Praznicul strămutării sfintelor moaşte ale Sfântului Nicolae la Bari (9 mai)

Articole Fara comentarii

Ieri, 9 mai, s-a prăznuit strămutarea sfintelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae la Bari, în sudul Italiei, astfel încât ne-am gândit să facem un popas de reculegere şi reîntâlnire cu Sfântul cel făcător de minuni. Pentru aceasta, readucem în atenţia dumneavoastr un reportaj mai vechi, datând in 2009, semnat de domnul Gheorghiţă Ciocioi.

“Ruşii au chiar o podvorie în oraşul Sfântului Nicolae – o uriaşă casă de oaspeţi, cu o incintă de 8000 mp, înălţată aici în urmă cu mai bine de un veac – şi recuperatp de curând, după noaptea comunistă, de la statul italian. Am fost anul acesta la Bari, pe urmele Sfântului Nicolae. În tezarurul măreţei catedrale, închinate celui mai iubit Sfânt al Ortodoxiei, descoperi, ca pelerin, o mulţime de alte comori, toate provenind din Răsărit: moaştele Sfinţilor Iacov al lui Alfeu, Iacov – fratele Domnului, Longhin Sutaşul, Maria Magdalena, spini din coroana Mântuitorului… După ce m-am întors de la Bari (Varion – oraş care a făcut parte multă vreme din Grecia bizantină), am primit din Rusia două scrisori, cuprinzând relatări ale unor pelerini ruşi despre Bari, alături de câteva fragmente din proloagele ruseşti, legate de strămutarea moaştelor Sfântului Nicolae…”

sf-nicolae1.jpg

Sfântul Nicolae – apostol la Bari

“… Să nu te minunezi, frate creştine, că Dumnezeu a strămutat moaştele Sfântului Nicolae de la Mira Lichiei la Varion, căci El a făcut aceasta cu trupurile multor sfinţi, mutându-le din Răsărit în Apus; şi mai cu seamă pare a se fi petrecut un astfel de lucru din pricina mulţimii năvălirilor urmaşilor lui Agar asupra dreptei credinţe. Dar nu fără Pronia cea dumnezeiască s-au întâmplat toate. Şi nu pentru dreapta credinţă a apusenilor, şi nici pentru credinţa cea împuţinată a răsăritenilor a făcut Stăpânul una ca aceasta; căci răsăritenii, cu mila lui Dumnezeu, petreceau, în vremea strămutării cinstitelor moaşte ale Sfântului Nicolae (1087 – n.n.(, întru credinţa cea nestrămutată a părinţilor lor, pe când apusenii, de două veacuri, umblau cu scorneli faţă de dreapta credinţă, când grăiau ei despre purcederea Sfântului Duh. Astfel, a trimis Dumnezeu moaştele sfinţilor Săi din Răsărit în părţile Apusului, ca pe nişte apostoli în viaţă, care, prin facerile cele de minuni, să-i întoarcă iarăşi la dreapta credinţă a Răsăritului pe cei din Apus; căci minunile nu se fac pentru cei credincioşi, ci pentru cei prunci întru ale credinţei.”

O vedenie arătată unui preot

“Unui oarecare preot ortodox din vestita cetate Varion, om drept şi plin de cucernicie, i s-a arătat în vedenie Sfântul Nicolae, poruncindu-i: “Du-te şi spune poporului dreptcredincios din cetate şi mai marelui tău să trimită degrabă o corabie la Mira, în părţile Lichiei, ca să ia din acel loc moaştele mele şi să le aducă aici, în cetatea Varion, căci nu mai voiesc să locuiesc într-un loc pustiu de credinţă”. După vedenia aceasta, preotul a mers la biserică şi a spus toate cele poruncite lui episcopului cetăţii şi la tot poporul întâlnit pe cale. Iar mulţimea, auzind despre dorinţa Sfântului Nicolae, s-a umplut de bucurie, zicându-şi cei credincioşi unul către altul: “Astăzi a arătat Domnul mila Sa spre poporul Său.”

O strămutare “comercială” a moaştelor, prevestind vremurile de astăzi

“Nu pentru credinţa varenilor au fost aduse moaştele Sfântului Nicolae în cetatea lor, ci pentru multa lăcomie a neguţătorilor de aici, care i-au întrecut în vicleşuguri chiar şi pe cei veneţieni, luând-o înaintea acestora cu corăbiile în drumul spre Mira. Căci cetăţenii Veneţiei îşi puseseră de mult în gând o astfel de faptă, dar au ajuns cu puţină întârziere la Lichia şi au aflat cripta Sfântului spartă, iar moaştele furate. Şi război au vrut să facă ei cu varenii pentru aceasta, căci mulţimea închinătorilor la Sfântul avea să se strângă la Varion, şi nu în cetatea lor. Însă neguţătorii din Varion au ţinut cu tot dinadinsul de moaşte, ca după două stăpâniri şi ultimul război (cu normanzii – n.n.) cetatea lor, cea mult vestită odinioară, prin aducerea moaştelor Sfântului Nicolae, să se înalţe iarăşi”.

Ridicarea moaştelor din Mira Lichiei

“Şi săpând în pardoseala bisericii din Mira, varenii au aflat racla Sfântului Nicolae, plină cu mir binemirositor, izvorât din sfintele lui moaşte, pe care l-au turnat în vase adânci. Iar moaştele le-au purtat pe braţe, cu preoţi în frunte, şi cu multe cântări şi tămâieri, până la limanul unde îşi aveau corăbiile – în număr de trei. Şi aşezându-le în cea mai vestită corabie, au pornit cu acestea pe mare, vreme de o lună de zile, către cetatea lor. Iar în patrie au ajuns într-o zi de duminică, spre seară, pe data de 9 mai”.

Întâmpinarea sfintelor moaşte la Bari

“Toţi credincioşii din cetatea Varion, aflând despre sosirea cinstitelor moaşte ale marelui Nicolae, au ieşit îndată, cu mic cu mare, întru întâmpinarea acestora, purtând făclii şi preamărind pe Dumnezeu, având ei în frunte pe episcop şi preoţii cei mai de semaă ai cetăţii. Şi s-a aşezat această nepreţuită comoară în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, de lângă limanul corăbiilor. Şi multe minuni a făcut Sfântul în acea biserică, tămăduind în nici o săptămână mulţime de îndrăciţi, orbi, şchiopi ori oameni cu alte beteşuguri. Iar aceasta doar prin atingerea de moaştele sale”.

bari_basilica_san_nicola.jpg

Nou praznic

“Iar varenii, de îndată au ridicat biserică mare în cetatea lor, în cinstea Sfântului Nicolae. Şi după câţiva ani, s-a arătat într-o vedenie Sfântul Nicolae unui smerit monah, poruncindu-i ca moaştele sale izvorâtoare de mir să fie aşezate sub altarul acelei frumoase biserici, aşa după cum se vede şi astăzi. Şi s-a hotărât de atunci mare praznic, pe lângă praznicul cel vechi (6 decembrie – n.n.), în cinstea strămutării moaştelor Sfântului Nicolae la Varion, în fiecare an, pe data de 9 mai. Iar acest mare praznic, în Rusia, care s-a învrednicit şi ea de mulţime de minuni ale Sfântului Nicolae, se ţine până acum, alături de cel vechi, cu osebită cinstire”.

Grupaj realizat de
Gheorghiţă CIOCIOI 

Parintele Arsenie Boca – Viziunea din gara

Articole, Pr. Arsenie Boca Fara comentarii

Cu oamenii nu poţi face nimic.
Oamenii vor ca tu să asculţi de ei, ei să te conducă, ei să-ţi spui ce trebuie să faci sau să nu faci. Ba mai mult: să faci şi pe Dumnezeu să asculte El de ei, nu ei de Dumnezeu.
Discreţia de care-i rogi: “să nu ştie stânga ce face dreapta” e cea mai călcată în picioare poruncă a Mântuitorului, şi încă de cei mai “credincioşi” ucenici.
O, sanctas simplicitas!
Nici sfinţii n-au avut altă soluţie decât fuga de oameni.
– Decât dacă te hotărăşti să te laşi “vorbit”, “discutat”, “strâmbat”, “denunţat” şi chiar “vândut”, şi încă de cei mai buni credincioşi, ei fiind de cea mai naivă bună credinţă că “nu-ţi fac niciun rău”.
Cu alte cuvinte, între oameni trebuie să devii – în mic – la scară smerit omenească, un mântuitor pe cruce.

*

Oare nu la aşa ceva m-am legat când L-am văzut într-o gară, privind peste hărmălaia lumii, la tragedia ce avea să vie a doua zi: al doilea război mondial, cu nişte ochi de o frumuseţe divină şi cu o infinită durere şi că ne vedea pe toţi?
Nu-I voi uşura întrucâtva imensa Lui cruce pe care o duce printre oameni până la sfârşitul lumii, luându-mi partea mea? Căci nu I ne putem asemăna în niciunul din atributele Lui divine, decât în această cruce între oameni, pe care ei mereu ne-o pun în spate, până când vor veni şi cei ce ne vor bate în prioane, “găsind” viaţa noastră o “infamie”. 

Povestea zilei, 10-05-2013 – “Ganduri straine”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce sfat le daţi celor cărora, în timpul Sfintei Liturghii, le zboară gândul la cele lumeşti?

– Nu le dau niciun sfat, că doar le dă Biserica: „Toată grija cea lumească, de la noi s-o lepădăm!” Dacă putem, bineînţeles, că la toţi ne mai vin şi gânduri străine.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei