Povestea zilei, 15-05-2012 – “De ce unora li se face rau in timpul slujbelor bisericesti”

Povestea zilei Fara comentarii

De obicei, în timpul slujbelor li se face rău celor care nu și-au mărturisit păcatele. În timpul slujbei, harul lui Dumnezeu acționează, dar sufletul pătat nu-l poate primi și atunci omului i se face rău. Aceasta se întâmplă mai ales în timpul Cununiilor. Atunci, Biserica este goală, luminoasă, iar aerul, curat. După ce începe Cununia, miresei i se face rău și leșină… Însă cel care se va mărturisi cu inima curată și va începe să se roage, va fi ajutat de harul Domnului să crească duhovnicește. Un astfel de om se simte bine în biserică, parcă se scufundă într-un ocean de dragoste la auzul cântărilor și rugăciunilor bisericești. Dragostea lui Dumnezeu nu-l sufocă pe om, ci doar îl face să uite unde se află – în cer sau pe pământ. O slujbă lungă (în mănăstirile de la Muntele Athos poate ține și 14 ore) i se pare atunci ca o clipă, fără să-și dea seama. Dar asta se întâmplă doar cu cei care se roagă des, care se obișnuiesc cu starea de har și rugăciune încă de acasă. Unii ca aceștia vin la biserică, unde rugăciunea lor lăuntrică este continuată de cea a slujbelor.

Îndrumar creștin pentru vremurile de azi – Convorbiri cu Părintele Ambrozie

Povestea zilei, 14-05-2012 – “Stii tu oare, fiule?”

Povestea zilei Fara comentarii

Știi tu oare, fiule?

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie?

Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă?

Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere.

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară?

Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de lacrimi şi urâciune?

Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din lăuntru.

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii?

Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor?

Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.

Ştii tu oare, fiule, de ce s’au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime?

Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele?

Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.

Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în Marele Post