul - scrie autorul - a fost cu adevărat ireversibilă, după cum aşijderea i-a fost şi învierea şi nimeni, niciodată, aidoma lui, nou-născutul întru Hristos Pavel, nu s-a identificat cu El până la măsura anulării de sine şi nici nu a fost «răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m-a iubit şi pe Sine Însuşi S-a dat pentru mine» (Ga 2, 20)” (p. 143).

Sunt prezente aici, de asemenea, adevărate capitole de teologie dogmatică. Astfel, citim lucruri de înaltă ţinută teologică despre Hristos şi despre mântuirea întru El a omenirii, cu combaterea argumentată a neoarianismului pe care-l reprezintă umanismul modern, la modă nu numai în cercurile „umaniste”, ci şi, nu mai puţin, în teologia occidentală contemporană. Hristos este nu numai Dumnezeu-Omul şi Mântuitorul, ci şi „furtuna lumii” : „…Hristos este furtuna Care ne ţine în neodihnă. El este furtuna care necontenit iscă furtună, dar o furtună care rânduieşte şi dă sens, unul total, prin care se luminează toate deopo¬trivă, căci «aşa cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de cer luminează pân-la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa» (Lc 17, 23)” (p. 241). Alte teme ilustrate în volum: despre preoţie şi despre sensul corect al termenului „presbyteros”, cu combaterea interpretării protestante şi neoprotestante; despre om; despre icoană - „o imagine de Dincolo”, „oglindă şi taină”; despre cinstirea şi despre înţelesurile Sfintei Cruci; despre cinstirea Duminicii ş. a.

Omul - scrie, de pildă, Părintele Stoia - este o „fiinţă a foamei”: „Foamea defineşte omul în cea mai concretă dimensiune a existenţei sale, în dependenţa nemijlocită de realitatea imediată” (p. 77). Iar Dumnezeu i se oferă în cel mai răvăşitor mod cu putinţă, sub chipul mâncării, spunând că „cel ce mănâncă Trupul Său şi bea sângele Său are viaţă veşnică” (In 6,54), ceea ce depăşeşte toate aşteptările omului. Oricât de copleşitor ar fi darul lui Dumnezeu, dacă ar fi lipsit de consistenţă materială, ar aluneca în iluzie. De aceea, omul este poftit „să guste şi să vadă că bun este Domnul” (Ps 33, 8). Sfânta Scriptură înfăţişează omul ca pe o făptură plăsmuită pe dimensiunea foamei, lumea întreagă fiindu-i oferită „spre hrană” (Fc 1, 29). Ca să poată exista, omul trebuie să mănânce, deci să asimileze creaţia în trupul său şi s-o sublimeze în carnea şi sângele lui, ea fiind „masa unui banchet universal; o prezenţă şi o revelaţie a lui Dumnezeu, dar (…), totodată, şi o euharistie, aşadar semn al nemăsuratei generozităţi divine. De altminteri, cea dintâi întâlnire dintre Dumnezeu şi om, care este şi o descoperire a Sfintei Treimi în Vechiul Testament, se petrece tot pe dimensiunea mâncării” (p. 80). „La Cina cea de Taină, Fiul Se oferă pe Sine omului mâncare spre viaţa veşnică, iar dacă nu va mânca Trupul Fiului Omului şi nu va bea Sângele Lui, nu va avea viaţă întru el (In 6, 53), fapt ce răstoarnă sensul istoriei, răsucindu-i curgerea dinspre materie către spirit, dinspre efemer către veşnicie şi dinspre sânge către Duh” (p. 82).

Tot în legătură cu tema omului, este remarcabil materialul despre Cinstirea adusă de Dumnezeu frumuseţii umane, cu precizarea din subtitlu: „Întru cinstirea Părintelui nostru Nicolae Steinhardt care ne-a învăţat să credem că Dumnezeu crede în frumuseţea oamenilor”. Autorul porneşte de la constatarea că există „în Scriptură, câteva situaţii când Dumnezeu este Cel ce Îşi vădeşte admiraţia în faţa frumuseţii de care este capabilă fiinţa umană - aş îndrăzni să spun că sunt minuni săvârşite de om asupra lui Dumnezeu” (p. 200). „Sutaşul roman, deşi străin de spaţiul iudaic, copleşit de smerenie şi socotindu-se nevrednic să-L găzduiască pe Iisus în casa lui, prin credinţa lui puternică, Îl face, în varianta lucanică, «să Se mire» (Lc 7, 9), iar în cea mateiană, care aduce un spor de expresivitate, «să Se minuneze» (Mt 8, 10), stârnindu-I de-a dreptul uimirea şi încântarea şi obligându-L, prin frumuseţea caracterului său, să exclame că «nici în Israel n-am aflat atâta credinţă», drept pentru care Iisus îl va răsplăti pe măsură, spunându-i, aşa cum nu multora avea să le spună, «fie ţie după după cre¬dinţa ta» (Mt 8, 13). Aşijderea, femeia canaaneancă este şi ea un exemplu de frumuseţe” (p. 201). „În nicio altă întâlnire a lui Dumnezeu cu omul n-a mai existat o atât de profundă intimitate între cei doi, cum este cea din episodul cu femeia păcătoasă, care Îi spală Mântuitorului picioarele cu mir amestecat cu lacrimi şi I le şterge cu părul capului său. Prin căinţa ei, femeia urcă până-n inima lui Dumnezeu, cucerindu-L şi «silindu-L» s-o aşeze în proximitatea Lui, fiindcă un om pe care El îl declară fără păcat I se aseamănă întrucâtva, fiind şi el ca Dumnezeu” (p. 204).

Am dat aceste câteva citate ca ilustrări ale frumuseţii şi ale profunzimii abordărilor oferite în volumul de faţă.

Părintele Stoia este, desigur, un autor talentat. Dar, înainte de toate, este unul foarte bine informat, cu recurs la o bibliografie nu numai bogată, ci şi de cea mai bună calitate (de la surse la care sunt de menţionat, în afară de Sfânta Scriptură, scrierile Eusebiu al Cezareii, de pildă, sau Protoevanghelia lui Iacob, până la autori moderni ca Vladimir Lossky, Părintele Dumitru Stăniloae şi alţii). Această informaţie deopotrivă largă şi extrem de selectivă asigură calitatea excepţională a exegezelor sale biblice, ca şi a sistematizărilor teologice sau a demersului apologetic şi catehetic-misionar.

Iată numai câteva dintre caracteristicile şi realizările de excepţie care recomandă această carte! O vor citi cu folos nu numai preoţii şi teologii, ci şi toţi cei iubitori de lectură teologică şi de spiritualitate de bună calitate.

Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc

Cuprins

Chemare şi răspuns

Martorul Domnului

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Praznicul aşteptării

Intrarea în Biserică a Macii Domnului

Punctul zero al creştinismului

Maică Pururea-Fecioară

Netemeinicia biblică a chestiunii „fraţii Domnului”

Omul, fiinţă a foamei

Cuvioasa Maria Egipteanca

Scara: simbol al suirii omului către Dumnezeu

Părintele teologiei moderne

Actualitatea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Cei întocmai cu Apostolii

„Stâlpii” Bisericii Creştine

Este justificat biblic primatul papal?

Vânătorul vânat

„Pe preoţii cei dintre voi”

Arianism şi neoarianism

Omul iubit de Dumnezeu

Ocrotitoarea Moldovei şi a tuturor românilor

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Ortodoxie şi ortopraxie

Praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail și Gavriil

Cinstirea adusă de Dumnezeu frumuseţii umane

Plinirea vremii

Urcarea omului la Dumnezeu

Întru oameni pace

Hristos, Furtuna lumii

Ca o binemirositoare aromă, Domnul!

Numele mai presus de orice nume

Chipuri ale botezului creştin în Vechiul Testament

Ţipătul mut

Adevărata identitate a lui Iisus

Tragicul asumat

Contestatarii Învierii

Taina Învierii adastă în taina trupurilor noastre

Furişată vedere în nevăzutul de Dincolo

O imagine de Dincolo

Icoana: oglindă şi taină

Cinstirea Sfintei Cruci nu este idolatrie!

Înţelesurile Sfintei Cruci

Temeiuri întru cinstirea Duminicii

Sfârşitul care începe

Povestea zilei, 2-11-2011 - “Continutul istoriei”

Povestea zilei Fara comentarii

Conţinutul principal al istoriei omenirii este rezolvarea şi întocmirea raportului dintre oameni şi Dumnezeu. Restul reprezintă doar întâmplări şi trăsături de mai mică importanţă.
Perioadele istoriei omenirii reprezintă fluxul şi refluxul omului fată de Dumnezeu. În flux, marii artişti îşi găseau inspiraţia în Dumnezeu; în reflux, marii artişti îşi găseau inspiraţia în natură. Aceasta se poate numi şi altfel: artă de primă mână şi de mâna a doua. Arta cea dintâi este mai mult bărbătească şi dramatică; a doua, mai mult feminină şi lirică. Când tatăl lipseşte, atunci mama primeşte oaspeţii şi, întreţinându-se cu ei, le spune ceea ce a auzit de la tatăl.
Fiecare reflux, adică fiecare cădere de la contemplarea lui Dumnezeu la contemplarea naturii, înseamnă încopilărirea oamenilor. Fluxul este sănătatea spirituală, refluxul este boala spirituală. Normal ar fi ca omul matur să părăsească atracţia dulceagă a naturii şi să-şi grăbească paşii către regiunea înălţătoare supranaturală, către împărăţia reală a lui Dumnezeu. Precum spune un poet persan:
„Tinerelul micuţ şi neputincios se tine de fusta mamei sale.
Însă când creşte şi se face mare
el merge în pas cu tatăl său.
Şi, iată, că tu te ţii aşa de tare de mama ta:
de corpurile şi elementele naturale,
încât, crescut mare, nu te alături
de Tatăl tău cel preaînalt”.
(Eddin Mahmud Habistari: „Secret Rose Garden”‘, 1920)
E bine ca omul să-şi aducă aminte, în acest înţeles, de întâmplarea cu Iisus, cel de 12 ani, pe care Maica Sa l-a găsit în biserică, după multă căutare şi rătăcire.
- De ce M-aţi căutat?, i-a întrebat Iisus. Oare nu ştiţi că eu trebuie să fiu în cele se sunt ale Tatălui meu?

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Purchase Discounted Adobe Creative Suite 5 Design Premium Online
Purchase Cheap OEM Adobe After Effects CS5.5 Online
Buy Microsoft Windows Vista Ultimate SP1 Online
Buy Discounted Microsoft Windows 7 Ultimate SP1
Purchase Cheap OEM Adobe Creative Suite 5 Design Premium For MAC Online
Buy OEM Adobe Fireworks CS4
Buy Discounted OEM Adobe Illustrator CS4 For MAC
Purchase Discounted OEM Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection MultiLanguage
Discounted Microsoft Windows Vista Ultimate SP1 Online
Purchase Discounted Autodesk AutoCAD 2012 Online
Buy Cheap Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 Online
Buy Discounted OEM Adobe Photoshop CS3 Extended Online
Buy Cheap OEM Adobe Dreamweaver CS5 In German Online
Buy Cheap Adobe InDesign CS5.5 Online
Buy Cheap Adobe After Effects CS4 For MAC Online
Adobe Illustrator CS4 Online
Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 X64 Online
Discounted Adobe Dreamweaver CS4
Purchase Adobe Web Premium CS4
Purchase OEM Adobe Creative Suite 5.5 Production Premium
Purchase Discounted OEM Adobe Acrobat 8 Pro For MAC
Buy Cheap Adobe Fireworks CS4 Online
Discounted OEM QuarkXPress 7 Passport Multilanguage Online
Buy Cheap Adobe Fireworks CS5 In German Online
Purchase Discounted Adobe Photoshop CS4 Extended Online
Buy Cheap Microsoft Office Visio Professional 2007
Discounted Adobe Flash Professional CS5.5
Buy OEM Adobe Dreamweaver CS5 Online
OEM Adobe Flash Professional CS5 In German
Buy Discounted OEM Adobe Illustrator CS5 In German Online
Discounted OEM Microsoft Office 2003 Professional Edition
Purchase OEM Adobe Creative Suite 5 Design Premium For MAC
Purchase Discounted Adobe Dreamweaver CS5 Online
Purchase Adobe Creative Suite 5.5 Production Premium Online
Purchase Cheap OEM Adobe InDesign CS4 With Extra Content
Purchase Cheap Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 Online
OEM Microsoft Windows Vista Ultimate SP1
Buy Discounted QuarkXPress 7 Passport Multilanguage
OEM Adobe Creative Suite 5 Master Collection For MAC Online
Cheap OEM Microsoft Windows XP Professional SP3
Purchase Cheap OEM Microsoft Office 2010 Visio Premium Online
Buy Cheap OEM Adobe Photoshop Lightroom 3.2 X64 Online
Purchase Adobe Photoshop Lightroom 3.2 X64 In German Online
Discounted Microsoft Windows 7 Ultimate Online
Cheap OEM Corel Designer Technical Suite X5 15.2 Online
Buy OEM AutoCAD 2009
Buy Cheap OEM Adobe Fireworks CS5 Online
Buy Cheap Adobe Photoshop Lightroom 3.2 X64 In German
OEM Adobe Fireworks CS4 Online
OEM Adobe Dreamweaver CS5
Buy Cheap OEM Adobe Photoshop CS5 Extended In German
Cheap OEM AutoCAD 2009 Online
Adobe Dreamweaver CS5 In German Online
Purchase Discounted OEM Adobe Dreamweaver CS5.5
Buy AutoCAD 2010
Purchase Cheap OEM Adobe Flash Professional CS5.5 Online
Purchase Cheap OEM Adobe Master Collection CS4 For MAC
Discounted OEM Adobe Contribute CS4 Online
Buy Discounted OEM Adobe InDesign CS4 With Extra Content
OEM Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection For MAC
Purchase Discounted OEM Adobe Illustrator CS4 For MAC Online
Purchase Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection MultiLanguage
Purchase Cheap Adobe Illustrator CS4
Discounted Adobe Premiere Pro CS4 Online
Purchase Cheap Macromedia Dreamweaver 8 For MAC
OEM Adobe InDesign CS5 Online
Discounted OEM Adobe After Effects CS5.5
Purchase OEM Adobe Dreamweaver CS4 Online
Purchase Cheap Adobe Flash Professional CS5.5 Online
Buy Cheap Microsoft Office 2010 Visio Premium Online
Discounted OEM Corel Designer Technical Suite X5 15.2
Cheap OEM Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection For MAC Online
Purchase Adobe Dreamweaver CS5 Online
Buy OEM Adobe Dreamweaver CS5 In German Online
Purchase Discounted OEM Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 X64 Online
Discounted OEM Adobe Photoshop Lightroom 3.2 Online
Discounted OEM Adobe Creative Suite 5.5 Design Premium For MAC
Buy OEM Adobe Illustrator CS4 For MAC Online
Adobe Master Collection CS4 For MAC Online
Purchase Discounted OEM Adobe Flash Catalyst CS5 In German
Buy Adobe InDesign CS5 Online
Purchase Discounted OEM AutoCAD 2009
Buy Discounted Mac OS X Speed Tools 2.7 Online
Discounted OEM Adobe InDesign CS5.5 Online
Purchase OEM Adobe Dreamweaver CS4
Purchase Adobe Design Premium CS4 For MAC
Buy Discounted Microsoft Office 2008 For MAC Online
Buy Adobe Creative Suite 5 Master Collection Online
Buy OEM Adobe Creative Suite 3 Web Premium Online
Purchase Discounted Adobe Soundbooth CS5 In German Online
Purchase Cheap OEM Adobe Creative Suite 5.5 Design Premium
AutoCAD LT 2010 Online
Purchase Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection
Buy Cheap OEM Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection
Buy Discounted OEM Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 X64 Online
Purchase Discounted Microsoft Office 2010 Visio Premium Online
OEM Adobe Premiere Pro CS5.5 Online
Buy Discounted OEM Corel Designer Technical Suite X5 15.2 Online
Cheap Adobe Photoshop CS4 Extended
Buy Adobe Creative Suite 3 Web Premium For MAC Online

Povestea zilei, 1-11-2011 - “Intelectualitate”

Povestea zilei Fara comentarii

Dezvoltarea intelectuală a unui om este foarte uşoară şi rapidă; despărţită însă de împreună-dezvoltarea cu mintea, de curăţia inimii şi a sufletului, devine foarte primejdioasă.
Este cea mai uşoară fiindcă depinde numai de mulţimea impresiilor prinse de simţuri, ordonarea acestora, ca şi de combinarea lor.
Pentru dezvoltarea intelectuală ce formează o pătrime din om, avem cinci simţuri, iar pentru dezvoltarea celorlalte trei pătrimi din om, avem cele patru Evanghelii. Ca să putem ajunge intelectuali, ne stau la îndemână mii de învăţători, iar pentru a deveni oameni desăvârşiţi, stă singur Hristos.
A spune: eu sunt un intelectual este acelaşi lucru cu a spune: eu sunt o pătrime de om.
De aceea numele de „intelectual” este nume neomenesc şi o acuzare a propriei tale persoane.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Buy Cheap OEM Adobe Creative Suite 3 Web Premium For MAC Online
Purchase Cheap Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection MultiLanguage
Purchase Discounted Adobe Creative Suite 3 Web Premium Online
Buy Discounted OEM Adobe CS4 Master Collection
Purchase Discounted Adobe Creative Suite 5.5 Design Premium For MAC
Buy Discounted Adobe Contribute CS5 In German
Buy Adobe Flash Professional CS5.5 Online
Purchase Cheap Adobe Creative Suite 4 Design Premium
Buy Adobe Soundbooth CS5 In German Online
Purchase Cheap OEM Macromedia Dreamweaver 8 For MAC
Purchase OEM Video Capture Factory 7.0
Discounted OEM Adobe Illustrator CS4
Buy Microsoft Office 2004 Pro For MAC Online
Buy Cheap Microsoft Windows XP Professional SP3 In German Online
Buy OEM Adobe Flash Professional CS5 Online
Buy Adobe Creative Suite 3 Web Premium Online
Purchase OEM Adobe Premiere Pro CS5 X64 In German
OEM Microsoft Office Enterprise 2007
Purchase Cheap OEM Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 X64
Buy OEM Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection
Purchase Discounted OEM Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection
Discounted AutoCAD LT 2010 Online
Cheap OEM Adobe Creative Suite 4 Design Premium Online
OEM Adobe Incopy CS4 For MAC Online
Buy Discounted AutoCAD LT 2010 Online
Purchase Cheap OEM Adobe Fireworks CS4 For MAC Online
Buy Discounted Adobe After Effects CS4 For MAC
Discounted Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection MultiLanguage Online
Buy Discounted Adobe Flash Professional CS5 In German
Purchase OEM Adobe Photoshop Lightroom 3.2 Online
Buy Discounted Adobe Creative Suite 5.5 Production Premium For MAC
Discounted OEM Adobe Photoshop CS4 Extended Online
Buy Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection For MAC Online
Cheap Adobe Dreamweaver CS3 Online
Discounted OEM Microsoft Office Enterprise 2007
Buy Cheap OEM Adobe Lightroom 2 For MAC Online
Buy OEM Adobe Flash Pro CS4 For MAC
Purchase OEM Adobe Photoshop CS3 Extended Online
Discounted OEM Adobe Photoshop CS3 Extended Online
Buy Cheap OEM Adobe Contribute CS4
Purchase Discounted OEM Adobe Web Premium CS4 Online
Discounted OEM Microsoft Office 2008 For MAC Online
Buy Discounted OEM Adobe Photoshop Lightroom 3.2
Buy Cheap Adobe Dreamweaver CS4 Online
Purchase Discounted Adobe Creative Suite 5.5 Master Collection For MAC
OEM Adobe Photoshop Lightroom 3.2 Online
Buy Microsoft Office Enterprise 2007
Purchase Cheap OEM Corel Designer Technical Suite X5 15.2
Discounted Adobe InDesign CS3 For MAC
Buy OEM Adobe Creative Suite 5 Master Collection For MAC Online
Purchase Discounted Adobe Creative Suite 5.5 Production Premium
Buy Discounted Adobe Photoshop CS3 Extended Online
Buy OEM Adobe Incopy CS4 For MAC Online
Purchase Adobe Fireworks CS5 In German Online
OEM Microsoft Office 2011 For MAC Online
Discounted OEM Microsoft Office 2010 Visio Premium
Discounted Macromedia Dreamweaver 8 For MAC Online
Purchase Cheap OEM Adobe After Effects CS4 For MAC Online
Buy Discounted AutoCAD LT 2010
Buy Cheap OEM Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 X64 Online
Purchase Cheap Adobe Creative Suite 5 Production Premium Online
Purchase OEM Microsoft Windows 7 Ultimate SP1 X64
Purchase Discounted OEM Microsoft Office 2011 For MAC Online
Cheap OEM Adobe Acrobat 8 Pro For MAC
Discounted OEM Adobe Dreamweaver CS5 In German Online
Buy OEM Adobe InDesign Server CS5.5 7.5 Multilingual Online
Buy Discounted Adobe Fireworks CS5 In German
Buy Cheap OEM Adobe CS4 Master Collection Online
Purchase Cheap AutoCAD 2010
Purchase Cheap Video Capture Factory 7.0 Online
Buy Discounted Macromedia Dreamweaver 8 For MAC
OEM Adobe Soundbooth CS5 In German
Purchase Cheap Adobe InDesign Server CS5.5 7.5 Multilingual Online
Purchase Discounted Adobe After Effects CS5.5 Online
Buy Cheap Adobe Creative Suite 5 Design Premium For MAC Online
Cheap OEM Microsoft Windows Vista Ultimate SP1 Online
Purchase Adobe Creative Suite 5 Master Collection For MAC Online
Purchase Cheap Adobe Design Premium CS4 For MAC Online
Buy Discounted OEM AutoCAD LT 2010 Online
Purchase Macromedia Dreamweaver 8 For MAC
Buy Discounted OEM Adobe Photoshop Lightroom 3.2 Online
OEM Autodesk AutoCAD 2012 Online
Purchase Cheap Adobe Flash Catalyst CS5 In German
Buy Discounted OEM Adobe InDesign CS5 Online
Buy Discounted OEM Corel Designer Technical Suite X5 15.2
Purchase Adobe InDesign Server CS5.5 7.5 Multilingual
Purchase Discounted Adobe Photoshop Lightroom 3.2 X64 In German
Purchase Discounted Adobe Incopy CS4 For MAC Online
Cheap OEM Microsoft Office Enterprise 2007 Online
Discounted OEM Adobe Premiere Pro CS4
Purchase Discounted Microsoft Office 2010 Visio Premium
Discounted OEM AutoCAD LT 2010 Online
Purchase Cheap OEM Microsoft Office 2003 Professional Edition Online
Buy Cheap OEM Adobe Premiere Pro CS4
Adobe Flash Professional CS5 Online
Discounted OEM Macromedia Dreamweaver 8 For MAC
Buy Cheap OEM Microsoft Office 2003 Professional Edition
Buy Cheap Macromedia Dreamweaver 8 For MAC Online
OEM Adobe After Effects CS5.5
Buy OEM Adobe CS4 Master Collection Online

Urmatoarea »