Parintele Arsenie Boca – Razboaiele diavolului cu sufletul (Luca 22, 31-32)

Pr. Arsenie Boca Fara comentarii

11.I.43

1. Treptele păcatului:
1. momeala
2. asupreala
3. lupta
4. învoiala
5. fapta
6. a doua fire
7. robia desăvârşită asupra trupului şi a minţii
8. deznădejdea
9. omorârea de sine.
Biruie diavolul, fie:
1. partea poftitoare, “plăcerea”
2. partea iuţoasă (irascibilă – n. DS) “aprinderea mâniei”
3. partea cugetătoare: mândrie şi întunecare aprinzându-le sau întunecându-le.
2. Bătăile prin draci sunt cu ştirea şi îngăduirea lui Dumnezeu – căci omului multă vreme i-a plăcut lucrul lor. Şi prin lucrul care i-a plăcut îşi ia canonul. Nu lasă Dumnezeu ispite peste putere şi ştie de toată oseneala. Exemplu: mândria duce la îndrăcirea minţii.
Prin pocăinţă: cunoscând primejdia în care erai şi lepădând lucrul diavolului din minte, el caută să intre iarăşi, să te întoarcă la cele dintâi. Şi are omul mare război în urma pocăinţei – dar ostenind, ispăşeşte vremea cealaltă.

Sita cu două margini: mândria şi deznădejdea.
Răbdarea în ispite îi biruie,
Semnul Sfintei Cruci îi arde,
Postul şi rugăciunea îl alungă,
Iar smerenia te scoate din sită.
Şi să mai fie cineva să-ţi ajute ţie în vremea ostenelii tale.
Smerenia este: lucrarea Duhului Sfânt de cunoaştere a păcatelor (fără deznădejde)
– a te socoti cel mai de pe urmă (I Timotei 1, 15)
– a te socoti o grămadă de păcate (Iov 2, 8 )
– vrednic de toată ocara şi pedeapsa (II Regi 16, 10)
– o mare dragoste de Dumnezeu cu deosebire când te ceartă (Evrei 12, 6). 

Povestea zilei, 11-06-2013 – “Mai mult”

Povestea zilei Fara comentarii

– Între ce parametri trebuie să se încadreze relaţia dintre un creştin ortodox şi unul ne-ortodox?

– Dragă, noi trebuie să fim în legătură cu toţi oamenii, n-avem pe nimeni de exclus din sufletul nostru. Eu cred că dacă cineva are în familie un fiu, un frate, un soţ sau o soţie care-i de altă credinţă, nu-l exclude pentru că-i de altă credinţă. Tot aşa şi noi: nu trebuie să excludem pe nimeni, dar să ştim că ceea ce avem noi e mai mult decât ceea ce au ei.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei