Povestea zilei, 26-07-2013 – “Imaginatie”

Povestea zilei Fara comentarii

– Când ne rugăm, putem să ne facem şi o imagine, după închipuirea noastră, legată de textul rugăciunii?

– Putem, dar cel mai bine, dacă se poate, fără imagini. E mai bine. Dar nu-nseamnă că trebuie excluse imaginile, pentru că şi Biserica ne dă nişte imagini, dacă-i vorba. Icoanele nu sunt nişte imagini? Icoanele Domnului Hristos, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor sunt nişte imagini.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 25-07-2013 – “Boala”

Povestea zilei Fara comentarii

– Care sunt consecinţele păcatelor? Ce boli credeţi că sunt mai mult legate de păcate?

– De păcate, în orice caz, sunt legate toate bolile abuzurilor. De exemplu, cineva se îmbată – e un abuz, nu? – şi-l doare capul, după aceea. Şi ce bine-mi pare mie că-l doare capul, că poate altă dată se gândeşte să nu mai bea, ca să nu-l doară capul! Sau boli de stomac, sau alte boli care sunt de pe urma abuzurilor. Sau fumatul, de exemplu, care dăunează plămânilor. Toate sunt boli din abuz şi sigur sunt legate de păcate. Acuma, mai sunt şi boli cărora nu poţi să le identifici cauza în păcatele pe care le-a făcut omul. Pentru că sunt şi boli care nu sunt generate de păcate, ci sunt îngăduite de Dumnezeu. De exemplu, cum a fost la Iov sau la Sfântul Apostol Pavel, care a fost un om suferind. Şi poate că Sfântul Pavel a avut de suferit anume ca să le fie pildă şi celor care suferă.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 24-07-2013 – “Teama”

Povestea zilei Fara comentarii

– De ce trebuie să ne temem de Dumnezeu, dacă El este iubire?

– Dragă, de Dumnezeu ne temem în înţelesul de sfială, de respect, adică nu suntem nepăsători faţă de Dumnezeu, ci avem o sfială, avem un respect faţă de Dumnezeu. Nu stăm în faţa lui Dumnezeu ca şi când am sta în faţa unui terorist, nu asta înseamnă temerea de Dumnezeu. Temerea de Dumnezeu pe care-au avut-o sfinţii înseamnă să-L ai pe Dumnezeu la măsurile la care-L ştii tu pe Dumnezeu şi să cauţi să faci voia Lui şi să te temi ca nu cumva să greşeşti. Viaţa creştină este o viaţă de respect faţă de Dumnezeu şi de iubire faţă de Dumnezeu. Iubirea faţă de Dumnezeu este o datorie din partea noastră, iar iubirea lui Dumnezeu este o realitate din partea Lui pentru noi. Noi trebuie să ne ştim în iubirea lui Dumnezeu, în sfera iubirii lui Dumnezeu.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 23-07-2013 – “Ceea ce împovărează”

Povestea zilei Fara comentarii

– La spovedanie păcatele trebuie spuse în amănunt sau recunoscute în general?

– Recunoscute în general. Omul trebuie să spună ceea ce-l împovărează şi să spună cum crede el că trebuie să spună. În orice caz, noi la spovedanie nu facem anchete; bineînţeles că trebuie să şi întrebi anumite lucruri, de exemplu de câte ori sau când s-a întâmplat, dacă a fost mai demult sau mai curând… adică nişte lucruri aşa, ca să ai o înţelegere a situaţiei ca atare. Însă nu trebuie răscolit prin gunoaie.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 22-07-2013 – “Rabdare”

Povestea zilei Fara comentarii

– Cum îi sfătuiţi să rabde pe cei care suferă din cauza necazurilor provocate de alţii şi mai ales de cei mai apropiaţi: înşelare, divorţ, partaj? Există un destin al omului, prin care trebuie să treacă necondiţionat?

– Nu ştiu dacă există un destin al omului în sensul acesta, dar există nişte capacităţi reduse ale oamenilor, care duc la treaba asta. De exemplu, te căsătoreşti şi nu te înţelegi. Acuma, eu nu zic că trebuie neapărat să suporţi  o viaţă întreagă nişte necazuri, că aşa trebuie. Dar nici să fii comod şi, la prima nemulţumire, gata, divorţez. Încerci, ţii, tragi de situaţie, vezi dacă poţi duce… Dar nici aşa, că gata, mort-copt, trebuie să trăiesc cu el. Pentru că sunt oameni care, de fapt, într-un fel sunt nebuni, pur şi simplu. Păi, când zice unul către soţia lui: „Din mâinile mele ţi se trage moartea!”, cum să stai lângă el? Nu poţi, că ţi-e teamă că ţi se trage moartea…

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 19-07-2013 – “Falsa libertate”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce putem face ca libertatea să nu mai aducă înrobire?

– Nu ştiu ce putem face! Mai întâi de toate trebuie să se creeze nişte legi care să îngrădească libertatea, iar omul să ştie că libertatea îngrădită este mai mult decât libertatea neîngrădită. Adică să nu spună: sunt drepturile omului să facă cutare sau cutare lucru, este dreptul omului să facă avort, este dreptul omului să citească lucruri necuviincioase, este dreptul omului să aibă baruri striptease, este dreptul omului să privească filme necuviincioase… Tot auzim: e dreptul omului, e dreptul omului… E dreptul omului să fie prost, prost să fie dacă-i dreptul omului!

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 18-07-2013 – “Rasul”

Povestea zilei Fara comentarii

Dacă un om este o fire veselă, trebuie să-şi înfrâneze râsul?

Nu, poţi să râzi de câte ori îţi vine să râzi, numai să nu râzi ca să te găseşti în treabă. Când îţi vine să râzi poţi să râzi, numai să nu râzi de oameni, să nu râzi de lucruri care sunt totuşi serioase. Să ştiţi că şi eu sunt o fire din aceasta care cam râde, şi nu mă gândesc niciodată că am păcătuit că am râs. Într-o traducere a psalmului 20 este: „Şi i-ai veselit cu zâmbetul feţei Tale”, adică despre Dumnezeu zicem că zâmbeşte, deşi Dumnezeu nu are o figură umană aşa cum Domnul Hristos are o figură umană, dar Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Duhul Sfânt nu ştim cum am putea să zicem că zâmbeşte, dar prin zâmbet înţelegem o deschidere mângâietoare. Şi atunci se poate râde când e cazul de râs. „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12, 15) zice Sfântul Apostol Pavel, iar Sfântul Apostol Luca zice: „Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde” (Luca 6, 21). Sigur că nu poţi avea aceeaşi atitudine totdeauna. Şi apoi depinde foarte mult de structura omului; este câte unul care e mai predispus la râs. Aveam un părinte la noi la mănăstire, Părintele Serafim Popescu, era foarte deschis şi râdea aşa cu poftă. Şi au venit odată unii din Germania şi imediat l-au înregistrat, să-l mai audă şi pe acasă cum râde. A făcut rău? Eu zic că nu a făcut niciun rău. Dacă râzi când nu se râde, atunci nu e corect.

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 17-07-2013 – “Neputinta”

Povestea zilei 1 Comentariu

– Cum să procedez pentru ca prietenul meu să se apropie de Dumnezeu şi de Biserică, dacă acum nu-l interesează acest lucru, spunând că e prea tânăr? Să mai continui relaţia cu el?

– Acuma, depinde… E foarte greu de spus ce perspective are cineva. Dacă se pune problema aşa, a calculării, dacă e bine sau nu-i bine să mai fii prieten, înseamnă că încă nu eşti prieten, dacă-i vorba. În orice caz, o prietenie între un băiat şi o fată trebuie, în general, urmărită în vederea căsătoriei, iar dacă cineva nu promite, pentru viaţa de familie, şi posibilitatea de a avea manifestări şi program religios, nu-i cazul să stai în legătură cu un astfel de om, dacă eşti credincios. Eu mă mir, de multe ori, de oamenii care vin şi-mi spun că nu se-nţeleg, că soţul nu merge  la biserică… Şi le zic: dragă, se vede că aşa ţi l-ai vrut şi aşa îl ai. „Păi, zice, atunci n-aveam nici eu gândul pe care-l am acum.” Aşa că se întâmplă şi nişte schimbări în viaţa oamenilor. Dar noi nu avem posibilitatea să schimbăm ceva în viaţa altuia, prin puterea noastră, pentru că nici în viaţa noastră nu putem să schimbăm prea multe. Cel mai mult schimbă Dumnezeu spre bine. Aşa că ceea ce ai putea face, şi în cazul acesta, este să te rogi pentru cel care nu-i cum îl vrea Dumnezeu.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 16-07-2013 – “Repezire”

Povestea zilei Fara comentarii

-Dacă părinții își blestemă copiii şi-i dau necuratului, ce trebuie să facă copiii?

– Păi, copiii ce să facă? Să le pară rău că i-au dat părinţii – care nu trebuia să-i dea – cui nu trebuia să-i dea şi să se roage lui Dumnezeu. N-ai ce face, de fapt, tu, ca om. Dar părinţii de multe ori greşesc, în sensul că la împrejurări din acestea de supărare, de nervozitate, spun cuvinte pe care n-ar trebui să le spună şi pe care de multe ori şi ei le regretă. Mai vin unii şi pe la mine şi-mi spun: „Părinte, mi-am blestemat copilul!” Zic: măi! păi cum?! „Păi, eram necăjit şi-am zis… – Cum ai zis?” Şi, după ce-mi spune, îl întreb: dacă se-ntâmplă cum ai zis? „Ba, să nu se-ntâmple!” Păi, sigur că să nu se-ntâmple, dar ca să nu se-ntâmple, să nu zicem. Sfântul Apostol Pavel spune să binecuvântăm şi să nu blestemăm (cf. Romani 12, 14).

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 15-07-2013 – “Destinatia ta de om”

Povestea zilei Fara comentarii

Un părinte de la Mănăstirea Timişeni, Părintele Ioan Negruţiu, i-a spus unui tânăr un cuvânt care mie mi-a plăcut foarte mult şi pe care aş vrea să-l cunoaştem cu toţii: „Să ai grijă să nu cazi. Şi dacă cazi, să ai grijă să cazi cu faţa în sus”. Asta înseamnă să nu uiţi de Dumnezeu, să nu uiţi de destinaţia ta de om, să nu uiţi că eşti fiinţă creată pentru Dumnezeu, să nu uiţi că eşti fiinţă care priveşte în sus (antropos), şi să nu uiţi că eşti modelabil, să nu uiţi de Dumnezeu, pentru că toate sunt prin Dumnezeu.

Pr. Teofil Paraian – Veniţi de luaţi bucurie

« Precedenta