Cei mai mulţi oameni cred că cred. De unde ştiu asta? De la mine…  Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta, dar, când vine o adiere mai puternică, se clatină. Chiar la închisoare, să ştiţi că am stat cu oameni care aveau două doctorate, şi spuneau: „fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”, etica lor, aparent frumoasă. Dar, când au venit încercări grele, au făcut ce nu era frumos. Şi nu au rezistat decât cei care au crezut. Şi nici aceia toţi. Cei care au crezut nelimitat! Să te vezi condamnat pe nedrept, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile, şi totuşi să crezi. Asta e credinţa nelimitată! De aceea, vroiam să vă spun, fenomenul acesta al credinţei are o forţă extraordinară. Noi nu o practicăm, n-o trăim, dar are o forţă extraordinară. Poate învia şi morţii! Totul începe de la mărturisire, spovedanie, cum se spune în popor, confiere. Ca să clădeşti, trebuie aşternut curat, temelie solidă. Nu poţi porni altfel. Confiere faţă de duhovnic, care are puterea de a lega şi de a dezlega greşelile şi păcatele oamenilor. Şi, când ai conştiinţa că ai aşternutul curat, atunci poţi să clădeşti.

Părintele Atanasie Ştefănescu

Partea cea mai importantă a unei păşuni este iarba; a unui ogor, grâul; iar a unei grădini, legumele care cresc în ea. Nimeni nu se va lăuda cu gardul păşunii mai mult decât cu calitatea ierbii care creşte în ea. Nici mai mult cu şopronul ridicat la marginea ogorului, mai mult decât cu grâul care creşte pe el. Şi nici mai mult cu şanţurile de irigare ale grădinii, decât cu legumele care se fac în ea.

Aşadar, de ce oare se laudă unii oameni cu ţările lor, adică cu calitatea şoselelor din ţara lor, cu buna administraţie a graniţelor lor, şi a oraşelor şi satelor lor, adică în general cu ceea ce - prin comparaţie cu însăşi recolta, adică omul - nu e mai important decât gardul păşunii, şopronul ogorului sau şănţuleţele de irigare a grădinii? Nu oamenii unei ţări există de dragul acelei ţări, ci ţara trebuie să existe de dragul oamenilor din ea.

Hristos nu a venit să mântuiască diviziuni administrative, ci a venit să mântuiască oameni. O ţară are valoarea pe care o au oamenii ei. Căci ce folos au oamenii cei răi de la ţara lor cea mare? Doar mulţimea spinilor din întinsele ogoare.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida

Oamenii care nu-şi pot stăpâni inima cu atât mai puţin îşi pot stăpâni limba.
Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atât mai puţin vor putea face să sălăşluiască pacea în ţară.
Oamenii care nu pot vedea lumea în ei cu atât mai puţin se pot vedea pe ei înşişi în lume.
Oamenii care nu pot lua parte la durerea altuia, cu atât mai puţin pot lua parte la bucuria altuia.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Tot ce ai pierdut pentru Dumnezeu ai păstrat; tot ce ai păstrat pentru tine ai pierdut. Tot ce ai dat în numele lui Dumnezeu ai dat cu dobândă; tot ce ai dat în numele măririi şi deşertăciunii tale ai aruncat în lac. Tot ce ai primit de la oameni ca de la Dumnezeu ţi-a adus bucurie; tot ce ai primit de la oameni ca de la oameni ţi-a adus griji.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău

Fii neîncrezător faţă de teoriile şi convorbirile despre legea egoismului. Nu există niciun fel de lege a egoismului. Dumnezeu este prezent în cosmos şi oamenii sunt neamul lui Dumnezeu. Omul care sare în apă ca să-l scape pe cel ce se îneacă nimiceşte cu un singur gest toate teoriile şi pune capăt convorbirilor de acest fel.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Dacă fugi de Dumnezeu, El nu va alerga după tine, dar te va aştepta. Pe orice drum vei apuca, Îl vei întâlni pe Dumnezeu. Însă dacă
nu-L vei recunoaşte în timpul întâlnirii, călătoria ta se va însoţi de nepăsare, ca o plimbare prin cimitir. La orice uşă vei bate, Dumnezeu îţi va deschide. Dacă nu-ţi deschide Dumnezeu, nicio uşă nu ţi se va deschide. Primirea Dumnezeului Celui viu are ca cea dintâi şi cea mai de seamă urmare: biruinţa vieţii asupra morţii. Neprimirea lui Dumnezeu are ca cea dintâi şi cea mai groaznică urmare biruinţa: morţii asupra vieţii. În primul caz se poate spune că toată această strălucire a vieţii prin întunericul morţii se va încheia într-un foc măreţ al vieţii, în care moartea va arde. În al doilea caz, se poate spune că toate aceste silnicii ale morţii asupra scânteilor slabe ale vieţii se vor sfârşi cu întunericul şi cu tăcerea de neclintit în care se va odihni moartea în veşnicie. Dacă-L ştergi pe Dumnezeu din cosmos, ai şters deosebirea dintre viaţă şi moarte şi ai predat morţii spre nimicirea cea de istov a tot şi a toate, de la un ţărm al timpului şi spaţiului la un altul. În zadar fugi de Dumnezeu; nu te poţi ascunde. E adevărat, El nu va alerga după tine, dar te va aştepta. Şi nu te va aştepta numai în locul în care L-ai părăsit, ci pe toate drumurile şi la toate colţurile lumii. Mai uşor vei trece pe lângă Lună decât pe lângă Dumnezeu. Cu adevărat, mai uşor vei fugi de văzduh decât de Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău