Povestea zilei, 9-08-2012 – “Diferenta dintre mandrie si slava desarta”

Povestea zilei Fara comentarii

– Care este diferenţa dintre mândrie şi slavă deşartă?

– Mândria este atunci când ai cu ce te mândri şi te mândreşti, iar slava deşartă este atunci când te mândreşti cu lucruri pe care nu le ai. De exemplu, te poţi mândri cu un talent pe care-l ai, şi poţi să te mândreşti cu un lucru pe care-l doreşti, să zicem, dar nu-l ai; şi te-nchipui tu că ce fain ar fi dacă ai fi aşa sau dacă ai fi nu-ştiu-cum. Cam în felul acesta… Dar, dacă vreţi să vă edificaţi mai bine, citiţi din Filocalia, volumul I, despre slava deşartă şi despre mândrie, din „Cele opt gânduri ale răutăţii”, de Sfântul Ioan Casian. Sau citiţi din Scara Sfântului Ioan Scărarul, unde sunt două capitole, separate, despre slava deşartă şi despre mândrie. Cei mai mulţi însă dintre cei care au studiat lucrurile acestea consideră că mândria şi slava deşartă sunt aspecte diferite ale mândriei, de fapt.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 8-08-2012 – “In lume sau la manastire”

Povestea zilei 1 Comentariu

– O femeie mamă, care este la pensie, ce este mai bine să facă: să se retragă la o mânăstire, unde să trăiască numai în post şi rugăciune pentru copiii ei şi pentru ea, sau să stea pe lângă copii şi să-şi crească şi nepoţii, dar să se roage mai puţin?

– Dragă, eu cred că omul trebuie să fie angajat şi să se mântuiască în condiţiile lui; deci acea femeie nu trebuie să se ducă la mânăstire şi să nu se mai gândească la ce se întâmplă în urma ei. Adevărul este că sunt oameni care-s aşa de doritori să-I slujească lui Dumnezeu în mânăstire, încât nu se mai pot angaja, nu mai pot rămâne în societatea în care au trăit în familia lor. Dar cred că totuşi nu e firesc; firesc este să stai şi să-ţi creşti copiii şi nepoţii şi strănepoţii, pentru că la Cununie aşa se spune: „Să vadă ei pe fiii fiilor lor”. Însă mai e ceva, şi anume sunt unii care pleacă la mânăstire fiindcă s-au săturat de lumea asta. Dumnezeu s-o odihnească pe mama, câteodată zicea: „Aşa m-am săturat de lumea asta!” Şi totuşi, nu s-a dus la mânăstire, a stat acolo să-şi vadă de familie şi de ce-a trebuit să facă.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 7-08-2012 – “Starea morala a preotului”

Povestea zilei Fara comentarii

– Care este raportul dintre harul divin şi starea morală a preotului slujitor?

– Preotul slujitor, orice stare morală ar avea, este un mijlocitor. Asta e învăţătura Bisericii.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 6-08-2012 – “Darurile Bisericii”

Povestea zilei Fara comentarii

– Cum este Biserica deţinătoare a tezaurului harismatic revărsat prin Sfintele Taine?

– Biserica, fiind o instituţie întemeiată de Domnul Hristos, are darurile câte-i trebuie omului ca să se mântuiască.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 5-08-2012 – “Rolul preotului”

Povestea zilei Fara comentarii

– Care ar trebui să fie rolul preotului în societatea de azi?

– Dragă, rolul preotului în societatea de astăzi este acelaşi rol pe care l-a avut totdeauna preotul: să fie slujitor al lui Dumnezeu pentru binele oamenilor.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 4-08-2012 – “Cum facem lumea mai buna”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce trebuie să facem pentru a fi mai buni, mai înţelepţi, în această lume plină de haos? Şi cum ne putem face noi datoria faţă de lume, ca să devină mai bună?

– Nu putem să facem ceva anume, decât că dacă ne îmbunătăţim pe noi, poate-i tragem şi pe alţii pentru bine, prin exemplul nostru. Dar nu putem să-i influenţăm pe oameni decât înaintând noi înşine în bine. Dacă te faci mai bun, aduci bunătate în jurul tău, aşa cum cei răi aduc răutate în jurul lor, întinează atmosfera sau o coboară.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 3-08-2012 – “Masura iubirii”

Povestea zilei Fara comentarii

– Cum pot să ajung să-i iubesc mai mult pe cei ce-mi fac rău?

– Poţi să ajungi să-i iubeşti mai mult pe cei care-ţi fac rău, dacă ajungi la măsurile acelea de care vorbeşte Sfântul Isaac Sirul: „Cei împătimiţi de iubire faţă de Dumnezeu, cei nepătimaşi sunt dispuşi să sufere de zeci de ori pe zi greşelile altora şi necazurile care vin, şi totuşi nu se pot sătura de oameni”. Pentru că au ajuns la o măsură în care nu mai pot fi clintiţi din bine. De exemplu, în Pateric se spune despre un părinte că „din multa bunătate, nu mai ştia ce-i răutatea”. Asta nu-i o chestiune pe care o realizezi printr-o metodă, ci este o chestiune pe care o realizezi prin progresul sufletesc.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 2-08-2012 – “Prezenta Duhului Sfant in om”

Povestea zilei Fara comentarii

– Dacă Dumnezeu dă Duhul Sfânt celor care I-L cer, se poate îndepărta sau pleca definitiv Duhul lui Dumnezeu de la cel care greşeşte?

– Se crede că Duhul Sfânt rămâne în sufletul omului până la moartea omului. În cel care L-a primit la Botez pe Duhul Sfânt – cum Îl primim toţi, la Botez – Duhul Sfânt Se ascunde în adâncurile fiinţei umane şi rămâne cumva nelucrător, în sensul că e astupat de răutăţile omului; dar pentru că există posibilitatea de pocăinţă până la sfârşitul vieţii, Biserica învaţă că Duhul Sfânt este până la sfârşitul vieţii cu putinţa de a lucra în sufletul omului.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 1-08-2012 – “Pacate impotriva Duhului Sfant”

Povestea zilei Fara comentarii

– Care este păcatul împotriva Duhului Sfânt?

– Sunt mai multe, nu-i numai unul. Păcat împotriva Duhului Sfânt este, de exemplu, necredinţa, este credinţa care nu urmează învăţătura Bisericii, este nădejdea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu, este deznădejdea, este apostazia, adică lepădarea de credinţa cea adevărată. Sunt mai multe care sunt socotite păcate împotriva Duhului Sfânt. Şi sunt, de fapt, acele păcate în care eşti şi te crezi că nu eşti într-un anumit păcat, ci te consideri pe cale bună; şi atunci nu poţi ieşi din devierile în care te găseşti.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei