Povestea zilei, 21-08-2012 – “Revenirea sufletelor, inutila”

Povestea zilei Fara comentarii

– Este adevărat ce scrie presa despre reîncarnare? Dumnezeu permite sufletelor să se întoarcă în alte corpuri care se nasc, pentru iertarea păcatelor din altă viaţă?

– Acum, eu aş zice că de asta să-i întrebaţi pe ăia care scriu… Dar să ştiţi că Biserica Ortodoxă nu consideră necesară şi nu consideră adevărată revenirea sufletelor. De ce? Pentru că mântuirea la noi este prin Mântuitorul, nu este prin noi. Eu nu trebuie să trăiesc o viaţă în plus, ca să fac nişte experienţe şi să mă fac mai bun, pentru că pe mine mă mântuieşte Mântuitorul, nu mă mântuiesc eu, prin experienţele mele, nici prin migrări prin diferite fiinţe şi ce ştiu eu mai ce.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 20-08-2012 – “Implicare”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce trebuie să fac şi cum să-l conving pe un prieten care a intrat într-o sectă adventistă, ca el să se întoarcă din nou în sânul Bisericii Ortodoxe?

– N-ai ce face, îl laşi aşa cum e.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 19-08-2012 – “Plictiseala”

Povestea zilei Fara comentarii

Plictiseala o depăşeşti numai cu o viaţă îngrijită, cu o viaţă superioară. Toţi oamenii care se plictisesc sunt de fapt oameni inferiori, oameni neangajaţi în ceva deosebit. Pentru aceştia trebuie o angajare în rugăciune şi muncă.

Pr. Teofil Paraian – Veniți de luați bucurie

Povestea zilei, 18-08-2012 – “Munca”

Povestea zilei Fara comentarii

Am găsit undeva o expresie care mi-a plăcut foarte mult, într-o carte de predici a Părintelui Episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu să-l odihnească. El zicea că: „Munca e rugăciunea mâinilor”. E foarte, foarte frumos: „munca este rugăciunea mâinilor”. În Filocalie, în volumul I, este o scriere a Sfântului Ioan Casian intitulată: „Despre cele opt gânduri ale răutăţii” şi acolo, în al şaselea cuvânt, „Despre trândăvie”, se spune că cineva care munceşte, de obicei e luptat de un singur drac, pe când cei care nu muncesc, sunt luptaţi de o mulţime nenumărată de draci şi că e mai uşor să te lupţi cu unul decât cu mulţi.

Pr. Teofil Paraian – Veniți de luați bucurie

Povestea zilei, 17-08-2012 – “Crestinismul de idei”

Povestea zilei Fara comentarii

Înainte cu mai mulţi ani, ştiu eu, vreo şapte, am citit o carte intitulată “Faceţi ceea ce vă va spune El” (cuvinte spuse de Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei cărţi pune o problemă pe care mi-am pus-o şi eu cu mai mult timp în urmă: că oamenii de astăzi sunt mai puţin cinstitori ai Maicii Domnului şi se întreba din ce cauză. Şi răspunsul, care mi-a plăcut foarte mult, era acesta: „Creştinismul nostru este un creştinism de idei”, fiţi atenţi ce frumos urmează, „şi ideile n-au mamă”. Dacă Îl avem pe Domnul Hristos în cinstea cuvenită, dacă pentru noi Domnul Hristos este o realitate, nu putem să nu fim cinstitori şi ai Maicii Lui. Iar dacă pentru noi Domnul Hristos este o idee, n-avem atunci pentru ce să-I cinstim mama, pentru că ideile n-au mamă. Extraordinar de frumos prezentată chestiunea!

Pr. Teofil Paraian – Veniți de luați bucurie

Povestea zilei, 16-08-2012 – “Prieten si cu mortii, si cu viii”

Povestea zilei Fara comentarii

Duminică, s-a făcut la noi la mânăstire un parastas pentru un preot – cunoscut de mine – şi pentru soţia lui. Un om care m-a ajutat pe mine foarte mult. Şi, după Liturghie, înainte de a începe parastasul, a venit sora mea la mine – eu am o soră la Victoria, lângă mânăstire – şi m-a atenţionat că-i acolo şi că vrea să vorbească cu mine. Şi-i zic: dragă, nu pot să vin acum, fiindcă trebuie să stau la parastas, că-s prieten şi cu morţii, şi cu viii. După aceea, într-un cuvânt scurt pe care l-am ţinut la parastas, le-am spus oamenilor ce mi s-a întâmplat şi cum am zis, că-s prieten şi cu morţii, şi cu viii. Cum sunt prieten cu morţii? Mai pot fi prieten cu morţii? Da, pot fi! Cum anume? Păi, uite-aşa, că morţii nu-s morţi şi sunt sigur că, dacă ar avea posibilitatea de a se manifesta cum s-au manifestat ca vii, s-ar fi manifestat faţă de mine cu aceleaşi sentimente, iar eu îi consider ca pe nişte vii departe de mine, aşa ca şi când ar fi un prieten al meu în America, de pildă, şi am faţă de el exact sentimentele pe care le-am avut când era aici, până n-a plecat în America. De ce? Pentru că nu şi-a schimbat locul, nu şi-a schimbat poziţia din inima mea. Am zis că aşa-s prieten cu morţii. Ei, dar acuma sunt prieten şi cu viii. Cu viii, cu cine? Cu copiii lor, care făceau parastas. Sunt tot aşa de prieten şi cu viii, cum sunt prieten cu morţii, sau aşa-s de prieten cu morţii, cum sunt prieten cu viii. Şi mi-a părut tare bine că mi-a venit în cap să zic aşa, că-s prieten şi cu morţii, şi cu viii.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 15-08-2012 – “De la putin la mult”

Povestea zilei 1 Comentariu

– Sunt primite rugăciunile spuse numai cu buzele, dar netrăite interior cu inima?

– Sunt primite, pentru că nu-i poţi cere unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Deci eu mă rog cum pot, şi Dumnezeu îmi primeşte rugăciunea, aşa cum a fost vorba despre tatăl fiului lunatic, când a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!” (Marcu 9, 24). Şi credea, şi nu credea. Şi Domnul Hristos n-a zis: „A, păi dacă nu crezi cât trebuie, n-am ce-ţi face!…”, ci l-a ajutat în starea lui. Nu putem ajunge la mult decât de la puţin, de la cât suntem. Dacă facem ceva pentru mai mult, ajungem la mai mult. Cum am spus, cu credinţa e cum e cu cultura. Nu poţi să ajungi să faci geometrie analitică înainte de a face geometrie plană.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei