Povestea zilei, 30-05-2012 – “Randuiala”

Povestea zilei Fara comentarii

– E bine ca o nuntă să se facă cu aprobare în zilele de post? De ce se dă dezlegare?

– Nu ştiu de ce se dă dezlegare, însă ar fi bine ca oamenii să nu ceară dezlegare. Dezlegarea se dă fiindcă se cere. Dar ar fi bine ca oamenii, ştiind lucrul acesta, să nu se pună în situaţia de a cere nişte lucruri care sunt cu lipsă pentru ei şi care poate de multe ori sunt după aceea considerate şi ca nişte lucruri care era bine să nu fie făcute aşa. În momentul în care ştii că nu se face atunci nuntă, nu faci. Asta înseamnă rânduială. Adică rânduiala porneşte de la noi înşine.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 29-05-2012 – “Inaintare”

Povestea zilei Fara comentarii

– Pentru a dobândi trăirea la sfintele slujbe şi la rugăciuni, ce trebuie să fac? Mă lupt să respect legile lui Dumnezeu, dar mă simt mereu împietrită.

– Păi, te simţi deocamdată, dar faci lucruri de om credincios şi înaintezi în credinţă. Faci cu efort ceea ce vei putea să faci, cu vremea, fără efort.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 28-05-2012 – “Dobandirea virtutilor”

Povestea zilei Fara comentarii

– Toate virtuţile, cum sunt smerenia, iubirea, rugăciunea, sunt daruri ale lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că dacă Dumnezeu nu i le-a dat cuiva, acela, oricât s-ar strădui, tot nu le are. Şi atunci, ce poate face omul?

– Nu se poate ca Dumnezeu să nu dea ceea ce vrea El să aibă omul. Dumnezeu ne dă aceste daruri şi virtuţi, dar şi cu osteneala omului. Omul are în fiinţa lui nişte capacităţi… de exemplu capacitatea de a iubi, însă ea trebuie organizată, trebuie ordonată. Porunca ne face să salvăm iubirea, pe care noi o avem, însă, dacă e împătimită, nu e organizată după porunca lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Capetele despre dragoste (Filocalia, vol. II), vorbeşte despre trei feluri de dragoste: dragoste după poruncă, dragoste firească şi dragoste împotriva firii. Şi zice că dragostea după poruncă o au cei nepătimitori. Silinţa de a fi nepătimitor pune în valoare virtuţile şi reglementează capacitatea de a iubi. Cel ce pe unii îi iubeşte, iar pe alţii îi urăşte, cel ce pe acelaşi uneori îl iubeşte, iar alteori îl urăşte, cel ce pe unii îi iubeşte mai mult, iar pe alţii mai puţin, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul că încă nu împlineşte porunca lui Dumnezeu, Care spune să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Bineînţeles, acestea sunt chestiuni de vârf… Domnul Hristos ne dă porunci, ne dă principii, pe care noi le împlinim după puterea noastră şi nădăjduim la mila lui Dumnezeu. Ceea ce nu putem noi, la măsurile noastre, poate Dumnezeu şi completează El ceea ce nu putem noi. În orice caz, dacă suntem hotărâţi pentru bine, Dumnezeu ne ajută, ne dă darul acesta.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 25-05-2012 – “Legea talionului”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce părere aveţi despre legea lui Moise, a fost ea o lege exagerată? De exemplu, legea talionului: „Dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi” (Ieşirea 21, 24).

– A fost o lege care era pe atunci, în special pentru a se înlătura relele. Adică omul nu trebuia neapărat să piardă un ochi, decât în măsura în care a scos un ochi; în cazul acesta, legea era prohibitivă, nu era pedepsitoare, Adică, dacă eu voiam să nu-mi scoată cineva un ochi, nu scoteam nici eu un ochi. Aşa a fost dată legea atunci, pentru vremea aceea. Acum e mai multă îngăduinţă, dar oamenii fac rele… Câteodată, poate că ar fi bine să li se aplice o lege mai drastică.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei